Home

Revista presei (1): Preludiu cu DelicateseFlorescu si acrilamida de la Nescafe

De prin presa adunate:

1.Nu sunt primul care spune ca nea Florescu se duce in jos, in loc sa o ia in sus, din mai multe puncte de vedere! Maine o sa-l vedem la Capatos poate, astazi insa e in Libertatea si vorbeste despre cum si-a pierdut virginitatea Gigi Becali! Daca asta inseamna promovare de brand propriu si promovare de cafea proaspata, atunci domeniul asta nu are nicio sansa… Mai mult, stirea a fost preluata si de gsp.ro cu titlul “Dezvăluirile “regelui cafelei”: Gigi Becali a fost dezvirginat de nepoata lui Gheorghiu-Dej”. Jenant!

2. Acum cateva zile, pe ProTV au tras un semnal de alarma asupra acrilamidei din cafea (substanta continuta si de cartofii prajiti), insa englezii citati, vad ca se refera la Nescafe, si nu ar fi o surpriza. Ma intrebam oare daca o cafea prajita mai puternic nu poate dezvolta substante similare? Prajitorii, ce spuneti?

Iata si marcile la care se facea referire, caci din motive de publicitate negativa, Pro TV nu putea spune despre ce este vorba:

acrylamid-coffee

Cine vine la competitia barista Colors in a Cup?

UPDATE: 

 

Pe data de 12 aprilie, adica joi, incepand de la ora 11 si pana la 22, campionii barista Flori Vlaicu si Paul Ungureanu organizeaza competitia Colors in a Cup, dedicata profesionistilor barista din Romania, o specie mai rara prin barurile noastre, pe care cei doi o doresc multiplicata cat mai mult 🙂 De aceea au facut si o scoala in acest sens. Eu ii apreciez pentru ca sunt doi oameni dedicati total meseriei, care de dimineata pana seara inspira doar oxigenul din frunzele turnate cu lapte in ceasca de espresso.

Cunoscandu-ne prin alt om care inspira la randu-i doar abur de cafea proaspata (Radu Manea de la Papajacques), si colaborand toti la un eveniment in Baneasa Shopping City, mi-au propus sa le prezint aceasta prima editie de Colors in a Cup si sunt nerabdator sa mai invat ceva pe linie de espresso/latte direct de la profesionisti. Asta nu inseamna ca subestimez ceea ce s-a intamplat pe forumurile noastre in ultima vreme, din contra, acolo se gasesc adevarate lectii de barista predate de pasionati amatori ai domeniului.

Cu mare placere, va transmit mai jos invitatia la eveniment (nu trebuie printata). Din informatiile pe care le am, se vor folosi boabe de la hasbean.co.uk, se va praji live cafea, vor curge valuri de espresso si latte-uri peste voi, degustand diverse sortimente.  Pentru ca imi doresc sa fim acolo cat mai multi espressomani, am convenit cu ei sa facem o lista cu cei care doresc si au timp sa vina. Eu vin de la ora 16, urmand ca de la 18 sa si prezint efectiv evenimentul, ca MC. Locatia este Orange Concept Store, pe Calea Victoriei 41, langa fostul magazin Muzica. Intrarea este gratuita, insa Paul si Flori vor o lista cu espressomanii care ar dori sa vina. De aceea va rog sa va inscrieti, doar pe forum, pe topicul dedicat, este vorba de acesta(click), cu nume-prenume si probabilitatea venirii.

invitatie_ciac

 

Rasnitele de cafea manuale – de la pasiune la utilitate

Articol scris de catre Andrei Stetcu ( user pe forum: ondrej ), pentru comunitatea espressoman.ro

Rasnita de cafea sau “piesa centrala pentru un espresso perfect” cum ati putut citi intr-un alt articol,  exista si in varianta manuala, nu numai electrica.

Se intampla prin toamna lui 2011 cand am procurat o rasnita manuala cu inscriptia “Lehnartz” din targul saptamanal de vechituri cu scopul de a macina piper cand am nevoie de cantitati mai mari. Am reconditionat-o si cum aveam si pasiunea pentru espresso am zis sa incerc sa bag niste boabe de cafea sa vad ce iese. Trebuie sa spun ca procurasem cu doua luni inainte si o rasnita electrica  MM Steel de la Gaggia si, surpriza mare, rasnita manuala mi-a furnizat un macinis uniform la vedere si la palpat, fara praf fin precum cel produs de MM Steel si, mai presus de toate, cafeaua nu era afectata termic datorita turatiei foarte mici (120-150 rpm). Nu sunt profesionist dar diferenta de gust era evidenta, si  chiar am dorit sa ma asigur de calitatea macinisului, comparand rezultatele mele cu cele ale unei rasnite profesionale de bar. Incercand sa fac o diferenta intre cele doua macinisuri nu prea am reusit.

Deja “virusul” era contactat si de atunci mi-au trecut prin mana cateva zeci de rasnite de la principalele firme pe care le-am reconditionat. Cunoscand plusurile si minusurile acestora, m-am gandit sa le prezint si sa va ofer cateva indicii de urmarit in procurarea unei rasnite manuale.

Principalele firme ce produceau rasnite au fost: Pe De Dienes, Zassenhaus, Armin Trosser,Kym, Lehnartz, Leinbrock’s Jdeal, acestea fiind de productie germana si ocupand, din cate am vazut, aproximativ 80% din piata rasnitelor manuale vechi. Exista o diversitate de modele , iar principalele sunt prezentate pe acest site. Singura firma care inca tine stacheta sus si care a rezistat si produce si in ziua de azi este Zassenhaus insa cu unele modificari fata de ce producea acum cateva decenii de unde si dezbateri intens purtate de adevarati cunoscatori pe site-urile de specialitate straine. Binenteles mai exista si alte firme precum Peugeot, Kyocera, Hario si alte cateva, despre care vom vorbi cu alta ocazie.

Dintre avantajele unei rasnite manuale clasice (disponibile doar SH, datorita vechimii), as putea enumera pretul, care poate sa fie unul foarte mic (5-10 eur), spatiul si zgomotul reduse, macinisul uniform si neafectat termic de turatie, dezordinea minima produsa ca rezultat al rasnirii, nu se acumuleaza cafea care sa rancezeasca, nu au nevoie de intretinere speciala avand o constructie extrem de robusta, le puteti lua cu voi daca sunteti plecati de acasa pe perioade mai mari de timp, plus ca poate reprezenta si o piesa de decor.

Pentru a avea cele mai bune rezultate trebuie sa tineti cont de cateva aspecte in ceea ce priveste alegerea rasnitei. Exteriorul care arata bine poate insemna ca rasnita a fost folosita putin si ingrijita insa nu acesta este esentialul. In cazul meu, rasnita care arata ca si noua la exterior cand am achizitionat-o, nu avea un mecanism grozav, iar cea mai ieftina, pentru care am platit 20 de lei, are cel mai precis mecanism. Rasnitele pe care le-am achizitionat  sunt toate din lemn masiv, iar capacele din inox sau aliaj cromat se prezinta excelent chiar si la 50 de  ani de la productie. Exteriorul deteriorat, cu putina pricepere, se poate reconditiona aproape in totaliate. Deci mecanismul este, evident, cel mai important. Acesta este realizat din otel forjat cu o duritate ridicata si este compus din manivela, axul cu rotorul, cutitele fixe si mecanismul de stabilizare:

 

foto-1_resize

Manivela are mai mult rol estetic insa trebuie tinut cont ca o lungime mai mare a acesteia creaza un brat al parghiei prea lung ceea ce poate destabiliza putin mecanismul. Asadar, axul rasnitei are montat in partea superioara o manivela, ce este fixata prin insurubare, iar in partea inferioara sunt sudate cutitele (rotorul), care fac corp comun cu acesta. Foarte important de urmarit este ca axul sa aiba un joc minim in cilindrul ce este atasat fix capacului, rezultand o rotatie cu devieri minime in jurul propriului ax:

foto-2_resize

Cutitele fixe sunt pozitionate in interiorul rasnitei si la unele modele, cele mai bune, se ataseaza sub ele mecanismul de stabilizare si cel de reglare a granulatiei care se face prin insurubare:

 

foto-4_resize

Stabilizarea se realizeaza printr-un surub al mecanismului care intra in orificiul din partea inferioara a rotorului si care se poate in/desuruba,  regland astfel si granulatia ca urmare a apropierii sau departarii rotorului de cutitele fixe. Cele mai bune mecanisme (introduse la timpul lor de  firma Lehnartz),  au o bila de rulment plasata pe surub si care apoi intra in rotor, contrabalansand astfel miscarile laterale si facand rasnitul mult mai usor:

foto-3_resize

Acest mecanism reprezinta un avantaj enorm al rasnitelor vechi care nu se mai regaseste in prezent la rasnitele noi Zassenhaus, care stabilizeaza rotorul doar prin niste dinti de plastic ce se desprind din camasa ce inconjoara cutitele fixe  si care se uzeaza destul de repede. Acest fapt impune o modificare, asa cum am vazut pe un site, si pe care am facut-o si eu:

foto-5_resize
foto-6_resize

Reglarea granulatiei, dupa cum am mai spus, se face cu ajutorul surubului situat pe mecanismul de stabilizare sau cu ajutorul unuia situat sub manivela care ridica sau coboara rotorul fata de cutitele fixe, acestea fiind mecanisme cu reglaj fara trepte (stepless) existand si mecanimse de reglaj cu treapta:

foto-7_resize

Dezavantajul reglarii in trepte este ca, fixand mecanismul la un nivel care macina cafeaua prea fin pentru un espresso, urmatoarea treapta superioara va macina putin cam gros, reglajul corect fiind undeva intre, caz similar cu rasnitele electrice.

Ca o observatie venita din teste, am constatat ca mecanismul de pe Lehnartz este putin modificat, adica rotorul are diametrul mai mic si  intra putin in interiorul cutitelor fixe, acest lucru sporind calitatea macinisului:

foto-8_resize

Personal, am cumparat rasnite doar de la noi din tara si, dupa reconditionare, o treime sunt capabile sa macine pentru espresso insa trebuie sa recunosc ca majoritatea celor de pe ebay.de arata grozav si nu am niciun dubiu ca procentul rasnitelor calitative de acolo este mult mai mare. In cazul in care cutitele sunt uzate acestea se pot ascuti cu pile de precizie sau le puteti duce la o tacilarie fina.

Sub aspectul efortului depus, pentru a macina 15g de cafea cu rasnita noua Zassenhaus Brasilia pe care o detin, este nevoie de aproximativ 110 rotatii ale manivelei  (1 min.)  la fel ca si la rasnitele mai vechi. Dezavantajul major al acestor rasnite este ca musafirii vor trebui sa fie rabdatori, pentru ca aveti nevoie de ceva timp pentru a macina pentru toti, asta in cazul in care nu aveti mai multe rasnite manuale si impartiti sarcina 🙂

foto-9_resize

Insa cand e vorba de un espresso dublu, un minut este un timp cat se poate de rezonabil, efortul fiind minim si depinzand destul de mult si de tipul de cafea.

Articol scris de catre Andrei Stetcu ( user pe forum: ondrej ), pentru comunitatea espressoman.ro. Va invit sa comentati acest articol pe Forumul Espressoman.ro, in sectiunea rasnite manuale, dand un click aici!    

In vizita la MetroExpo, cu escala la Jura

Saptamana trecuta la Romexpo a avut loc Metro Expo 2012 si am zis sa vad live noile aparate Lelit si Cunill daca tot avea stand acolo importatorul.  Primul si marele regret este ca nu am avut timp mai mult sa le testez, pentru ca mi s-au parut foarte interesante si chiar merita fiecare un review separat pe care cat de curand il voi face. In prima zi l-am avut alaturi pe Radu de la Papajacques, iar in a doua zi pe colegul forumist Mokele 🙂 Am s-o repet mereu, imi doresc sa fim o comunitate mai unita si mai mare, care sa se intruneasca mai des pentru a testa diverse scule interesante!

Insa mai presus de toate acestea, as pune experienta pe care am avut-o in standul Jura, ei fiind chiar langa Lelit-Cunill. De ce spun asta? Pentru ca imi doream sa am intr-o zi o discutie cu cineva care reprezinta  marcile de automate si de ce nu, sa le vad la treaba. Am dat acolo de o domnisoara foarte bine pregatita pe partea de marketing (te salut Delia 🙂 ) , insa foarte putin informata asupra ceea ce inseamna intr-adevar un espresso si care sunt parametrii de obtinere ai lui. Desigur, eu nu pot sa-i reprosez nimic, pentru ca ea isi facea meseria si isi sustinea brand-ul care ii asigura locul de munca. Si o facea bine! De fapt majoritatea oamenilor care treceau pe langa aceste standuri se opreau la Jura nu la Gaggia-Lelit-Cunill, automatele cu luminite si display-uri colorate fiind mult mai atragatoare pentru populatie.

De unde vine incantarea mea ca am ajuns in standul Jura? Din faptul ca mi s-a demonstrat pentru a nu stiu cata oara, ca pentru cineva care doreste sa obtina un espresso comparabil cu cei bei in cafenelele bune sau un capuccino cremos (nu spumos), automatele, indiferent de marca, sunt bani aruncati pe fereastra!

Prima oara am cerut un espresso la Jura Ena 7 sau IMPRESSA XS90 One Touch, nu imi mai aduc bine aminte, scula ce costa 2800 lei+ TVA. Mi s-au prezentat mai intai “marele avantaje” ale aparatului, incununate de rasnita in 5 trepte (!!!). Desigur ca mi-am imaginat ca cele 5 trepte nu vor putea face mare lucru si espresso-ul a curs in 10 secunde. Clar, subextras si lipsit de vlaga, desi rasnita era data la maxim de fin.

espresso-cu-jura

I-am explicat partenerei de dialog ca exact lucrul acesta nu il pot face automatele, calibrarea rasnitei cu sistemul de extractie, astfel incat, in 25 de secunde sa iti curga 30ml din 7-8g de cafea. Abia atunci se intampla o extractie completa, descoperind aromele respectivei cafele. (si) De aceea reclama cu “espresso-ul perfect” Jura + Tchibo, care ruleaza acum pe TV, este una profund mincinoasa, pentru ca automatele nu pot face asta iar Tchibo este o cafea pentru mase, deosebit de proasta! Cel putin sortimentele “noi” Sicilia si Milano sunt cu adevarat oribile!

Dezamagit fiind de rezultat si cerand mai mult de la aceste aparate, destul de scumpe de altfel, replica a fost, “hai sa trecem la noul Jura IMPRESSA J9 One Touch” (sper sa nu gresesc modelul) care are nu mai putin de 6 trepte pe rasnita (!!!) si stie sa prepare 19 specialitati din lapte si cafea. Pentru cine nu se pricepe si nu vrea sa invete sa aprecieze un espresso adevarat sau un capuccino cremos, desigur ca display-ul mare, colorat, cu multe butonase, plus multitudinea de bauturi pe care le poate face, reprezinta un avantaj si un punct de reper la achizitie, iar o domnisoara grabita sau un birou mai mic, ori pur si simplu cineva neinteresat in primul rand de calitatea bauturii, vor fi impresionati si poate chiar vor cumpara aparatul. Si sa nu credeti ca am vreo problema cu asta, caci ei sunt in target! Insa, cealalta categorie de clienti, care cauta in primul rand un espresso delicios si in al doilea rand un capuccino cremos, ar trebui sa se gandeasca nu de doua ori ci de zece ori inainte de achizitie, mai ales ca e vorba si de o suma frumusica de bani!  La rugamintea mea, reprezentanta Jura a trecut rasnita pe cea mai fina treapta, a facut si o setare de temperatura de la low la high (un alt artificiu de marketing implementat necorespunzator si inutil, in loc de PID), a selectat si preinfuzia (functie cvasiirelevanta, tinand cont de modul de functionare) si espressorul de 8000 de lei era pregatit pentru un espresso perfect urmat de un capuccino delicios. Curgerea este ciudata datorita preinfuziei de care se vorbea (lucru comun cu tassimo), adica pentru doua, trei secunde curge putina cafea, dupa care pauza de cateva secunde si incepe din nou sa curga…foarte ciudat! Asta se intampla, probabil, pentru ca aparatul vrea sa umezeasca pucul de cafea insa arunca prea multa apa si la o presiune prea mare, parte din ea cazand in ceasca sub forma de “espresso”. In continuare, ma asteptam la o extractie mai profunda de la un asemenea espressor de 2000E. Dar minunea nu a durat decat 8-9 secunde, 30ml de espresso curgand mai repede decat in cazul aparatului de 3300 de lei.

espresso-capuccino-cu-jura

Deci am mai daramat un mit, marimea (pretului) nu conteaza 🙂 Insa, daca vorbim de marimea “vasului” in care sta apa la incalzit, atunci lucrurile incep sa conteze. Incepand de la 700 de lei, espressoarele semiautomate de calitate au boiler, odata cu pretul crescand si marimea, astfel ca un espressor de 700E are un boiler de 1.5l, totul pentru o stabilitate termica de invidiat. Asadar, am avut motive majore de a ramane perplex atunci cand reprezentanta Jura a inceput sa laude thermoblock-ul acestor aparate, care de fapt inseamna o cutiuta de aluminiu, cu niste serpentine in interior, care arata cam asa. Ideea e ca pe masura ce este folosita apa pentru espresso sa zicem, din rezervor va intra alta apa proaspata, care va fi la temperatura camerei. Daca vasul de incalzire nu este corespunzator (un boiler, cat mai mare de preferat) evident ca temperatura va scadea, amestecandu-se apa calda cu apa rece. O cutiuta din aluminiu, thermoblock-ul, nu va avea in veci puterea unui boiler de a mentine temperatura apei constanta si de a face “nesimtita” intrarea apei reci. Ganditi-va ca faceti dus cu apa dintr-un boiler sau dintr-o cutie de aluminiu cu serpentine in interior. In ce situatie credeti ca veti avea mai mult timp apa calda, la o temperatura constanta?

Al doilea capitol testat a fost spuma de lapte. La o apasare de buton, espressorul si-a tras lapte din rezervorul extern si a umplut pe loc paharul, dupa care a dat drumul la un “ristretto” si gata bautura (latte machiato probabil sau o specie de capuccino). Cine incercase o astfel de bautura doi pasi mai in fata, la barul unde inclusiv campionii barista Flori si Paul serveau gratuit latte-uri, putea observa imediat diferenta de la crema de lapte la spuma facuta de automat. Gustand ceea ce a facut Jura am sesizat ceea ce se vedea cu ochiul liber – o bautura foarte inconsistenta, cu muuuulte bule mici de aer in interior, ceva in genul spumei de bere, pe care o bei dar nu simti ca ingurgitezi un lichid propriu-zis. Exact ceea ce incerci sa eviti atunci cand prepari un capuccino si izbesti cana de masa, amestecand apoi continutul,  aceasta fiind de fapt diferenta de la crema de lapte la spuma de lapte.

capuccino-jura
 
capuccino-final-jura

La fel si in cazul espresso-ului facut la automate, in loc sa fie un lichid consistent, gros, cremos, din cauza extractiei incomplete pe care automatul o face, lichidul va fi unul departe de aceste caracteristici, cu bulele de aer deasupra si fara acel gust plin care iti umple gura de senzatii, caracteristic unei extractii corecte, la un semiautomat.

Sa ne intelegem, nu am nimic cu aceasta marca Jura, eu punand-o la un loc cu automatele Gaggia, Phillips Saeco etc. (chiar daca fiecare brand se crede cel mai bun), si diferentiindu-le de “chinezariile” Krups si DeLonghi, in materie de fiabilitate si traditie in cafea. Dar cand vine vorba de calitatea bauturii obtinute, fata de folosirea unui semiautomat si a unei rasnite  separate, toate automatele sunt la fel.  Adaug si faptul ca aceste consideratii sunt facute din prisma unui pasionat de espresso & latte, care cauta sa bea zilnic niste bauturi de calitate. Daca vorbim de un birou unde fiecare prefera o anumita bautura si aceasta trebuie sa fie disponibila oricand sau de o persoana care doreste sa bea dimineata ceva ultrarapid sau de oameni (in special femei) care vor sa se rasfete jucandu-se cu display-ul frumos colorat, atunci un automat este tot ce si-ar dori, si incurajez cumpararea lor in locul aparatelor pe capsule, cea mai joasa speta in materie de espresso & latte!

Sper sa am ocazia unui test back to back, intre un automat scump si un set rasnita+espressor semiautomat de maxim 400E. La acest targ, mi-a fost refuzata cererea (transmisa prin importatorul Gaggia-Lelit-Cunill) de catre Razvan, managerul de la Jura, pe  motiv ca “automatele expuse nu sunt calibrate”.  Ar fi interesanta filmarea rezultatelor si publicarea lor pe blog, ca sa-si faca fiecare o parere cat de cat obiectiva.

Ce este si ce vrea espressoman.ro?

Totul a inceput prin 2007 cand eram gata, gata sa-mi iau un DeLonghi penal, cu presiune de aburi. Don’soara din Carrefour mi-a spus ca sunt niste prostii si sa pun bani deoparte pentru un espressor mai bun. Si am pus, mergand pe un Ufesa “mai putin penal”. Acesta a fost punctul in care am inceput trancaneala pe un topic de pe Softpedia. Cand ma uit in urma vad multe aberatii scrise dar, analizate mai bine, sunt opiniile preconcepute ale romanului, care incearca usor usor sa intre in aceasta splendida lume a cafelei, nemeritat de putin explorata in tara la noi si nu numai. Din fericire nu am fost singurul si alaturi de cativa useri sufletisti am reusit sa aducem in online discutii care nu s-au mai purtat niciodata in Romania, de la lucruri simple la clarificari mai complexe. Mai mult de atat, ne-am extins, creand un topic dedicat doar tehnicilor de preparare si cafelei, este vorba de celebrul “In cautarea espresso-ului perfect”. Astfel, multa lume a reusit sa isi schimbe radical viziunea despre espresso, luand cunostinta cu adevarata lume a cafelei nu cu cea prezentata de magazine sau in reclame.

Insa am simtit ca nu este de ajuns si am creat o categorie pe blogul meu ( blog.LiviuFratila.ro) dedicata artei espresso, unde am sintetizat multe din lucrurile discutate pe forum, pentru a pune putin lucrurile in ordine. Astfel, zeci de mii de noi vizitatori au vazut ca exista si altceva decat capsule, automate si cafea “de marca”, iar eu sunt multumit, in primul rand, pentru ca au luat la cunostinta de acest lucru, chiar daca nu l-au pus toti in aplicare. De asemenea, existenta forumului si a blogului, a consacrat si in Romania ceea ce se numeste “cafea proaspat prajita”,  incurajand cei cativa mici intreprinzatori din acest domeniu sa aiba idei mari si sa spere ca romanii vor evolua si in ceea ce priveste gustul…

Si pentru ca aceste lucruri frumoase nu trebuie sa se opreasca aici, incepand din  24 februarie 2012 am lansat site-ul pe care tocmai va aflati, Espressoman.ro, locul ce se doreste a fi un centru de culturalizare in masa in ceea ce priveste espresso-ul, cafeaua, bauturile adiacente (latte-urile), masinariile pe care merita sa dati banii (sau nu), evenimentele domeniului pe care nu ar trebui sa le ratati, reclamele mincinoase pe care nu ar trebui sa le credeti si asa mai departe. Imi doresc din tot sufletul sa contribuim la schimbarea de mentalitati, la educarea si dezvoltarea gustului, la noi acumulari pentru pasionatii domeniului, la schimburi de experienta.

Espressoman.ro este o platforma online, blog si un minunat si insufletit forum, care se doreste a fi instrumentul de exprimare al unei comunitati in formare in Romania, cea a pasionatilor de “home espresso” sau, mai precis, a celor care beau acasa un espresso/capuccino mai bun decat in majoritatea cafenelelor din Romania. Nu vom rata noile aparitii de espressoare casnice sau semiprofesionale, de rasnite sau accesorii, incercand sa conturam un review obiectiv si cat mai pertinent, indiferent ca acesta ii va apartine autorului acestui site (Liviu Fratila) sau oricarei persoane care doreste sa contribuie. De asemenea, ca si comunitate de espressomani, vom participa la concursurile de barista (ca si spectatori), vom testa, repara si modifica impreuna sculele care merita atentie, vom beneficia de reduceri la achizitia de aparatura si cafea, ne vom intalni  (cel putin online) cu oamenii  care au ceva de spus in acest domeniu si sper ca macar odata pe an sa avem si o intalnire nationala. Eu am timpul, rabdarea si energia, necesare acestui proiect, si sper sa o aveti si voi!

Si pentru ca Espressoman.ro vrea sa depaseasca granitele unui blog personal, va invit si pe voi sa participati activ cu articole, review-uri, opinii, tutoriale si absolut orice informatie care credeti ca ar fi folositoare altor pasionati, atat pe blog (printr-un email pe pagina de contact) cat si pe forum.

Sunt convins ca numai impreuna putem realiza toate aceste lucruri (si nu e un indemn corporatist de doi bani).

Cum prepari un espresso perfect, acasa?

Daca nu ati descoperit deja, exista un locusor pe internet, Forumul Espresssoman, unde am despicat firul, nu in 4 ci in sute de subiecte foarte interesante, apropo de cum sa prepari acasa un espresso delicios. Insa aici mi-am dorit sa sintetizez cateva aspecte esentiale, ca sa va fie mai usor voua celor interesati de acest subiect aparent spinos. Nu va speriati de lungimea articolului 🙂 A face un espresso iti ia aproximativ un minut. Dar am teoretizat fiecare etapa a prepararii pentru a-si da seama fiecare unde greseste, ce nu face, cum se face… O luam usor!

De ce ne-am dori sa bem un espresso perfect acasa? Am pornit de  la premisa, adevarata din pacate, ca in barurile din Romania se bea un espresso infect, cu (probabil) 3% procent de exceptie la nivel national. Cauzele sunt diverse, totul insa plecand de la foamea de bani a baietilor destepti. Mai exact, daca nu vedeti un butoias fixat pe rasnita, e foarte probabil ca personalul sa cumpere cafea ordinara de 20lei/kg si sa o amestece cu cea buna pe care o are contractata de la un anume brand. Operatiunea se intampla cu sau fara stiinta patronului, in functie de cazuri. Sau cum mi s-a mai povestit, cafeneaua primeste dotare tehnica gratis de la o firma de profil conditionata fiind sa cumpere cafeaua (la un cost mai ridicat) exclusiv de la aceasta firma, poate celebra. Dar imediat cum oamenii miros ca a plecat “inspectia” toarna cafea din Metro/Selgros/vapor in rasnita iar tu crezi ca bei ce scrie la intrare Lavazza, Bristot, Illy, Segafredo. Mai sunt si cazuri cand barmanul are la dispozitie tot ce-i trebuie, inclusiv cafea buna, dar nu se pricepe sa faca un espresso ca la carte. Ce sa mai vorbim de revoltatoarele situatii cand cafeaua sta rasnita o zi intreaga in dozatorul rasnitei din bar, pierzandu-si toate aromele pe care si asa abia le avea (apropo de discutia despre calitate de mai sus). Sa mai spun ca multe espressoare de bar zac pline de calcar sau inghit apa de robinet nefiltrata, totul reflectandu-se in gustul cafelei noastre? Dar ca in loc de o crema de lapte, intr-un capuccino ai spuma de zici ca-i detergent inauntru? Sunt tot atatea motive pentru care ti-ai dori sa poti obtine acasa un espresso cremos si delicios, chiar mai bun decat cel italian. Cine spune ca nu se poate, ori nu cunoaste domeniul ori e victima gandirii corporatiste induse prin reclamele la capsule si automate ori pur si simplu nu vrea sa se informeze.

Presupunand ca ati citit celelalte articole din aceasta categorie si v-ati dat seama de rolul neasteptat de mare al rasnitei sau de ce espressor este mai indicat sa folositi, si pe deasupra ati descoperit si cafeaua proaspat prajita in locul celei ambalate, va voi sugera in continuare un tutorial care, odata respectat si exersat, va va permite sa obtineti rezultate fantastice, shot-uri de espresso care nu se compara cu ceea ce beti prin majoritatea barurilor din tara. Voi incerca sa scriu cat pot de simplist ca sa fiu inteles de toti utilizatorii casnici. Daca ai un espressor automat sau unul pe capsule, acest tutorial nu ti se adreseaza, fiind destinat celor care intr-adevar pot obtine espresso acasa (nu ciorbite sau surogate), adica posesorilor de espressoare semiautomate si rasnite.

1.  Pregatirea – asigurandu-va ca aveti apa suficienta in rezervorul espressorului (daca e prima utilizare porniti pompa cateva secunde imediat cum il bagati in priza ca sa nu se infierbante boilerul in gol) lasati-l la incalzit 15-20 de minute (30-60min. pentru semiprofesionale HX si DB), cu portafiltrul montat si cestile deasupra, tot pentru incalzire. Conteaza mult forma cestii (trebuie sa fie rotunjita in interior, fara colturi) si portelanul din care este fabricata, pentru ca un perete gros, de calitate, va pastra bine caldura primita initial dupa care va conserva cat mai mult timp (cateva zeci de secunde) temperatura espresso-ului.

2.  Cafeaua – puneti in rasnita boabe de foarte buna calitate, cea mai buna fiind cafeaua arabica proaspat prajita, cumparata de la prajitorii (google it). Nu va lasati inselati de renumele, uneori fals, al diverselor marci cunoscute, cafeaua avand la fel ca merele soi/sortiment nu brand! Fugiti de boabele negre, adica foarte prajite, pentru ca vor aduce in ceasca doar amareala extrema si gust de cenusa.  Ia priviti aici ce culoare frumoasa! Genul acesta de boabe, prajite si consumate in max. o luna, aduc de fapt acel espresso perfect despre care tot vorbim in forum, datorita uleiurilor volatile inca prezente, a compusilor aromatici nealterati de arderea bobului si de ce nu, a stiintei artizanului care le prajeste versus robotul industrial care prajeste la gramada cafea de marca.

3. Rasnirea – Aici este cheia! Incercati sa folositi rasnita goala si sa rasniti atat cat aveti nevoie, adica sa puneti in ea exact 18g (spre exemplu) cantarite si sa macinati tot. Daca nu a iesit espresso, puneti iar 18g cu ajustarea gradului de rasnire. Asta va usura mult invatarea plus ca la cateva minute de la macinare aromele se volatilizeaza si odata cu ele si “CO2-ul” care ne da crema. De aceea, acasa, sunt de preferat rasnitele fara dozator, care macina direct in portafiltru cat doreste utilizatorul. Cat de fin trebuie rasnit? Nu exista un standard! Atat de fin incat, la un doppio, din 16-19g de cafea sa obtii 50-60ml de lichid in 25 de secunde, folosind sita dubla sau 30ml din 7-9g de cafea, tot in 25 de secunde, cu sita single, in cazul unui espresso single. Recomand doar dublu, cel putin la inceput si vom detalia la Extractie, mai jos.  Daca s-a obtinut cantitatea dorita mai repede de 25s (espresso subextras) este nevoie de mai  multa finete in rasnire. Logic, daca se constata o curgerea greoaie (espresso supraextras), atunci va trebui sa rasniti mai grosier. De aceea, avand o rasnita buna, va descurcati decent si cu un espressor mai slab calitativ. Invers insa nu veti putea! Probati cu cafea gata macinata, indiferent de marca, pe un espressor scump, de bar, sa vedeti ce ciorba obtineti! Aici este si cheia unui espresso si totodata bariera de netrecut pentru automate/capsulate – calibrarea rasnitei, adica procedeul de mai sus, lucru care momentan nu poate fi facut perfect decat de catre om.

4. Dozarea – in stransa legatura cu rasnirea se afla dozarea, adica ce cantitate de cafea sa pui in portafiltru? Standardul italian clasic este de 7g pentru espresso si 14g pentru double espresso (doppio), insa poti sa te joci adaugand 2-6g peste standard. Pentru fiecare tip in parte se va volosi sita potrivita. Cat inseamna aceste cantitati? Aproape imposibil de estimat cu lingurita, cel mai bine fiind sa ai un cantar ieftin de bijuterii (30 lei) ca sa iti dai seama mai exact. In timp, “ochiul se formeaza” si atunci cand te grabesti poate  nimeresti doza si fara cantar daca ai timer pe rasnita. Eu beau doar duble si folosesc 19g pentru 40ml de lichid, deoarece la un test am constatat ca dozarea mai mare implica un grad de rasnire putin mai grosier, deci un risc mai scazut de gust amar si un procent mai mic de praf rezultat la rasnire (din care iese gustul amar). Capacitatea sitei difera de la marca la marca dar 16g suporta toate dublele.

5. Distributia – nici nu ma gandeam la inceput ca ar fi asa de importanta distributia cafelei in portafiltru. Dar dupa ce mi-am cumparat un portafiltru fara fund, am vazut imediat ca sunt zone ale sitei din care nu curge lichid, iar din altele curge prea tare. In plus culorile difereau de la o zona la zona, in loc sa arate totul uniform. De multe ori cafeaua proasta (ambalata) te deruteaza, dandu-ti asemenea “erori”. Insa orice tip de boabe ai folosi e bine sa ai putintica rabdare sa asezi cu degetul cafeaua in sita. Metoda simpla si rapida o aveti in acest clip. Metoda mai complicata, pentru pasionati, dar cu rezultate mai bune, se numeste WDT si presupune folosirea unui ac pentru a distruge conglomeratele de cafea cazute din rasnita dar si pentru distributia exacta a macinaturii in fiecare coltisor al sitei, in mod egal. Tot la capitolul “distributie” a aparut de un an un instrument tare bun, “nivelator pretampare” ii spune, nu neaparat ieftin, care ajuta in a nivela macinatura imediat cum a cazut din rasnita, fara a folosi degetul si acoperind cu succes spatiile libere din portafiltru.

6. Presarea (tamparea) – unii supraliciteaza aceasta operatiune, oferind solutii costisitoare. In realitate distributia e mai importanta ca tamparea. Nu e nevoie sa cheltuiti foarte mult pe un tamper insa nici sa va multumiti cu caricatura din plastic ce vine in pachetul espressorului. Se poate apela chiar si la un strungar. Este foarte important ca tamperul sa fie exact pe dimensiunea sitei, iar  “talpa” acestuia sa fie din inox, cu o forma dreapta sau convexa. Practic, puneti tamperul peste cafeaua distribuita uniform, sprijiniti bine portafiltrul, apasati drept si centrat (foarte important) cu 13kg forta daca va intereseaza exactitatile, invartiti putin tamperul pentru polisharea marginilor si asta-i tot. Evitat sa loviti (nici chiar usor) marginea portafiltrului pentru a cadea cafeaua de pe peretii acestuita. Evetual puteti folosi o “atingere parinteasca de pod de palma” si apoi mai presati odata usor, iar pucul e gata de preparare. Rezultatul va arata asa iar un clip video ajutator aveti aici.

7. Extractia – odata presata cafeaua, se poate monta portafiltrul in espressor insa e bine ca inainte sa lasati putina apa sa curga in gol pentru ca metalul espressorului sa se infierbante uniform  si in zona grupului. Daca aveti control electronic de temperatura (PID, puteti porni de la 92 de grade. Daca nu, exista metode mai primitive gen termometru cu sonda infipt intr-un pahar de hartie, prin care iti dai seama cat de cat la ce temperatura lucrezi. Atentie totusi, nu dati prea multa apa afara din espressoarele mici pentru ca boilerul este de 200-300ml si apa rece care este trasa automat din rezervor va scadea mult temperatura de extractie. 

Dupa montarea portafiltrului si declansarea pompei, daca ati respectat corect pasii enumerati mai sus, ar trebui sa obtineti in cel mai fericit caz licoarea magica, cremoasa si gustoasa, adica aprox. 50ml in 25s din 18g sa spunem! 

Daca intampinati probleme si espresso-ul nu curge cremos si nici nu se incadreaza in cele 25s atunci reglati finetea macinaturii corelata cu o dozare corecta sau convingeti-va in sfarsit ca aruncati banii pe geam folosind cafea Lavazza, Davidoff, Segafredo etc.  Este nevoie de cafea proaspat prajita, de cateva zile, de la prajitoriile care au aparut si pe la noi (googaliti-le). Bun, o luam de la capat: punem in rasnita goala 18g de cafea boabe de la prajitorii, macinam tot in portafiltrul ce are sita dubla in el (cea mai mare), nivelam putin macinatura, presam cu tamperul cu baza de inox, montam portafiltrul si dam drumul. Daca cei 50ml de lichid ne-au curs in 15 secunde in loc de 25 inseamna ca avem un lichid apos si va trebui cu MOTORUL IN MERS si rasnita goala (ca sa nu fortam rasnita) sa ne ducem spre fin “din ochi” pt ca rasnitele au setari diferite de la model la model. Dar un reper trebuie sa avem fata de un indicator central, sa stim unde am fost si unde ne-am dus cu reglajul. Daca nu il avem pe rasnita, il punctam noi cu pasta corectoare (ex. pe cosul de boabe, caci se invarte si el cu reglajul sau pe vreo roata zimtata). Acum putem pune iar 18g cantarite, macinam tot si observam in cat timp curg cei 50ml. Daca s-a intamplat in 40s inseamna ca ne-am dus prea fin si va trebui sa dam rasnita spre grosier putin, undeva intre pozitiile de pana acum. S-ar putea ca al treilea espresso sa fie cu noroc si sa va curga cei 50ml in 25s. Daca nu, ati inteles logica! Asta e toata filosofia unui espresso! 

Daca abia picura un espresso, ar trebui oprit aparatul caci fortam pompa. Aruncam, dam rasnita mai grosier si reluam. Daca schimbati sortimentul de cafea sau prajitoria, e normal sa nu se mai pastreze gradul de rasnire, pentru ca toate cafelele difera ca si grad de prajire si densitate, iar espresso cere matematica aia a lui cu 50ml / 25s. Daca observati ca manometrul (cine il are, nu e necesar) nu se misca sau sta in 2-3 bar, inseamna ca aveti o cafea rasnita prea grosier nu ca e stricat aparatul. Intr-o extractie perfecta de 50ml / 25s manometrul va sta la 10-11 bar, depinde cum este reglat din fabrica. Nu va luati dupa  marketingul celor 15 bari. Sunt prea multi dar masinariile vin setate asa pentru a putea folosi cialde (monodoze). Ideal, presiunea trebuie sa fie situata intre 8 si 10bari, de aceea multi pasionati deschid espressorul si modifica presiunea, uneori invartind un singur surub, alteori avand mai mult de furca, in functie de model, dar retineti ca nu e necesara aceasta operatiune, cel putin nu acum in aceasta faza de inceput. 

Stiu ca multi se mira pentru ca un espresso delicios este…relativ mic 🙂 Daca vreti sa beti doua shot-uri adevarate, atunci faceti doua espresso la rand sau puneti doua cesti si ramificati cei 50ml la doi, dar life is too short, go double 🙂 

Chiar daca utilizatorii la inceput de drum ma vor certa ca prea intru in detalii, vreau sa va mai spun doar atat – nu este necesar sa aveti un pahar gradat neaparat pentru ca la modul profesionist, daca vreti sa fiti exacti in parametri si sa preparati un espresso literalmente perfect, ar trebui sa puneti sub ceasca goala un micut cantar. Va asigurati ca se pleaca de la zero, dati drumul la curgerea espresso-ului si cand pe cantar vedeti dublul cantitatii bagate, opriti extarctia. Spre exemplu, eu fac espresso din 19g de cafea boabe si in timpul curgerii, cand ceasca sta pe cantar iar acesta indica 38-40g, opresc extractia si acolo este “adevarul adevarat”, caci la masurarea cu mililitri te poti pacali cu o cantitate de crema foarte mare si putin lichid. Timpul ramane acelasi, 25-30 de secunde de la apasarea butonului, nu de la prima picatura, dar sa stiti ca pe anumite cafele va puteti duce si in 35s daca va place gustul, pentru aceleasi 38-40g din exemplul meu.

Pe anumite espressoare (ex. Gaggia Classic) o alta rezolvare a problemelor se gaseste in inlocuirea sitelor. De fapt, imediat cum ati achizitionat o rasnita, sitele presurizate (cu o singura gaura pe spate) trebuie inlocuite cu site normale, nepresurizate. Ma rog, cine si-a luat sculele cu reducere de Espressoman, a primit cadou de la importator sita nepresurizata (pe Gaggia Classic), ca sa nu mai fie probleme. Motivele inlocuirii filtrelor sunt detaliate in acest articol.

8. Curatenia – imediat dupa ce ati scos portafiltrul, aruncati pucul la gunoi, urmarind sa fie cat mai intreg. Daca aveti namol in loc de un puc ca de hochei  atunci gresiti pe undeva in pasii de mai sus. Lasati neaparat niste apa sa curga in gol pentru a indeparta resturile de cafea de pe “dus”, apoi clatiti portafiltrul cu apa calda. Odata la cateva luni decalcifiati espressorul (am descris aici cum),  iar daca aparatul vostru este dotat cu electrovalva (trage apa si presiunea din portafiltru la oprirea pompei si le arunca in tavita) atunci se impune lunar operatiunea de backflush cu detergent si la cateva zile cu apa.

Pe scurt, puteti vedea in acest clip cum se face un espresso si cat de putin tine:

Poate la inceput pare complicat si poate ati fi tentati sa-l credeti pe Dobrovolschi. Insa totul tine dimineata un minut (maxim doua la incepatori), iar dupa primele rezultate multumitoare (care pot veni chiar din primele zile) o sa va uitati de sus la majoritatea shot-urilor de espresso pe care le beti in oras si din avion la cele baute la automate ori “capsulate”. Aveti de ales din sute de sortimente de cafea, asa ca niste boabe amare pot fi imediat inlocuite cu altele aromate, prajite mai delicat, mai acide din Kenya sau mai dulci din Brazilia, in functie de preferinte. Astfel, in timp, cunoscand cafeaua de calitate, o sa afirmati “mama ce  espresso de Guatemala am baut azi, peste Costa Rica de ieri” in loc de clasicul “waw, ce cafea italiana…” Perfectionarea tehnicii, inerenta de-a lungul timpului, va va aduce satisfactii si mai mari in cescuta voastra de espresso. E nevoie doar de putina de rabdare la inceput, iar pasiunea va veni de la sine. 

Nescafe Dolce Gusto – sau cum sa tragi ceasca de espresso in teapa!

dolce-gusto-danger

Recunosc ca mi-a fost tare greu sa aleg titlul acestui post. Am pendulat intre mai multe titluri obscene:

Succesul Nescafe Dolce Gusto sau triumful chimiei asupra naturalului

Nescafe Dolce Gusto – Cand in loc de espresso bei marketing

Nescafe Dolce Gusto – sau cum fac unii bani pe incultura “cafegistica” a romanului

 

Pentru cei neinitiati in arta espresso trebuie sa trasez o limita de la inceput, intre realitate si imitatie – aceasta bautura senzationala se obtine in parametrii optimi macinand chiar inainte de preparare 7 sau 14g de cafea (espresso/double espresso) si extragand cu un espressor semiautomat, 30/60ml de licoare, prin trecerea apei la aprox. 88 grade celsius, cu o  presiune de 9 bari, prin blocul de cafea compactat cu o presa.  Exista mici abateri permise de la aceste cifre.

A doua premisa care trebuie luata in considerare este faptul ca, per total, populatia tarii noastre este lipsita in proportie de 90% de o minima cultura a cafelei (din cauze de comunism dar si din dezinteres fata de ce bea) ceea ce lasa departamentelor de marketing un spatiu imens de manevra. Cu ajutorul unor imagini frumoase este foarte simplu sa cuceresti consumatorul roman, pentru ca el nu cunoaste exact fenomenul si se impresioneaza repede la o reclama frumoasa si memorabila.

Nescafe a mizat pe o jucarie aratoasa, simpla de utilizat, cu forme si culori care mai de care mai haioase, totul impachetat intr-o strategie agresiva de marketing. Rezulta costuri mari de promovare care se traduc mai departe in costuri imense de achizitie a aparatului si  capsulelor. Dar nu banii sunt neaparat problema ci rezultatul obtinut. In loc sa bei espresso, vei ingurgita o ciorba dubioasa despre care nici nu stii ce contine. De ce spun asta? Hai sa facem o scurta paralela –  ceea ce mananci la McDonald’s este diferit ca si ingrediente de ceea ce primesti in pachet la un McDrive? Nu! Atunci ce motive avem sa nu credem ca Nescafe nu utilizeaza aceleasi ingrediente si in cafeaua din oras si in cea de la pachet? Stiati ca specialitatile pe baza de cafea servite la 1leu sau in cafenelele Nescafe contin: carboximeticeluloza, caramel amoniacal, “aroma”, agenti de ingrosare, “urme de soia” , “preparat pudra pe baza de…”, dioxid de siliciu, fosfat dipotasic, trifosfat pentasodic, citrat trisodic, polifosfat, esteri mono si diacetil ai mono si ai digliceridelor cu acizi grasi…etc. Baga cineva mana in foc ca in capsulele Nescafe Dolce Gusto nu se afla nimic din lectia de chimie de mai sus? Probabil unii baga, dar s-ar putea sa se arda!

ingrediente-nescafe

 

Daca vreti, discutam si de pret – LA DATA SCRIERII ARTICOLULUI (august 2011), o cutie primitiva produsa de un maestru chinez al aparatelor de doi bani (Krups), care nu face mai mult de 40E, era vanduta cu peste 500 de lei. Capsulele, in numar de 16, din care doar 8 contineau cafea, costau 22 de lei. Deci pe 56g de cafea (8 x 7g)  dadeai 22 de lei, adica aproximativ 400 de lei/kg!!!! Cam atat costa cea mai renumita cafea din lume, Jamaica Blue Mountain. Daca beti doua persoane o cafea pe zi, va ajungeau 4 zile capsulele. Daca va injectati cu mai multe cafele sau aveti si musafiri, o incurcati!  Dupa un timp, cand multi si-au dat seama de teapa luata si au revenit la ibric, nemaicumparand capsule, Nescafe a micsorat pretul pana la 23lei/16 capsule de espresso (nu vorbesc de specialitatile cu false denumiri italiene, care necesita doua capsule, deci 3lei pentru un preparat), iar pretul unui kg de cafea inferioara din capsula (chiar daca este arabica este penala ca si calitate) ajunge undeva la 220 de lei.  Ca sa fiu mai precis, in loc sa dati 60-90 de lei pe o cafea proaspat prajita de supercalitate sau 40-50 de lei pe o arabica amarata din supermarket de nivelul celei din capsula, veti da 220 lei/kg si veti depinde de un monopol! Acesta este pretul noncalitatii, grabei, deciziilor luate la repezeala, neinformarii si eventual al snobismului.  Alte promotii si oferte speciale necesita alte socoteli, pe care le puteti face singuri, acesta fiind si motivul pentru care am scos acel calcul matematic comparativ.

Solutia? Deschideti ochii si cititi forumurile despre espresso, atat din Romania cat si din strainatate. Invatati sa faceti un espresso in modul traditional (doua minute maxim in fiecare dimineata) si iesiti mult mai ieftin, beti o bautura mult mai sanatoasa, nu depindeti de un fabricant de capsule si puteti alege din sutele de tipuri de cafea de pe lumea asta!

Multi vor spune ca nu au timp sa faca un espresso italian dimineata si, desi cunosc in mare ce inseamna capsulatele tip Dolce Gusto, fac acest compromis pentru a iesi mai repede din casa. OK! Hai sa vedem cat v-ar lua sa preparati espresso/capuccino/espresso machiato in modul traditional si cel mai bun:

httpv://www.youtube.com/watch?v=hoq08YBASTc

Fara nicio graba (ba chiar as spune “in slow motion”), dupa cum vedeti, protagonistul clipului a avut nevoie de mai putin de doua minute pentru un espresso si de inca un minut pentru spumarea laptelui. Vi se pare mult? Ati vazut mizerie in jur? V-ar trebui cunostintele unui barman profesionist sa faceti asa ceva?  Se compara lichidul delicios si consistent care curge din espressor cu ciorba rezultata din capsule, indiferent de brand? Nu-i asa ca aveati impresia ca e mult mai greu de facut un espresso italian acasa? Nu e mai bine sa alegi boabele de cafea care iti plac decat sa fii prizonierul unui monopol?

Eu vreau sa cred ca dupa 20 de ani de la revolutie exista multi romani cu mintea deschisa, care sunt in stare sa priceapa si sa adopte valorile, calitatea si bunul gust si sa le separe  de manipularea si marketingul de “guerila” practicate de unii sau altii. Nescafe Dolce Gusto este doar un exemplu de inducere in eroare a celor care nu cunosc. Desi vine ca o alternativa colorata si rapida la metoda clasica de preparare a unui espresso, in fapt este doar o imitatie ieftina (paradoxal si scumpa) a acestei bauturi si a derivatelor din lapte.

Va doresc sa fiti responsabili si atenti in alegerile voastre,

UPDATE 1: In urma diverselor comentarii tin sa precizez urmatorul lucru – eu nu am nimic cu lumea care cumpara aparate pe capsule sau espressoare automate. Fiecare tip de espressor are nisa lui si este apreciat de oamenii din acea nisa de piata. Daca te simti bine cu el nu este si nu trebuie sa fie absolut nicio problema! Fiecare decide pentru sine! Problema apare cand fericitii posesori/vanzatori de asemenea fake-uri vin si sustin superioritatea rezultatelor obtinute, comparabile cu adevaratul espresso sau adevaratul capuccino. Aici sunt transant”

UPDATE 2: Articolul a fost centrat pe Dolce Gusto pentru ca la data scrierii sale nu existau in Romania alte marci concurente pe acest segment. Dar poate fi extins lejer si catre Tassimo, Nespresso, Senseo etc., cu precizarea din update 1.

UPDATE 3: Dupa exemplul pachetelor de tigari cu poze funebre, va propun un latte machiato in viziunea acestor vanzatori de prafuri, oricare ar fi ei, ipostaza suprinsa la Vending Expo, targul chimistilor in cafea & latte:

04112011810