Home

Cum a fost la Slow Coffee Festival 2023?

In 2023 se remarca o evolutie a celui mai mare festival de cafea din Romania, trecand dincolo de selectia de cafele de specialitate, la sustenabilitate pe bune!

Inainte de a descoperi pasiunea pentru cafea undeva prin 2011, am fost (si sunt ) un MC de evenimente, ceea ce mi-a dat dreptul sa candidez pentru un post de prezentator al acestui festival, acum 7 ani la prima editie. Vorba vine, nu aveau de ales altul mai potrivit 🙂 Ce vroiam sa spun este ca pentru mine, care am fost acolo in mijlocul evenimentelor de la inceput, chiar am simtit ca a fost cel mai tare festival facut vreodata in Romania, considerand nivelul cafelelor prezentate, accesibilitatea lor (complet gratis, mai ales daca aveai ceasca de acasa), invitatii prezenti atat in standuri cat si la workshop-uri, prajitoriile in sine venite cu tot cu owneri, de unde si posibilitatea de a discuta direct cu oameni ca Patrik Rolf (April), Stefanos Domatiotis (Create), Mihai Panfil (Origo), Adi Simion (Guido), Razvan Burlacu (Dropshot), Mihai Sumedre (Yume), Radu Manea (cafai), fermierul din Costa Rica (am uitat numele), Teodora Pitis (Sloane), Delia Avram (Arusha) si multi, multi alti oameni valorosi.

Prima intrebare pe care o primeai instant era “unde beau cea mai buna cafea”? N-as putea face neaparat un top al cafelelor bune baute dar pot spune ca au predominat procesarile naturale si fermentatele mai ales, eu unul ajungand sa intreb inainte de a mi se oferi daca e sau nu fermentata pentru ca efectiv nu mai puteam duce acel gust. Desigur, aici apar deosebiri caci se puteau gasi exemple de la boasca la touch-uri fine de ferment, unele chiar interesante. Totusi mi-au ramas in minte cateva: o Tanzania Leon pe espresso de la Yume, o Columbia Chiroso de la Create (Grecia), tot o Columbia apartinand fermierului Nestor Lasso, de la Guido, o cafea foarte misto (am uitat originea) de la BaniBeans din Slovenia in standul Pretty Good Coffee, chiar si o Geisha infuzata de la Dropshot dar aici e alt capitol separat pentru ca nu puteau lipsi aceste cafelele infuzate pe care nu stiu cum sa le calific momentan. Am baut una absolut bestiala ca juice-coffee, boabele verzi fiind tinute in prealabil in must de struguri aromati, care cu putina apa tonica naturala deasupra ar transforma paharul intr-un cocktail veritabil. Si totusi nu e o cafea, in sensul cel mai pur al cuvantului. Problema aici are doua fete – prima este pozitiva, ca atragi brutal oameni care nu au mai baut cafea proaspat prajita si sunt atat de socati de gustul nou si bun (ei oricum venind poate din sfera siropurilor adaugate si a lingurilor de zahar) pe care ai ocazia poate sa ii conduci mai tarziu spre cafele fara adaosuri, aducand cota de piata cafelei de specialitate in viitor. A doua fateta este negativa, pentru ca obisnuirea publicului cu asemenea gusturi obtinute usor poate provoca aversiune fata de clasicele spalate sau fata de cafelele care isi arata aroma mai greu, cu ceva efort in preparare si echipamente costisitoare. M-am lungit cu acest subiect care merita articole separate.

Vreau neaparat sa o felicit pe Carmen, user in forum @Carmi, pentru curaj, ore de pregatire si vointa cat cuprinde, alaturi de antrenorul Florin Lemnaru! Dintre userii de pe forum a mai concurat si Mihnea dar Carmen a ajuns cel mai departe, oprindu-se intr-o runda din semifinale, impotriva celui ce avea sa devina campion (Adrian Mihaila, Vicii Coffee Shop). Pentru ea, pentru comunitatea noastra si pentru Florin, chiar este o performanta, bravo!

Aminteam la inceput de sustenabilitate. Ei bine, organizatorii si-au propus ca in acest an sa rupa pisica in doua cum se spune, interzicand standurilor sa foloseasca orice fel de pahar de unica folosinta (eventual doar pahare sau cesti pe care sa le spele in regie proprie), oferind alternativa de a veni de acasa cu o ceasca sau de a cumpara de acolo una. De unde erau temeri ca oamenii poate vor fi deranjati de acest efort suplimentar, totul a functionat chiar foarte bine si cafegiii au fost extrem de receptivi si chiar incantati de aceasta metoda de a proteja mediul. Nu am primit nici macar in privat vreo apostrofare, caci la MC mai ajung vorbe din stanga si dreapta. Locurile unde iti puteai clati ceasca erau amenajate in alta camera, iar multi poate nu au stiut de ele desi am tot anuntat, lucru care ar putea fi imbunatatit la anul prin aducerea rinserelor in aceeasi camera si eventual intr-o alta forma, nu neaparat acele discuri pe care apesi cu paharul.
Un plus pentru dozatoarele de apa aflate la discretia vizitatorilor, mai ales ca scopul era sa degusti cat mai multe cafele, deci apa era ultranecesara, bonus, gratuita si ea.

Ca de obicei si in afara de cafea se puteau degusta chestii misto de la alti artizani, de la catina lui Radu Carutasu si bauturile KofiTi, pana la ciocolata artizanala preparata live de profesorul Martin sau degustarile brasovenilor de la LivStory.

Tot in numele sustenabilitatii a fost interzis laptele de origine animala in standuri, fiind preferat cel vegan al sponsorilor. Aici mai pot intelege micile controverse, si eu am fost suparat ca nu s-a gasit bere artizanala prin jur pentru ca si alcoolul a fost interzis, lucru nu neaparat rau 🙂 Cumva eu zic ca festivalul acesta a ajuns la un nivel foarte inalt, cafelele aduse au fost majoritatea de top, deci le putem face concesia aceasta organizatorilor in materie de atragere de sponsori si promovare de idei proprii. Asta pe langa faptul ca multi oameni chiar cer lapte vegan in cafenele.

La capitolul imbunatatiri as aseza boxele altfel caci spatiul este destul de generos, generand ecou, iar calitatea sunetului pe conversatii nu cred ca a fost cea mai buna, mai ales in spate, de multe ori sunetul fiind si puternic si greu inteligibil. Tot la acest capitol as pune si prajirea proprie pe acel prajitor Stronghold pus la dispozitie de organizatori pentru cei care doreau sa intre in pielea unui profesionist si sa plece cu boabele in punga lor, etichetate de ei, prajite cu mana lor. Aceasta operatiune totusi este una ce necesita un instructaj mai bun si o discutie mai aplicata, mai ales ca unii parametri afisati nu se pupau cu ce vede un pasionat pe un soft Artisan sau Cropster, spre exemplu, inclusiv colegi de-ai nostri din forum cu experienta in prajire avand probleme in a lamuri parametrii afisati, fara a ajunge la o concluzie. Cred ca merita un upgrade aceasta activitate pentru anul urmator, astfel incat sa nu fie doar o chestiune de fun ci si un bun exercitiu de invatare, cu un trainer dedicat (Stefanos de la Create nu prea avea timp sa fie acolo), eventual chiar cu o micuta competitie intre espressomanii pasionati de prajire.

Un mare Bravo si pentru Ernest ( thecafe.ro ), care an de an s-a ocupat de mecanica acestui campionat de aeropress, organizat permanent in jurul festivalului, si de altfel de tot ceea ce tine de tehnica unui campionat, regulament respectat, egalitate de sanse intre concurenti si multe altele.

Multumim pentru fotografii colegului forumist MihaiL, mai luminoase si mai bine facute cu fiecare ocazie.

Sper sa vedem acest festival multiplicat si la Cluj pentru ca e pacat sa avem o asa mare efervescenta acolo si o atat de mare lipsa de festivaluri de amploare cu si desapre cafea.

Inca odata, felicitari Adi Mihaila pentru marele premiu al Campionatului National de Aeropress 2023 si ne dorim mult de tot sa ne reprezinti la cel mai inalt nivel in Australia, la Campionatul Mondial!

INTERVIURILE ESPRESSOMAN, EP.4: SLOANE COFFEE ROASTERY

Hey, stiu ca v-a fost dor de un nou episod al interviurilor Espressoman, iar astazi iepurasul va aduce cadou de Pasti – Episodul 4, filmat la Sloane Coffee Roastery!

Le vom cunoaste pe Teodora si Oana, vom trai impreuna emotiile inceputului acestei prajitorii indragite, vom explora plantatiile de cafea, vom afla predictii legate de pretul cafelei plus o multime de alte lucruri interesante.

Vizionare placuta!

Interviurile ESPRESSOMAN – Episodul 3 – Adrian Simion, Guido

Episodul 3 al Interviurilor ESPRESSOMAN se intoarce in Bucuresti dupa o vizita in Cluj!

De data aceasta il avem in fata pe Adrian Simion de la Guido, unul dintre pionierii prajirii de cafea de specialitate in Romania, caci acum 7 ani sa nu credeti ca aveam abundenta de azi in materie de prajitorii si de accesibilitate a cafelei de specialitate. Chiar si un tamper bun il gaseai greu in acei ani…  Vorbim de 2014, in vara caruia espressomanii veneau cu pasiune si curiozitate la degustarea organizata special pentru noi la deschidere, cand barista experimentati (Flori Vlaicu, Paul Ungureanu) ne introduceau in lumea aromelor senzationale date de prajirile mai light ale cafelei de specialitate. De atunci piata cafelei a crescut puternic, la fel si Guido, fiind astazi una dintre cele mai apreciate prajitorii din Romania. Pe Forumul Espressoman ii regasim cu doua thread-uri principale, cel despre reduceri si cel despre discutii generale.

In acest episod vorbim cu Adi despre evolutia Guido, despre cafeaua verde, cunoastem si alegerile sale in materie de prajitoare dar obtinem si sfaturi pretioase despre cum sa preparam cat mai bine espresso-ul acasa folosindu-ne de marele secret – parametrii unei ape bune. Rezervati-va 25 de minute pentru un interviu savuros, tehnic pe alocuri si cu siguranta plin de pasiune, alaturi de Liviu Fratila (Espressoman.ro) si Adi Simion:

Interviurile Espressoman, Episodul 1- Mihai Honciuc de la Sarkis Cafe

A trecut ceva timp de cand mi-am zis ca trebuie sa lansez si o sectiune video a platformei Espressoman. Am luat scule bune, lumini, microfoane si tot ce mai trebuie, am tras si primele filmari in octombrie 2017 iar de atunci…pauza 🙂  De ce? Pentru ca am marele defect de a fi perfectionist si nu mi-a placut nimic din ce imi iesea la montaj, plus ca nici nu aveam cunostinte suficiente de editare video. Intr-un final, mi-am luat inima in dinti si dupa “absolvirea” unor cursuri video de incepatori lucrurile par mai clare 🙂 Desigur, sugestiile si pietrele sunt binevenite, din partea celor pe meserie.

Aveti asadar in fata primul episod din seria interviurilor Espressoman, filmat in prajitoria Sarkis Cafe, alaturi de unul dintre primii artizani ai cafelei din Romania postdecembrista, Mihai Honciuc, un om plin de haz, pasionat, cu idei foarte bine impamantenite despre prajire, diferite de noul val de prajitori. Noi l-am cunoscut pe Mihai inca de la inceputurile forumului, cand eram doar un topic aglomerat pe Softedia, luand contact cu originile proaspat prajite si creand impreuna blend-uri care exista si in ziua de azi. De atunci s-au adunat mii de postari in topicurile dedicate din forum.

Dati sonorul mai tare, comutati pe HD, asezati-va confortabil si scoateti floricelele pentru ca aveti de rontait 20 de minute de film bun, zic. La final, nu uitati sa va abonati canalului de Youtube Espressoman, pentru ca vor urma si alte episoade, 100 m-am gandit eu 🙂

Review Cafflano Kompresso – “espressorul” de buzunar

Espressomania este o “boala” greu de tratat, iar cei 7 ani de forum Espressoman mi-au dovedit asta din plin. De fapt nu o tratam niciodata, doar intretinem o stare de fapt 🙂 Bun, ti-ai luat pentru acasa tot ce iti trebuie, ai espressor semiautomat, ai si o rasnita buna, ti-ai cumparat cafea proaspat prajita, dar vin anumite zile nasoale ale lunii, inclusiv in cazul multor barbati … adica cele in care simti o “durere” imensa, o lipsa majora a chefului de viata, o ingreunare a actiunilor tale din fiecare dimineata, poate chiar dureri de cap si niciun Nurofen nu iti vine de hac. Ai ghicit, sunt acele zile ale lunii cand esti plecat de langa espressorul tau, fie intr-o deplasare de job, fie in vacanta sau intr-o iesire scurta de weekend 🙂 Asta e o mare problema de cand ma stiu si poate cea mai mare “durere” a unui cafegiu.

De-a lungul timpului au existat solutii alternative care sa se apropie de cremozitatea si vascozitatea unui espresso, unele esuand cu brio altele fiind cat de cat ok, unele mai costisitoare, altele mai ieftine, insa trebuie sa ne fie clar ca nu se poate inlocui cu totul un espresso preparat corect acasa la un semiautomat, cu incercarea de a obtine espresso dintr-o constructie din plastic portabila, indiferent ca se numeste Handpresso, Minipresso, Prismo sau Kompresso. Nu am la indemana toate aceste variante ca sa le compar, insa de un lucru sunt sigur, informandu-ma de pe forumurile de specialitate de afara sau testand acolo unde s-a putut – cele mai putine complicatii la preparare, cel mai simplu de obtinut presiune inalta (fara dat la pompa si fara capsule cu azot), cel mai dens lichid,  cel mai mic pret in Romania, le bifeaza Cafflano Kompresso. Si voi incerca in randurile urmatoare sa il “disec”, avand cam trei luni de cand il utilizez, la nevoie si la voie.

COMPONENTELE 

Vorbim asadar de o constructie din plastic, garantata de producator ca fiind fara BPA sau alte substante daunatoare, formata din cateva elemente aparent simple, dar desenate de oameni inteligenti:

Observam in primul rand tubul transparent in care va sta apa si prin care va trece pistonul, diametrul fiind de doar 28mm. La ce ajuta asta? Veti zambi, dar alaturi de o forta de apasare corespunzatoare (nimic greu) si o cafea rasnita potrivit, veti avea dezvaluit tot secretul crearii unei presiuni de extractie inalte, 6-8bar, chiar 9 bar in anumite conditii. Observam si pistonul, suficient de solid si dintr-un material dur, cu o garnitura de silicon in capat pentru a aluneca mai usor si a etanseiza apasarea, dar si cele doua aripioare turnate, corp comun cu pistonul, pe care veti apasa atunci cand veti trece la preparare. Am ilustrat si pozitia inainte de “tragere”, cu apa in tub si pistonul montat, iar alaturi am pus si descrierea materialelor, asa cum vine de la producator. 

IMG_20180221_153855
IMG_20180221_154112
IMG_20180210_151335
Cafflano_Kompresso_2_1024x1024

Odata impinsa apa fierbinte prin acest tub, s-a incercat “imitarea” in linii mari a grupului unui espressor, folosind doua site de inox foarte fine si precise ca si  diametru al gaurilor, care sa incadreze pucul de cafea in extractie (puc = cafea compactata). Sita de sus are o garnitura in jur si se poate scoate, iar sita de jos este incastrata in “portafiltrul” lui Kompresso, cafeaua macinata punandu-se in acest compartiment:

IMG_20180221_154201
IMG_20180221_153448
Cafea - Cafflano
IMG_20180210_151112

Cum presarea / compactarea cafelei este o conditie obligatorie a unui espresso, in pachet se gaseste si un “tamper”, o piesa care prin diametrul ei intra fix in “portafiltru”, presand cafeaua si pregatind-o de extractie. Aici avem parte de un branding excesiv al producatorului, care a pus in practica o idee buna ca si advertising, dar usor “zgarietoare” la ochi, anume embosarea numelui Cafflano pe acel “tamper” in scopul de a ramane impregnat brand-ul pe pucul de cafea, ca sa-l visezi si noaptea. Odata pornita extarctia si inceputa curgerea, ca urmare a apasarii pistonului, “espresso-ul” va fi colectat in paharul transparent ce se monteaza pe “portafiltru” si de unde va recomand sa beti direct pentru a nu mai imprastia crema la un eventual transfer in alta ceasca. 

IMG_20180221_154334
IMG_20180221_154454
IMG_20180210_163625
IMG_20180210_163221

Per total, ansamblul descris mai sus arata destul de compact, fara probleme de spatiu ori greutate, fara griji la caratul cu masina, bicicleta sau avionul, pastrarea fiind facuta in cutia din plastic in care vine si unde sta destul de fix si protejat.

IMG_20180221_154617
IMG_20180221_154650
Cafflano_Kompresso_1_1024x1024

 

PREPARAREA UNUI “ESPRESSO”

Of, cred v-am innebunit cu ghilimelele astea dar sunt puse ca sa va semnalez mereu ca nu putem vorbi de componente autentice de espressor, pretabile pentru o concurenta reala cu un esppressor electric bun (semiatomat peste 1100 lei)  si nici de o bautura autentica espresso rezultata. Cu toate acestea, daca respecti niste reguli de preparare simple, s-ar putea sa descoperi ca bei cea mai apropiata bautura de vacanta fata de ceea ce se numeste real espresso si oricum un lichid mult peste ciorbitele servite in majoritatea cafenelelor de pe la noi sau din afara. Cu o steluta aici – comparam folosirea de cafea proaspat prajita pe Kompresso cu folosirea de cafea asa-zisa de marca pe espressoarele din cafenele. Caci da, o cafea proaspat prajita conteaza enorm de mult si dupa cum vedeti poate rasturna ordinea mondiala, adica poate face un instrument alternativ de preparare, cum ar fi si acest Cafflano, sa bata un espressor de bar ca si gust in ceasca, cu steluta de mai sus. La lupta egala, evident ca nu are nicio sansa acest instrument.

Nu va imaginati ca rasnita este scoasa din ecuatie, in niciun caz. Vorba noastra de pe forum ramane valabila – mai intai rasnita si apoi espressorul! De ce? Simplu, pentru ca o rasnita te ajuta sa prepari corect o cafea buna prin orice metoda, de la pudra pentru ibric la macinatura intermediara pentru espresso sau filtru si cea grunjoasa pentru french press. Cu precizarea ca espresso necesita o rasnita performanta, capabila, care poate asigura o uniformitate a particulelor macinate si o repetabilitate a rezultatelor.

Fata de tutorialul prepararii unui espresso pe semiautomat, aici va trebui mai multa atentie cred eu, pentru ca esti “full manual”  ca sa zic asa si greselile nu se iarta. Unele espressoare electrice, cum ar fi cele cu grup E61, sunt mai “iertatoare” se spune, adica prin capabilitatile lor de preinfuzie si extractie usureaza prepararea si mai acopera anumite greseli facute, nu si cele grave. Dar nu va speriati, din ce am testat eu nimic nu mi s-a parut a fi greu nici pe Kompresso. Hai sa vedem care este procedura de preparare, iar ca sa aveti o imagine completa, voi descrie intai fiecare etapa si apoi doua clipuri cu prepararea. Notati va rog:

       1. Puneti apa la fiert – daca aveti un fierbator profesional fixati 98 de grade, daca aveti unul obisnuit sau un ibric pe aragaz asteptati pana “da in clocot” 🙂

     

      2. In acest timp pregatiti boabele de cafea, cantariti-le daca vreti precizie si rezultate pe masura asteptarilor, macinati-le si transferati cafeaua rasnita in “portafiltru”, asa cum aratam mai sus, apoi presati-o cu tamperul inscriptionat Cafflano 🙂  Eu am mereu cu mine in vacanta un cantar de buzunar, pentru fierbere bazandu-ma pe ce voi gasi la fata locului, desi nu e chiar ok pentru ca de multe ori am gasit fierbatoarele pline de calcar sau de mirosuri nasoale, ce se vor imprumuta mai departe preparatului. Macinarea in deplasare o fac cu o manuala Kinu M47, o rasnita de exceptie, creata de catre o mare fabrica in colaborare cu forumul Espressoman, devenita hit international deja. Daca va cunoasteti rasnita, fata de gradul frecvent de macinare adecvat unui espressor semiautomat, incercati sa mergeti si mai fin. “Portafiltrul” suporta chiar si 15 grame, dar eu am fost multumit de rezultate pe 13g, unele raportari fiind si pe 11 ca potrivite. Oricum nu coborati sub 10 grame niciodata, conform recomandarilor producatorului. Pun accent pe gramaje pentru ca fiecare espresso are un alt gust si necesita un alt grad de rasnire, la 11 grame fata de 15g, spre exemplu, pentru o curgere perfecta, de aceea este mult mai simplu sa cantaresti mereu decat sa te intrebi “de ce nu-mi iese”.

Nu neglijam absolut deloc cafeaua, pentru ca vorba aia ” merge si asa in vacanta” nu se aplica la Cafflano Kompresso. Daca cineva crede ca acea crema specifica se obtine cu orice fel de cafea, se insala, iar cine are espressor semiautomat si rasnita, deja stie acest lucru. Partea buna (sau proasta, dupa caz) este ca acest instrument de preparare cere neaparat cafea proaspat prajita, care sa nu aiba mai mult de 3-4 saptamani de la data inscrisa pe ambalaj, asa cum ar trebui sa folosim si acasa de obicei. Dar daca un espressor conventional mai are anumite trucuri care pot imbunatati extractia, Kompresso cere sa-i dai maximul, ca sa obtii crema si gust bun. Maxim insemnand o cafea de la prajitorii, putina atentie in preparare si apa la punctul de fierbere. Am testat si o cafea veche, de 2-3 luni dar si una prajita foarte foarte light, dedicata metodelor de filtru, si rezultatele au fost dezamagitoare. La fel mi s-ar fi intamplat si pe espressorul Expobar Brewtus de acasa daca foloseam o cafea nasoala. Ba chiar as puncta ca pe Cafflano Kompresso ar fi de folosit o cafea cu un grad de prajire cel putin mediu (dar nu dark), pentru ca solubilitatea (gradul de trecere al substantelor, din cafea in apa) este mai redusa pe Cafflano fata de un espressor conventional, iar o cafea prajita putin mai tare isi va dizolva mai usor substantele solubile (inclusiv uleiurile aromate) in bautura finala.  Plus ca noi facem espresso pana la urma, cel putin ca si target, deci expunerea cafelei la apa va fi foarte scurta, comparativ cu alte metode de preparare.

IMG_20180210_163221
Cafea - Cafflano
IMG_20180210_155630

     3.  Acum vine momentul decisiv, cel in care infiletati tubul lung pe “portafiltru” si mai departe paharul colector de lichid, si incepeti turnarea apei. Cum spuneam, as miza pe o apa la 98 de grade, pentru ca materialul plastic al lui Kompresso va lasa gradele celsius sa fuga destul de rapid, iar pierderea de temperatura a apei este un mare dusman al prepararii bauturilor in general. Fara termometru, opriti fierbatorul si turnati imediat apa. Gradatia de pe cilindru merge pana la 60ml dar voi puteti turna si putin peste, insa nu prea mult pentru ca la apasarea pistonului va da pe afara. Apropo de apasare, nu trebuie sa va repeziti din prima sa presati cu toata forta pentru ca ne putem juca putin cu preinfuzia, mai ales ca imediat ce ati turnat apa, pucul de cafea a inceput sa o absoarba, sa se umfle putin pana la saturatie si acum e pregatit sa arate ce poate 🙂 Daca amanati presarea 10-15 secunde, cu siguranta veti produce o schimbare de gust folosindu-va de aceasta preinfuzie gravitationala. La cafele prajite mai tare se recomanda scurtarea acestei preinfuzii, pana la eliminare, dar la cele mai light eu as lungi pana la 15 secunde.

De aici incepe apasarea in forta, urmand ca usor, usor sa puteti vedea prin paharul transparent cum apar picurii cremosi, tipic espresso, apoi se formeaza crema, adunandu-se in pahar cei 40ml. Se intampla asta doar in conditiile clasice, cand ati reglat rasnita asa cum trebuie, ati folosit 11-14g de cafea, iar boabele proaspat rasnite au fost cumparate de la o prajitorie, avand data prajirii de maxim 3 saptamani. Adica exact ce se tot vorbeste pe forumul Espressoman.

Dupa cum probabil stiti multi dintre voi, presiunea de 15 – 19 bar este o vrajeala ca si megapixelii in exces ai unui aparat foto, presiunea recomandata fiind de 9bar sau chiar mai jos 7-8bar daca vorbim de tendintele din cafeaua  de specialitate. Intrebarea in acest caz ar fi, Cafflano Kompresso oare la ce presiune poate sa ajunga? Pe cel mai mare forum de cafea din lume, home-barista.com, cei care au testat ” espressorul de buzunar”, au ajuns la niste concluzii interesante, anume ca diametrul cilindrului si apsarea in forta, pot duce la formarea unei presiuni de 9bar, iar presiuni mai joase de 6-7bar sunt cu atat mai usor de atins. Deloc surprinzator ar zice colegul de forum Renato, caci zice-se ca un adult poate avea mai multa forta de strangere in maini decat propria greutate! In termeni mai tehnici, dupa cum remarca acolo un user, un barbat mediu ca si constitutie poate apasa usor cu 25kg forta per mana (testati pe un cantar de persoane).  Asta ar insemna 50kg forta pe ambele maini sau 490Newton, care la un diametru de  28mm al cilindrului s-ar traduce in 7,95 bar. Deci sunteti in vacanta la o cabana unde aveti doar un termoplonjon, nu acasa, si beti o bautura la 8bar! Ehhh? 🙂 Nu trebuie sa aveti hartie si pix la voi, ideea este ca tehnic se pot atinge presiuni mari, ceea ce face aceasta scula una cat se poate de interesanta, raportat la pret si la ce mai exista in prezent ca si “espressoare” de vacanta. Nu am vorbit de alte medote de filtrare, acolo este alta poveste.

Cum un filmulet face cat o mie de cuvinte, las mai jos doua clipuri din arhiva personala a televiziunii, la rubrica “daca doriti sa vedeti cum se face”:

   

L-am luat apoi pe Kompresso acasa si am repetat experimentul, folosind 13g ca si doza de cafea, in loc de 11 cat folosisem mai sus. Cafeaua mea avea 10 zile de la prajire, fiind perfecta pentru experimentul propus. Daca am scos crema sau nu, vedeti pe final 🙂 

CONCLUZII

Espresso inseamna de fapt o stiinta exacta, unde greselile de preparare se vad imediat, aducand cu sine dezamagiri. Doar ca exista si reversul medaliei, cand efectiv devii dependent de un gust bogat si de un lichid dens si aromat, astfel incat diminetile nu mai pot fi imaginate altfel. Este inevitabil sa nu patesti asa, daca ai contactat microbul espressomanilor. Ar fi nedrept dpdv tehnic sa intindem meritele lui Kompresso dincolo de ce poate, adica sa-l aducem in rand cu espressoarele semiautomate sau manuale de cel putin 1100 de lei, pentru ca diferenta este mare. Asta e de fapt una dintre concluziile mele, anume ca sunt diferente de gust de la un semiautomat bun la acest Cafflano, si nu unele mici. Ca multi pasionati la inceput de drum nu le vor sesiza, asta e altceva. Insa acest articol nu este despre cel mai bun espressor, pentru am scris deja unul aici, ci despre testarea unei solutii pentru vacanta sau deplasari, care sa se apropie cat mai mult de un espresso veritabil. Iar Cafflano Kompresso face asta cu succes, dupa cum ati putut vedea mai sus.

Gustul “espresso-ului” obtinut este un alt capitol si trebuie sa fiti constienti ca acest Kompresso e mai sensibil ca un espressor electric semiautomat bun si atunci va trebui sa ai la tine boabe prajite de maxim 3 saptamani, sa torni apa imediat cum ai oprit aragazul sau fierbatorul, sa nu pui cafea sub 10g dar nici peste 15g. Cu toate aceste lucruri puse la punct, este imposibil sa nu obtii crema. Si totusi, gustul? Eu spun ca pe cafele bune, veti fi acolo unde trebuie, intr-o zona a lichidului dens, ce are un corp pronuntat, cu nuante fructate ce incep sa se simta, dar clar atenuate fata de un espressor electric semiautomat bun, insa oricum lichidul astfel obtinut va fi peste asteptarile multora dintre noi. Am experimentat si usoare deviatii spre acid (acru) atunci cand am intarziat  turnatul apei “proaspat fierte”, stiut fiind ca o apa mai rece va favoriza gustul acrisor. Tot pe linie de gust, sfatul meu ar fi sa nu folositi cafele extrem de prajite, dark, pentru ca in ciuda tendintei acestui Kompresso de a te penaliza cu aciditate atunci cand nu pui apa suficient de fierbinte, el te penalizeaza si cu bitter atunci cand ai o cafea prea prajita. Totusi, nu este un espressor cu levier (gen La Pavoni) care sa poata extrage si din unele cafelele mai dark nuantele mai subtile. Ca sa intelegeti mai bine, aveti nevoie de exact aceeasi cafea buna pe care o beti de obicei acasa ori in cafenea, fara sa va ganditi ca sunteti in vacanta si merge sa luati si vreo vechitura ramasa neconsumata 🙂 

La capitoul pret, ajunge mai scump ca alte metode de preparare prin filtrare dar mai ieftin decat alte metode ce pretind ca livreaza “espresso” de vacanta. Cu tot cu reducerile de care beneficiaza pasionatii espressomani, importatorul in Romania il are la 305 de lei (in link sunt toate detaliile), deci nu putem spune ca este chiar ieftin. Da, se gasesc espressoare electrice chinezesti la banii astia, insa intorcandu-ne la ideea de vacanta si deplasare, vor pierde la capitolul portabilitate in fata lui Cafflano Kompresso, fiind mult mai dificil sa cari o cutie mare dupa tine in portbagaj, de avion nu mai spun, si riscand inerentele probleme de fiabilitate ale espressoarelor electrice ieftine. 

Dezbatem subiectul si pe forumul Espressoman, in topicul dedicat sau aici pe aria de comentarii.

Cafele reusite tuturor,

 

 

,

Asociatie a prajitorilor? Intai bem o bere artizanala

Mereu am fost adeptul unirii fortelor “binelui”, a intalnirilor in comunitate, a ruperii barierelor intre oameni si a inlaturarii prejudecatilor. Daca toate astea s-ar aplica in domeniul cafelei din Romania am fi mai departe, sunt sigur. 

Stim cu totii ce inseamna cafeaua proaspat prajita (de specialitate sau nu) si observam zi de zi impactul acesteia in horeca, brand-urile traditionale pierzand (accelerat pe alocuri) teren. Dar lucrurile se schimba si in domeniul…berii. Cum, nu ati baut niciodata o bere artizanala IPA sau de alt tip? Nu sunteti la curent cu legatura dintre cafeaua artizanala si berea craft? 🙂  Hai sa  povestim putin despre cele doua domenii surori (nascute ambele din fecundarea americano – europeana), intre care veti descoperi niste asemanari incredibile. De aceea le si vad crescand impreuna.

La fel ca si cafeaua clasica de brand, berea industriala (mai toate marcile pe care le cunoastem) se fabrica…industrial, cu ingrediente comune, de duzina, cu alunecari spre optimizarea de costuri (vezi malaiul de pe etichetele berii sau blend-urile de robusta in cafea), cu sarituri peste timpii de fermentatie caci exista celebrele enzime, care iti “fierb” mustul in doua zile cat face natura in 20, cu “ingrasarea” cafelei la scoaterea fierbinte din prajitor prin stropirea cu apa sau alte substante “gustoase” (cioco, irish, vanilla).  Bineinteles. nu sunt detaliate toate pe eticheta dar sunt legale. 

In jocul acesta romanesc din domeniul berii, de “menage a quatre” (adica 4 corporatii mari care domina piata), si-au facut loc cel putin 10 microfabrici care produc bere adevarata, fermentata fara graba, din hamei de specialitate adus de peste mari si tari, cu retete atent lucrate, avand ocazia sa bem si in Romania sortimente de Indian Pale Ale (IPA) care se bat de la egal la egal cu microfabrici din SUA, UK, Germania, Irlanda etc. Impactul acestor furnicute a fost minor ca si cifra de afaceri dar major ca si ascensiune a trend-ului, piata industriala reactionand imediat la “amenintare”, asa cum a putut, prin replicari ale diverselor caracteristici din zona berilor craft, care de obicei sunt nefiltrate, nepastreurizate, cu drojdie Ale de fermentatie inalta etc. Asa se face ca au aparut pe piata Timi Nepa, Skol nepsteurizata, Silva Romanian Pale Ale, Azuga declarata ca si nepasteurizata si craft, Gambrinus vintage etc. Majoritatea celor care au baut macar odata o bere romaneasca artizanala adevarata (Hop Hooligans, Ground Zero, Perfektum, Hop Head, Bereta, Sunstone, chiar Zaganu sau Sikaru) sunt deja cu zambetul pe buze la degustarea unei Nepa  🙂  Nu zic, exista si opinii contra, mai mult din partea fanilor berii blonde de volum si cursa lunga. 

Dar paharul are si o parte goala. Pentru ca:

  • productia se face in loturi mici
  • ingredientele de calitate maxima se aduc in cantitati relativ mici de afara (ex. hamei din Noua Zeelanda)
  • pastrarea trebuie sa se faca la rece de obicei sau in medii cat mai racoroase, in special vara
  • antreprenorii isi investesc banii, viata si sufletul in bussiness deci nu e loc de amortizari foarte lungi
  • distributia in baruri si restaurante sufera din cauza contractelor de exclusivitate ale marilor companii (care iti dau umbrele, frigidere, mese, buget de marketing etc)   
  • accesul in hypermarket-uri e dificil ca mic producator, datorita conditiilor de discount si taxare impuse 

… de unde rezulta ca pretul de vanzare la usa fabricii este maricel (7-15 lei / 0.33 – 0.5) , cel din magazine si mai mare, in medie 10 lei / sticla, cel din carciumi si mai si, 15-20 lei. Si atunci tot acest fenomen se niseaza extrem de mult, in general catre populatia cu venituri medii si peste medie, cu ceva educatie si gusturi, preponderent din orasele mari, prea putini bautori activi de bere industriala. Mamaaa, cate asemanari cu piata cafelei artizanale  🙂

Dar hai sa facem un scenariu frumos in mintea noastra de consumatori pofticiosi: pentru binele industriei, ce ar fi daca acesti mici producatori de bere craft si-ar uni fortele sub o asociatie de profil? Nu am putea asista la schimbari majore in obiceiul de consum al romanilor? Ceea ce singur pare imposibil in doi sau in zece va fi mult mai simplu. Spre exemplu, producatorii ar putea:

  • sa cumpere impreuna cantitati mari de ingrediente si materiale adiacente, pentru un pret mai bun la furnizor
  • sa organizeze mult mai des decat anual festivaluri dedicate berii artizanale
  • sa desfasoare ample campanii de PR si de constientizare a ceea ce torni pe gat
  • sa intre masiv in mass media cu propovaduirea adevarului si dreptatii
  • sa creeze ghiduri de start up si pentru alti pasionati care vor sa intra in breasla si mai apoi in asociatie
  • sa faciliteze distributia produselor in tara prin negocieri cu marile retele 
  • sa isi apere membrii din punct de vedere juridic (vezi cazul Csiki Sor)
  • sa aiba un cuvant mai greu in relatia cu HoReCa
  • sa investeasca in publicitate

Spre fericirea noastra viitoare, asociatia a luat fiinta, asa cum ne da de veste Universitatea de bere, sub numele de “Asociatia Producatorilor de Bere Artizanala“, avand ca membri fondatori Zaganu, Perfektum, Sikaru, Ground Zero si Hop Hooligans! Doamne ajuta! / Poate si Bachus ajuta, caci pe vin stam bine 🙂  Sloganul suna frumos si promitator: “produs sincer, creat cu pasiune si respect, atat pentru arta, dar si pentru consumatori”

Si acum sa ne intoarcem la cafeaua noastra cea de toate zilele. Rememorand articolul de mai sus, ce ar fi daca orgoliile din piata romaneasca de cafea artizanala ar fi lasate deoparte si s-ar crea o astfel de asociatie? Intrebarea nu este cine si ce ar castiga ci mai simplu: cine si ce ar pierde?! Dupa 6 ani de comunitate espressomana, care fara doar si poate a fost cel mai important element mediatic din Romania in promovarea cafelei proaspat prajite, pot sa afirm senin ca asa disipate cum sunt ele, lucrurile stau inzecit mai bine in piata de cafea craft decat in piata de bere craft. Si asta pentru ca exista o masa de consumatori mai mare dar si pentru ca trambitarea noului val de cafea a inceput mai devreme, berea artizanala fiind popularizata la noi abia de doi ani. Altfel, ritmul de crestere cred ca a fost similar.

Un exemplu interesant vine din Germania, acolo unde fondatorii DEUTSCHE RÖSTERGILDE E.V demonstreaza din 2006 ca au putut uni fortele a peste 60 de prajitori artizanali locali, functionand autonom si concurential fata de marii producatori de cafea, multi dintre ei prezenti si la noi:

” The German Coffee Roasters’ Guild represents the interests of the speciality roasters by positioning them in an autonomous network on the coffee market in German-speaking countries. The roasters’ guild uses a quality assurance seal to symbolize its clear guidelines for traditional coffee production and assure customers that they are buying excellently processed products.”

Ce s-ar putea face intr-o asociatie romana de cafea? Cu liniuta:

  • in primul rand se sta lunar la aceeasi masa rotunda si se bea aceeasi …bere
  • se cunoaste mai bine om cu om (daaa, sunt doua lucruri lipsa, inca)
  • se pot face planuri de achizitii comune de cafea de specialitate
  • se pot contacta fermieri ce detin plantatii de cafea buna, care sa livreze loturi exclusive sau exclusiviste la preturi decente (direct trade)
  • se pot organiza transporturi intercontinentale de cafea verde, cu beneficii mari in ce priveste birocratia si costurile
  • se creaza un pol solid de negociere cu marile lanturi de magazine
  • se deschid noi cai de distributie in Horeca
  • cu un PR bun se poate asigura o prezenta constanta a membrilor in mass-media de calitate si o popularizare a cafelei artizanale in randul populatiei
  • se poate negocia in masa cu producatorii de prajitoare pentru discount-uri serioase la cumpararea de noi utilaje 
  • se poate negocia un discount foarte bun sau un contract de leasing avantajos, cu producatorii de espressoare si rasnite, astfel incat prajitorilor din asociatie sa le fie mai usor sa castige cafenele si locatii horeca, unde marile brand-uri sunt gata oricand sa ofere aparatura in custodie. 
  • se pot face teste, analize si articole de specialitate, pentru evidentierea asociatiei ca o voce stiintifica principala in domeniul cafelei din Romania 
  • se pot face festivaluri luna de luna, locatiile posibile fiind multe, datorita clientilor fiecarui prajitor in parte
  • se pot schimba profile de prajire, repara si modifica prajitoare
  • se pot organiza workshop-uri locale (interne asociatiei sau nu) cu cei mai bine cotati roasteri mondiali
  • se pot crea oportunitati de dezvoltare internationala, catre HoReCa europeana.
  • se pot trata orgolii 
  • si cate si mai cate….

Cine castiga din toate astea? Simplu, TOTI! Prajitorii ca si breasla, caci vor deveni mai respectati in piata, mai prosperi in afaceri, mai consistenti in acumularea de know how + noi ca si clienti, care vom primi poate un pret mai bun pentru o cafea verde mai proaspata si mai bine procesata. 

Domnilor prajitori care faceti treaba, intalniti-va la o bere artizanala si ganditi-va bine ca piata de cafea din Romania va ajunge relativ curand la implozie, pe alocuri si la penibilizare datorita anumitor entitati. Hai sa facem un mare pas in fata!

2016 la final – poate cel mai prolific an al cafelei bune in Romania

capuccino espressoman

*foto – Radu Carutasu, forumul Espressoman

E drept ca stau intr-un scaun al unui birou situat in orasul Bucuresti, si la fel ca un clujean spre exemplu, am privilegiul de a fi in mijlocul revolutiei. Dar nicio grija, oriunde ati fi in tara asta, bucurati-va ca lucrurile merg spre foarte bine in domeniul cafelei si espresso-ului, adevarate, “de regiune superioare”  🙂

Daca discuti cu oameni de afaceri din diverse domenii, vei afla ca vine din nou criza, in scurt timp. Dar pare-se ca romanilor nu le pasa si drumul spre o cafea mai buna este batatorit deja, trebuind doar sa scoatem nasul din nepasare si sa privim in jur. Asta si pentru ca acum 6ani s-au pus bazele unei comunitati foarte solide, Forumul Espressoman, care prin forta sa extraordinara de a disipa informatia in online, iubiti fiind si de Google, am aratat ca orice legenda de marketing din domeniu cafelei si espressoarelor, isi gaseste nasul in argumentatii logice, usor de inteles, experimentate, fara echivoc. In acelasi timp, multi dintre noii antreprenori ai deceniului s-au prins ca o cafenea nu mai poate exista doar prin placuta de la intrare cu Illy, Lavazza, Julius Meinl etc. caci oamenii normali au aflat de ce inseamna cafea de specialitate, cafea de origine, rasnita, espresso corect, metode alternative. De aici multitudinea de cafenele de specialitate care au impanzit Bucurestiul, Clujul, iar tendinta este ca o cafea proaspat prajita sa evadeze din aceste locatii dedicate si sa mearga si in restaurante, magazinase de delicatese, cofetarii, bacanii etc.

Interesant este ca nu putem afla cifre, Romania neavand o asociatie de profil ca in Germania, insa estimez (complet hazardat) ca am ajuns ca tara la un consum lunar de peste 40 de tone  de cafea prajita artizanal, delimitarea fiind aici destul de delicata, intre prajitoriile care au ajuns atat de mari incat se indreapta catre zona industriala si cele axate pe productii mai mici si de calitate ridicata. Pare mult dar e foarte putin, in conditiile in care, se spune,  doar Lavazza vinde in Romania lunar vreo 10 tone de cafea asa cum o stim… 

Cu aceasta ocazie, vreau neaparat sa-i felicit pe micii intreprinzatori care au curaj sa deschida cafenele de specialitate in afara celor doua orase amintite, pentru ca oricat de mari ar parea Timisoara, Constanta, orasele din Moldova, Tg Mures, Sibiu, Brasov si altele, numarul de cafenele de specialitate este foarte foarte mic, uneori discutand de una – doua – trei locatii. Intr-un fel, pentru educatia populara in cafea, e mai important sa existe cafenele multe decat prajitorii numeroase, intr-un anume oras, asta pentru a promova diversitatea acestei lumi infinite a bobului de cafea buna.   

Merita felicitari in 2016 si Alex Niculae, romanul care a dovedit lumii intregi ca prajirea cafelei este o arta la care nu numai ca ne pricepem si noi, dar ii invatam si pe altii, dovada stand zilele putine in care il mai vezi pe Alex prin Romania, mai ales Asia fiind cu pixul in mana si boabele intre dinti, la training-urile sale de peste hotare. Poate ne pregateste si el o surpriza in Romania, asteptam… 🙂 

Asadar, pe langa faptul ca 2016 a fost probabil anul cu cele mai multe deschideri de locatii interesante in domeniu, am aflat ca suntem mari producatori de rasnite, proiectul de manuale  Kinu de la Reghin crescand exploziv in toata lumea, Craiova jucand tare cu Honne-ul sau electric, DIP-ul servind lumii paleti dupa paleti, fara sa mai spun de alte marci de espressoare sau componente, care tot de aici pleaca – Astoria, MCE, Gaggia etc.

Cum va fi 2017? Risc sa spun ca:

  • fenomenul cafelei proaspat prajite va cuprinde restul tarii mult mai mult decat in prezent
  • foarte multi manageri de “carciumioare” isi vor da seama ca e mai rentabil sa iti cumperi sculele tale si sa iei cafea de la prajitorii de la 70-80 lei in sus, fara sa mai depinzi de target-ul si spaguta unui mare brand corporatist
  • va aparea tendinta crearii unui soi de asociatie profesionala a prajitorilor de cafea, pentru a evita in viitor implozia spre care se indreapta piata 
  • berea artizanala romaneasca va fi nelipsita din micile cafenele ori prajitorii cu showroom
  • romanii vor dori sa bea si acasa un espresso ca in cafenelele de specialitate si astfel vor renunta in numar si mai mare la aparatele pe capsule, descoperind “magia” rasnitei de cafea.
  • preturile pentru un espresso dublu sau capuccino, in cafenelele bune,  vor mai scadea in Bucuresti si Cluj 🙂 iar locati mici to go cu 5 lei cafeaua proaspat prajita vor fi puzderie  
  • expozitiile dedicate cafelei se vor dubla, cu mai mult accent pe omul normal, persoana fizica,  decat  pe horecar
  • forumistii espressomani vor pune bazele unui direct trade cu fermierii, pentru nevoile proprii de home roasting
  • Claudiu Stavrica va castiga ceva important 🙂
  • in Cluj se va deschide una dintre cele mai tari si mai mari cafenele din tara
  • pe Espressoman vom inaugura in sfarst sectiunea de content video 🙂

Va doresc tuturor un an mai bun, plin de arome puternice si experiente noi! Sper ca lumea ce compune aceasta industrie de “artizanat” sa se vada mai mult fata in fata, in anul ce vine.

La multi ani!