*Articol scris de user-ul Fane, moderator pe Forumul Espressoman
Inainte de sarbatori am hotarat sa-mi fac un cadou si am decis sa-mi schimb espressorul, mai ales ca aparatul pe care-l aveam (Gaggia Pure) era imbatranit si fizic si moral. Fiind o decizie de moment n-am avut timp sa ma documentez foarte mult si am luat-o mai mult impulsiv. De multa vreme imi placeau cum arata aparatele cu levier (espressoarele mauale) si discutand cu prietenul meu Liviu despre ce aparat sa-mi iau am aflat ca acestea nu sunt nici asa scumpe cum aveam impresia si ca exista importator pentru ele si la noi in tara. Am dat un scurt search pe Google si am am vazut ca in general sunt destul de apreciate asa ca am contactat importatorul, am primit reducerea de forum si in aceeasi zi espressorul era deja in drum spre mine. A fost o decizie impulsiva dar care s-a dovedit ulterior a fi una buna.
Ajuns cu pachetul acasa l-am desfacut nerabdator. Prima impresie mi-a confirmat asteptarile – aparatul arata foarte bine si este atent lucrat. Vorbim de un espressor manual conceput in anii 1950 (citez din descrierea de pe pagina La Pavoni) si chiar este un indiciu bun apropo de cum se faceau lucrurile in acea perioada. Designul este unul retro functional, nu cum am vazut la unele aparate de conceptie moderna doar un aspect retro stilizat. Chiar arata a lucru facut sa tina o viata caci nu prea vad mare lucru care sa se strice la el.
In pachet, pe langa aparatul frumos ambalat, am gasit portafiltrul, o sita de simplu, una de dublu si un tamper de plastic cam jucarie, dar suficient pt a folosi aparatul (voi scrie mai jos de ce):
Imediat dupa ce am desfacut pachetul am incercat sa fac un espresso si de aici a inceput distractia. Prima extractie am realizat-o cu rasnita calibrata pentru Gaggia Pure si cu o cantitate de cafea pusa din ochi iar espresso-ul a iesit cam “ciorbita”. Am cantarit cafeaua si mi s-a parut ca am pus in exces, caci pucul atingea sita superioara a grupului. Asa ca m-am apucat de citit pe net ce e de facut si am aflat ca la genul acesta de espressoare (manuale), tamparea nu se face ferm, ca la aparatele cu pompa, preferandu-se doar o presare usoara (de asta ziceam mai sus ca tamperul de plastic din pachet e suficient). Practic, din ce am observat eu, tamparea se face cand montezi portafiltrul pe grup, de aceea trebuie avut grija sa il inchizi cam pe aceeasi pozitie de fiecare data. O alta chestie pe care am aflat-o de pe forumurile internationale este faptul ca nu se aplica “ortodoxia” espresso-ului cu cele 25 de secunde celebre. Extractia trebuie apreciata dupa alti factori – aspectul cremei, gust, etc. – din acest motiv La Pavoni Europiccola nu prea este un espressor recomandat incepatorilor, caci nu au experienta necesara in a aprecia corect un espresso. Asa ca am cantarit in continuare cafeaua, am mai facut cateva extractii pentru calibrarea rasnitei si au inceput sa se arate rezultatele in ceasca. Espresso-ul are acum un corp mult mai pronuntat decat cel obtinut cu vechiul aparat, folosind aceeasi cafea, si niste accente florale pe care nu le obtinusem niciodata. A fost momentul cand mi-am dat seama ca alegerea mea impulsiva n-a fost una gresita. Cu toate acestea, va recomand sa va informati temeinic inainte de orice achizitie.
Un aspect deosebit la genul acesta de espressoare, fata de cele clasice cu pompita, este forta de apasare a levierului in timpul extractiei, deoarece presiunea o faci tu, manual, tocmai prin aceasta apasare. Cei obisnuiti cu espressoare semiautomate, la care eventual au scazut presiunea de la 15 la 9 bar observand rezultate semnificativ imbunatatite in ceasca, ar putea crede ca presiunea cu care se apasa levierul e cruciala. Ei bine nu-i tocmai asa. Ca sa citez din manualul aparatului “presiunea trebuie dozata in functie de rezistenta pe care ti-o opune levierul”. Aceasta presiune nu prea se poate cuantifica asa cum se poate face la tampare cand pui portafiltrul pe cantar si vezi care este forta apasarii. Trebuie “sa-ti faci mana” cu aparatul, insa pot sa estimez o tampare intre 5 si 10 kg forta. In niciun caz nu trebuie “rupt in doua” cu o rasnire foarte fina pe care apoi sa o compensezi cu o presiune mare aplicata pe levier. Daca la espressoarele cu pompa macinarea prea fina duce la incetinirea curgerii sau chiar la blocarea acesteia, in cazul espressoarelor manuale poate exista tendinta aplicarii unei forte mari pe levier ca sa compensezi. Cafeaua obtinuta astfel va fi supraextrasa, cu gust de ars, lipsita de arome si amara, plus ca supui si aparatul la suplicii. Initial credeam ca espressoarele manuale mai scumpe sunt dotate cu manometru pentru a te ajuta sa dozezi forta pe care sa o aplici levierului si implicit presiunea in timpul extractiei. Dupa ce m-am uitat pe manualele de instructiuni am aflat ca acel manometru nu masoara presiunea din timpul extractiei ci presiunea aburului din boiler, asa ca m-am decis sa iau modelul cel mai ieftin, Europiccola fara manometru, si consider ca am facut o alegere buna.
Espressorul are un boiler pentru 8 cafele, dupa specificatiile producatorului, iar fata de aparatele clasice se diferentiaza si prin faptul ca nu poate fi reumplut “din mers”. Cu alte cuvinte, daca vrei sa-i pui apa, trebuie sa-l lasi mai intai sa se raceasca putin, deoarece, in modul normal de functionare, apa din boiler are peste 100 de grade, iar daca-i desfaci capacul o sa iasa aburi fierbinti. Dar pentru un utilizator casnic normal capacitatea pe care o are e suficienta. La noi se bea destul de multa cafea si boilerul umplut de dimineata ne ajunge in general toata ziua. Espressoarele mauale La Pavoni mai scumpe au si boiler de 16 cafele care cred ca-i mai mult decat suficient pentru cel mai mare bautor de cafea, intr-o utilizare casnica. Probabil ca aceste aparate mai mari se si incalzesc mai geu, caci al meu se infierbanta dimineata in 15-20 minute (peste zi il las pornit). Pentru incalzirea mai rapida a grupului, imediat dupa pornire, se poate ridica levierul la maxim, de cateva ori, cu portafiltrul fara sita montat. Practic, dupa ce boilerul a ajuns la temperatura de lucru, va curge apa fierbinte prin grup si prin portafiltru, acestea incalzindu-se mult mai repede, iar aparatul devenind “ready to shoot” intr-un timp mai scurt.
Nu m-am putut abtine si am aruncat o privire si in interiorul espressorului, lucru pe care nu vi-l recomand, mai ales ca nu prea aveti ce cauta prin el. Constructia este simpla, chestie pe care eu o vad ca fiind buna, simplitatea insemnand de obicei si fiabilitate. Aparatul nu are termostat ci un presostat pentru controlul presiunii din boiler si implicit al temperaturii apei. Cu toate ca aceasta se infierbanta la peste 100 de grade (atentie in exploatare sa nu puneti mana pe boiler caci frige!) cafeaua iese excelent, fara gust de ars, probabil pentru ca apa se mai raceste cand trece prin grup, devenind optima pentru extractie. Am masurat temperatura apei cu un termometru alimentar dupa ce am lasat-o sa curga intr-un pahar de plastic si rezultatul se vede in fotografie:
O modare cu PID nu cred ca este posibila fiindca s-ar incurca in functionare cu presostatul. S-ar putea monta un PID doar daca dezactivezi presostatul, dar nu prea stiu ce implicatii ar avea asta si cat de sigur ar mai fi espressorul in exploatare, deoarece marirea excesiva a temperaturii apei in boiler va creste implicit si presiunea…
In privinta frotarii laptelui nu va pot da prea multe detalii fiindca sunt cam certat cu laptareasa 🙂 la noi in casa fiind preferata cafeaua fara lapte. Cand voi avea timp si chef de joaca, voi incerca si functia de aburi, dar nefiind specialist in latte-uri nu cred ca voi putea fi obiectiv in aprecieri. Review-urile de pe forumurile internationale spun ca ar fi ok si din acest punct de vedere, mai ales ca exista premise solide – capul tevii de aburi are trei gauri, boilerul este mare, asa ca ar trebui sa asigure presiune si volum de abur. Aparatul vine cu un accesoriu pentru frotare facila dar inca nu l-am incercat nici pe acesta. Daca o sa ma apuc sa fac crema de lapte pentru capuccino voi merge pe metoda clasica, neavand incredere in accesoriile astea minune. Poate un alt cumparator al acestui apararat, cu mai multa experienta decat mine pe partea de bauturi cu lapte, ma va ajuta sa completez review-ul.
De retinut! Sotia l-a pornit fara apa in boiler si m-am speriat caci aparatul a incetat sa mai functioneze. Dar dupa ce am citit manualul am aflat ca La Pavoni Europiccola are protectie la supraincalzire. Daca cineva mai pateste treaba asta, cautati in partea de jos a espressorului, acolo unde exista un dop de cauciuc, fix sub centrul boilerului. Dupa ce-l scoateti veti vedea un buton mic portocaliu pe care se apasa cu ceva ascutit iar aparatul isi revine.
Am incercat si filmarea unui shot, nu tocmai dintre cele mai reusite cu acest aparat. Cam asa e cand vrei sa te dai “profesor” 🙂
Concluzii
Pro:
– calitate a extractiei foarte buna
– design elegant pt cei care sunt pasionati de aspectul retro
– aparatul functioneaza bine “out of the box”, cu accesoriile din dotare, nefiind nevoie de tuning.
– constructie solida
Contra:
– genul acesta de aparat nu este recomandat incepatorilor (cu exceptia celor foarte documentati)
– sita are diametrul de 52mm, asa ca accesorii gen portafiltru fara fund nu pot fi cumparate decat de la producator (daca se gasesc). De exemplu sita VST nu se produce pe acest diametru.
– espressorul trebuie lasat sa se raceasca pentru a fi reincarcat cu apa.
Nota Espressoman: Pentru alte discutii va asteptam pe forum, in topicul dedicat acestui espressor manual La Pavoni Europiccola Lusso. Intre timp (sept. 2015) am obtinut exclusiv pentru cititorii platformei Espressoman, de la importatorul La Pavoni in Romania, un discount de 15% pentru pasionatii de levere, prin tabloul de reduceri.
