(02-08-2017, 12:16)sorance2000 Wrote: Ma mir ca nu se discuta mai mult pe seama psihologiei perceptiei gustului cafelei care
tema, as zice ca s-a discutat suficient pentru a ramane cu ideea ca teoretizarile raman apanajul specialistilor, fara multe implicatii practice;
orice asemenea discutie poate fi sufocata in propriile argumente, cu acel "mie asa-mi place!", o forma particulara a argumentului: "traim intr-o tara libera, e democratie" etc.
cred deci, ca pentru a ne mentine la un nivel de comunicatie decenta si in aceasta tema, trebuie acceptate niste ipostaze in care se poate bea o cafea:
- in cadrul unui ritual de socializare, in care gustul cafelei e ultimul lucru care conteaza...
uriasa majoritate a bautorilor rutinieri de cafea se inscriu in aceasta ipostaza;
- in exercitiul unui hobby, chiar pasiuni, cand gustul cafelei e tinta, locul de cautare;
uneori greu de separat de o fixatie, in sensul psihiatric

in mare parte, aici e vorba si de participarea la procesul de preparare;
- intr-un cadru profesional, in care detasarea, obiectivitatea, alaturi de talent si experienta sunt cerinte de baza; nu e vorba de placerea de a bea o cafea, ci de obligatia de a evalua un produs alimentar de specialitate etc.
din cele de mai sus ar putea rezulta ca trebuie sa respectam profesionalismul manifestat in orice activitate de specialitate si ca distingem si acceptam amatorismul, ca libertate de a alege ce ne place! nu in forma sa naiva, desigur;
si probabil mai mult decat ar fi un criteriu de separare dupa forma de castig: ca profesionist, castig bani, ca amator, dau bani
suntem intr-un forum si deci fiecare poate avea o parere diferita, dar in acceptarea comunicarii, asa ca parerea mea este ca putem coexista fara sa impartasim un acelasi ideal; in orice caz, nu espresso-ul perfect; pentru ca acesta nu poate exista pentru toti la fel, ci pentru fiecare altfel!
adica, ma duc la o cafenea decenta si beau acolo, intr-un anturaj de exceptie, un espresso!
care mi se pare exceptional; ramane ca referinta afectiva, nu profesionala; de fapt, nici nu caut referinte profesionale! mereu ma dau peste cap impresiile de moment...
cand incerc sa deslusesc flori de fructul pasiunii, sau gust de trufe in cafeaua ce o beau, simt asa, un fel de strangere putin confortabila, undeva in zona... hipotalamusului

asa ca raman de regula la aprecieri generale de tipul imi place, sau nu-mi place, e echilibrata, sau cu 'denivelari'; imi plac mai mult reprezentarile spatiale, deci translatarea undeva mai sus, in creier, a perceptiilor senzoriale;
ganditi-va ca acum in iulie, dupa un episod urat de infectie respiratorie, vreo 2-3 zile n-am mai simtit decat vag, niste gusturi si mirosuri de baza! si astea foarte deformate, un fel de acritura metalica... cosmarul meu, de
revenind la extractie acra de cafea; nu la cafele predominant acre, ca exista si asa ceva;
este in general un semn ca nu e compensata de zaharuri si de carameluri, componentele amare in general, care se extrag mai greu, la sfarsitul procesului, chiar inainte de cele urate la gust...
deci e vorba, cum se spune, de subextractie;
a nu se confunda cu debitul - pot avea o curgere rapida, de 2 ml/sec si sa am o extractie echilibrata, cu EY peste 18%
de obicei, incerc ceva sa maresc 'randamentul de extractie' (EY):
- cresc temperatura de extractie (deci in camera de extractie a grupului si in puc, nu pe... afisajul PID-ului de la boiler, cu tot offset-ul lui!); si la DB-uri exista
flush-uri de incalzire grup E61; reduc timpii de mentinere portafiltru iincalzit n afara grupului, mai ales cand e vorba de un portafiltru greu (cu jgheaburi) - lucrez in rasnita cu sita, lasand PF-ul in grup;
- cresc suprafata particulelor macinate pentru a usura extractia:
fie marind doza; de regula trebuie sa schimb si sita (
basket-ul),
fie macinand mai fin!
- cresc capacitatea de penetrare a apei in particulele macinate: o umflare uniforma a particulelor de macinatura si inmuierea acestora in apa, adica o forma de preinfuzie;
- poate cea mai eficienta, dar si cea mai dificil de controlat, ar fi reducerea debitului, deci marirea duratei de contact a apei cu particulele; aici, cu un debit mai scazut, intervine pericolul pierderii mai mari de caldura, deci racirii apei - si revenim la povestea cu acrul! dar altfel un ristretto, bine controlat sa nu preia si solubilele rele de la sfarsit (ajuta la asta si reducerea solubilitatii prin racire!), e o solutie de mare eficienta in obtinerea unor extractii espresso reusite!
da, vorbeam mai sus de preferinte...
dar espresso e in general o bautura tare si amara, hai si acida cu valul al treilea, pe cafele decolorate :)
trecerea la ristretto mi se pare destul de lina...
mereu, in extractia cafelei, e vorba de
solubilitate;
de faptul ca solidele solubile din particulele de cafea au solubilitati diferite si deci trec in cafea la timpi diferiti, dar in marea majoritate, in primele 20 de sec ale extractiei;
mai intervin destule procese care complica un model liniar, mecanicist de extragere espresso: apa devine tot mai putin capabila sa dizolve, pe masura ce a preluat solide solubile, asa ca mereu pucul va avea pe durata extractiei, un strat de maxima solubilizare, care coboara in jos pe durata extractiei;
caderea de temperatura in puc e peste 5C pe verticala (indiferent de... stabilitatea termica a masinii s.a.m.d.)
________________________________________________________________________________________
Strega_mod(esp32)/ MaraX_mod(esp32)/ Sette_270/ Macap_m7/ prajitor_fluid_bed_diy_(4Kg/luna)