Despre French Press, cu pasiune si cafea buna
* photos credit: rogersfamilyco.com / grindsandgraphite.tumblr.com
*Articol scris cu pasiune de catre userul forumului Espressoman, Eugenm
Ca orice metoda de preparare a cafelei cel mai mare “secret” in obtinerea unei cesti perfecte la french press este rabdarea de a experimenta. Sunt destul de multe variabile ce concura la obtinerea unei cafele perfecte pregatite la presa franceza : temperatura apei, calitatea apei, gradul de macinare, timpul de infuzie si cantitatea.
Daca aceasta este metoda voastra preferata de prepararea a cafelei va sfatuiesc sa va documentati “experimentele”, altfel pe masura ce timpul trece reglajele fine se uita, cel putin in cazul meu. Pentru orice tip de cafea in principiu am abordari diferite si atunci incerc sa le notez. Singura variabila pe care am setat-o la o valoare constanta este cantitatea de cafea, 18-19 g pentru doua cesti de cca 130ml fiecare.
Gradul de macinare este un aspect ce necesita experimentare functie de fiecare tip de cafea, cat de proaspata este, cum este prajita si ce arome vreti sa puneti in evidenta. In trecut eu cumparam cafea proaspat prajita si ceream sa fie macinata pentru presa franceza, acest “arnajament” a functionat o perioada pana cand am descoperit ca : (1) odata macinata, cafeaua isi pierde aroma in fiecare zi astfel incat dupa maxim 5 zile devine “plata” la gust si (2) esti la mana celui care macina asa incat este greu sa “descoperi” gradul de macinare perfect pentru acel tip de cafea. Motiv pentru care in ultimul an de zile mi-am macinat singur cafeaua, folosind o incredibila rasnita turceasca mostenita de la socri, asa cum de mult nu se mai fabrica. Nu am mare lucru de reprosat acestei rasnite, intrucat am reusit sa scot cat de mult am putut din ea dar din pacate cea mai “grosiera” macinatura tot fina era pentru presa franceza. Asa ca a trebuit sa schimb dramatic timpul de infuzare, ajungand si pe la 2:45 minute, cu mentiunea ca tot nu am reusit sa elimin complet acea nota de amareala care pune un pic in umbra aromele caracteristice soiului respectiv, dar cel putin am reusit sa imi creez o rutina in a macina zilnic cafea si m-a fortat sa ies din zona de confort si sa incerc sa scot maximum din “uneltele” ce le am la dispozitie. Momentat sunt FOARTE fericit, in sfarsit Orphan Espresso USA a finalizat ansamblarea rasnitei LIDO 2 comandate de mine din Aprilie, asa ca in maxim 10 zile incep un nou capitol in viata mea de cafegiu amator.
Mult timp am folosit apa imbuteliata, schimband multe marci functie de caracteristicile afisate pe eticheta (cautam ape cu continut minim de Ca si Mg) si din pacate tot nemultumit am fost ! Pana intr-o zi in care am cumparat un filtru de carbon activ de la o marca destul de comercializata la noi si am inceput sa folosesc numai apa de la robinet. De atunci eu imi pastrez parerea ca cea mai buna apa este cea de la robinet (cel putin in cazul Bucurestiului, sectorul 1), cu conditia sa te asiguri ca orice reziduu de rugina sa fie inlaturat si sa scazi cat de mult posibil resturile de clor rezultate din procesul de tratare a apei. Parametrii de furnizare Apa Nova se gasesc aici.
Pentru a putea “scoate” maximum de prospetime din boabele de cafea, am mai achizitionat si un recipient cu 2 supape, care reuseste sa imi “prelungeasca” viata boabelor de cafea cu inca cateva zile : aici se afla parerea celor de la Seattle Coffee Gear, pentru cine este interesat. Altfel, exista si pe forum o discutie in acest sens.
Pentru a nu afecta temperatura apei folosesc o presa de la Bodum cu pereti dublii din inox si sunt FOARTE incantat. Inainte foloseam o presa franceza normala si obisnuiam sa o acopar cu un prosop foarte gros ca sa mentin temeperatura apei cat de cat constanta. Modelul este acesta, care pe langa peretii dubli mai are si o garnitura suplimentara de silicon pe sita, astfel incat nu am avut niciodata neplacerea de a ma trezi cu zat in ceasca de cafea.
Restul sunt mici detalii:
– Nu torn niciodata apa deodata peste macinatura, ci folosesc stilul pentru V60, saturare treptata a cafelei ;
– Nu astept niciodata sa dea apa in clocot, cad vad ca momentul fierberii se apropie, opresc aragazul si numar pana la 10 ;
– Dupa cca un minut “sparg” crusta si omogenizez lent ca sa pot obtine si un pic de caimac ;
– Nu apas sita niciodata brusc, ci incet de tot, astfel incat imi ia si 20-30 de secunde pana la un “capat de cursa” ;
– Intotdeauna folosesc un cronometru.
Atentie, caci in functie de gradul de macinare trebuie sa adaugati mai multa apa sau sa micsorati cantiatea. Cu cat macinatura este mai fina trebuie sa mariti usor cantiatea de apa! Un tutorial de preparare a fost scris si de userul radudani, aici.
Sper ca iubitorii acestei metode sa gaseasca in cele de mai sus cateva idei folositoare. Topicul de pe Forumul Espressoman, dedicat metodei french press, se afla aici.