Cum a fost la Slow Coffee Festival 2023?

In 2023 se remarca o evolutie a celui mai mare festival de cafea din Romania, trecand dincolo de selectia de cafele de specialitate, la sustenabilitate pe bune!

Inainte de a descoperi pasiunea pentru cafea undeva prin 2011, am fost (si sunt ) un MC de evenimente, ceea ce mi-a dat dreptul sa candidez pentru un post de prezentator al acestui festival, acum 7 ani la prima editie. Vorba vine, nu aveau de ales altul mai potrivit 🙂 Ce vroiam sa spun este ca pentru mine, care am fost acolo in mijlocul evenimentelor de la inceput, chiar am simtit ca a fost cel mai tare festival facut vreodata in Romania, considerand nivelul cafelelor prezentate, accesibilitatea lor (complet gratis, mai ales daca aveai ceasca de acasa), invitatii prezenti atat in standuri cat si la workshop-uri, prajitoriile in sine venite cu tot cu owneri, de unde si posibilitatea de a discuta direct cu oameni ca Patrik Rolf (April), Stefanos Domatiotis (Create), Mihai Panfil (Origo), Adi Simion (Guido), Razvan Burlacu (Dropshot), Mihai Sumedre (Yume), Radu Manea (cafai), fermierul din Costa Rica (am uitat numele), Teodora Pitis (Sloane), Delia Avram (Arusha) si multi, multi alti oameni valorosi.

Prima intrebare pe care o primeai instant era “unde beau cea mai buna cafea”? N-as putea face neaparat un top al cafelelor bune baute dar pot spune ca au predominat procesarile naturale si fermentatele mai ales, eu unul ajungand sa intreb inainte de a mi se oferi daca e sau nu fermentata pentru ca efectiv nu mai puteam duce acel gust. Desigur, aici apar deosebiri caci se puteau gasi exemple de la boasca la touch-uri fine de ferment, unele chiar interesante. Totusi mi-au ramas in minte cateva: o Tanzania Leon pe espresso de la Yume, o Columbia Chiroso de la Create (Grecia), tot o Columbia apartinand fermierului Nestor Lasso, de la Guido, o cafea foarte misto (am uitat originea) de la BaniBeans din Slovenia in standul Pretty Good Coffee, chiar si o Geisha infuzata de la Dropshot dar aici e alt capitol separat pentru ca nu puteau lipsi aceste cafelele infuzate pe care nu stiu cum sa le calific momentan. Am baut una absolut bestiala ca juice-coffee, boabele verzi fiind tinute in prealabil in must de struguri aromati, care cu putina apa tonica naturala deasupra ar transforma paharul intr-un cocktail veritabil. Si totusi nu e o cafea, in sensul cel mai pur al cuvantului. Problema aici are doua fete – prima este pozitiva, ca atragi brutal oameni care nu au mai baut cafea proaspat prajita si sunt atat de socati de gustul nou si bun (ei oricum venind poate din sfera siropurilor adaugate si a lingurilor de zahar) pe care ai ocazia poate sa ii conduci mai tarziu spre cafele fara adaosuri, aducand cota de piata cafelei de specialitate in viitor. A doua fateta este negativa, pentru ca obisnuirea publicului cu asemenea gusturi obtinute usor poate provoca aversiune fata de clasicele spalate sau fata de cafelele care isi arata aroma mai greu, cu ceva efort in preparare si echipamente costisitoare. M-am lungit cu acest subiect care merita articole separate.

Vreau neaparat sa o felicit pe Carmen, user in forum @Carmi, pentru curaj, ore de pregatire si vointa cat cuprinde, alaturi de antrenorul Florin Lemnaru! Dintre userii de pe forum a mai concurat si Mihnea dar Carmen a ajuns cel mai departe, oprindu-se intr-o runda din semifinale, impotriva celui ce avea sa devina campion (Adrian Mihaila, Vicii Coffee Shop). Pentru ea, pentru comunitatea noastra si pentru Florin, chiar este o performanta, bravo!

Aminteam la inceput de sustenabilitate. Ei bine, organizatorii si-au propus ca in acest an sa rupa pisica in doua cum se spune, interzicand standurilor sa foloseasca orice fel de pahar de unica folosinta (eventual doar pahare sau cesti pe care sa le spele in regie proprie), oferind alternativa de a veni de acasa cu o ceasca sau de a cumpara de acolo una. De unde erau temeri ca oamenii poate vor fi deranjati de acest efort suplimentar, totul a functionat chiar foarte bine si cafegiii au fost extrem de receptivi si chiar incantati de aceasta metoda de a proteja mediul. Nu am primit nici macar in privat vreo apostrofare, caci la MC mai ajung vorbe din stanga si dreapta. Locurile unde iti puteai clati ceasca erau amenajate in alta camera, iar multi poate nu au stiut de ele desi am tot anuntat, lucru care ar putea fi imbunatatit la anul prin aducerea rinserelor in aceeasi camera si eventual intr-o alta forma, nu neaparat acele discuri pe care apesi cu paharul.
Un plus pentru dozatoarele de apa aflate la discretia vizitatorilor, mai ales ca scopul era sa degusti cat mai multe cafele, deci apa era ultranecesara, bonus, gratuita si ea.

Ca de obicei si in afara de cafea se puteau degusta chestii misto de la alti artizani, de la catina lui Radu Carutasu si bauturile KofiTi, pana la ciocolata artizanala preparata live de profesorul Martin sau degustarile brasovenilor de la LivStory.

Tot in numele sustenabilitatii a fost interzis laptele de origine animala in standuri, fiind preferat cel vegan al sponsorilor. Aici mai pot intelege micile controverse, si eu am fost suparat ca nu s-a gasit bere artizanala prin jur pentru ca si alcoolul a fost interzis, lucru nu neaparat rau 🙂 Cumva eu zic ca festivalul acesta a ajuns la un nivel foarte inalt, cafelele aduse au fost majoritatea de top, deci le putem face concesia aceasta organizatorilor in materie de atragere de sponsori si promovare de idei proprii. Asta pe langa faptul ca multi oameni chiar cer lapte vegan in cafenele.

La capitolul imbunatatiri as aseza boxele altfel caci spatiul este destul de generos, generand ecou, iar calitatea sunetului pe conversatii nu cred ca a fost cea mai buna, mai ales in spate, de multe ori sunetul fiind si puternic si greu inteligibil. Tot la acest capitol as pune si prajirea proprie pe acel prajitor Stronghold pus la dispozitie de organizatori pentru cei care doreau sa intre in pielea unui profesionist si sa plece cu boabele in punga lor, etichetate de ei, prajite cu mana lor. Aceasta operatiune totusi este una ce necesita un instructaj mai bun si o discutie mai aplicata, mai ales ca unii parametri afisati nu se pupau cu ce vede un pasionat pe un soft Artisan sau Cropster, spre exemplu, inclusiv colegi de-ai nostri din forum cu experienta in prajire avand probleme in a lamuri parametrii afisati, fara a ajunge la o concluzie. Cred ca merita un upgrade aceasta activitate pentru anul urmator, astfel incat sa nu fie doar o chestiune de fun ci si un bun exercitiu de invatare, cu un trainer dedicat (Stefanos de la Create nu prea avea timp sa fie acolo), eventual chiar cu o micuta competitie intre espressomanii pasionati de prajire.

Un mare Bravo si pentru Ernest ( thecafe.ro ), care an de an s-a ocupat de mecanica acestui campionat de aeropress, organizat permanent in jurul festivalului, si de altfel de tot ceea ce tine de tehnica unui campionat, regulament respectat, egalitate de sanse intre concurenti si multe altele.

Multumim pentru fotografii colegului forumist MihaiL, mai luminoase si mai bine facute cu fiecare ocazie.

Sper sa vedem acest festival multiplicat si la Cluj pentru ca e pacat sa avem o asa mare efervescenta acolo si o atat de mare lipsa de festivaluri de amploare cu si desapre cafea.

Inca odata, felicitari Adi Mihaila pentru marele premiu al Campionatului National de Aeropress 2023 si ne dorim mult de tot sa ne reprezinti la cel mai inalt nivel in Australia, la Campionatul Mondial!

Leave a Reply

5 × two =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.