Cafea “de brand” ( Illy si nu numai ) versus cafea proaspat prajita

Am primit o sugestie (multumesc G.Serban) sa copiez si pe blog postarea mea din forum referitoare la discutia Illy versus cafea proaspat prajita, pe care o gasiti aici.

Am mai scris un articol despre ce inseamna de fapt cafeaua proaspat prajita, insa mereu apar nuantari ale subiectlului, mai ales ca nu toate cafelele de origine din Romania, proaspat prajite, se ridica la un nivel ridicat. Insa majoritatea o fac.

De fapt, eu sunt oarecum trist pentru ca prajitorii si majoritatea oamenilor din spatele barului, tac. In afara de cativa care au fost mai radicali, inclusiv pe forum, si au spus adevarul verde in fata, probabil restul gandesc la modul “ce rost are sa-mi fac probleme cu ProBrands sau cu altii, mai bine stau in banca mea”. Pai dragi prajitori, nu despre asta e vorba in business-ul vostru? Nu aici e cheia dezvoltarii foarte lente a fenomenului de fresh roasted beans in Romania, adica la marcile de cafea care spun in orice reclama ca sunt cele mai “alintaromate”, “nu doar negre”, “illysime”, “vero espresso italiano”, iar produsele voastre raman in umbra si in nisa lor minuscula? Lipsa aceasta de comunicare publica si de atitudine reprezinta in continuare un mare minus, cu toate consecintele sale. Uite de aia a plecat Cezara la Starbucks  🙂

Va pun pe tapet o parere extrem de raspandita, concentrata in vorbele userului Ioni, de pe forum Espressoman:

“Ma intreb de ce nu sunt mai multe prajitorii in toate orasele?! Oare chiar nu au aflat oamenii ca cea mai buna e cafeaua proaspat prajita? Nu conteaza de unde e adusa, cum e transportata, in ce conditii e depozitata, cum e prajita, cum e racita, stim doar ca miroase foarte bine si uneori in ceasca gasim o cafea buna, uneori nu, si asta pentru ca sunt multe variabile care nu tot timpul sunt favorabile […] Ma mai intreb, retoric bineinteles, daca cele 114 controale de calitate de la Illy din momemul culegerii cafelei si pana la ambalare nu sunt inutile, ce atatea controale, degustatori profesionisti, amestecuri de cafea pentru un rezultat cu greu obtinut; cateva prajitorii si gata. In cele mai bune hoteluri din lume se serveste cafea Illy, aici pe forum sau pe blog am citit de useri care au baut cea mai buna cafea Illy in cafenele din Italia sau Romania. Nu cred ca degeaba au scris. Fiecare consuma ce vrea, dar nu puteti ignora si subestima o companie care e in top si la care telul e un produs cat mai bun.”

In cazul lui Ioni, care apropo nu cred ca “lucreaza la Illy”, se intampla ceva valabil la foarte multi incepatori – scoaterea din minte a valorilor brand-ului este mult mai grea decat antrenarea papilelor pe o cafea de calitate.  Aceste marci angajeaza pe bani buni agentii de publicitate cu o putere de creatie si de persuasiune fara margini, profitand de dezinteresul oamenilor fata de ce beau. Eu ma recunosc cumva in ce spune Ioni, pe timpul cand abia scriam curajosi pe topicurile noastre de pe Softpedia, in 2007. Pe atunci, colegul Torin era ani lumina in fata noastra ca si gusturi si experienta, povestindu-ne despre ce inseamna cafea proaspat prajita, iar eu ma tot amageam cu diverse combinatii de robusta, dar de brand, sau arabice ambalate stralucitor in pungi cu “dubla protectie de aluminiu”. Mergeam in vizita la Bristot la sediu, unde apropo e manager un foarte bun consultant si specialist in business de cafea, Nimrod, si degustam diverse ambalate care alaturi de cuvintele lui spumoase, ma exaltau de parca beam cea mai rara cafea din lume. Asta e puterea brand-ului, mai ales aplicata pe pielea unui incepator. Apoi am inceput sa merg pe mana lui Torin si sa incerc diverse cafele proaspat prajite de la regretatul Monkaff, reclamand unele sortimente ca fiind “acre”, cand de fapt erau cafele mai acide, de foarte buna calitate. Pe masura ce am constientizat mai mult ceea ce beau si faptul ca pot avea libertatea sa aleg ce origini vreau eu, nu ce imi impune un brand, am inceput sa consum din ce in ce mai multa cafea proaspat prajita, facand si saltul financiar (mai mult psihologic) de la 30-40 lei/kg de cafea, la 80-100 de lei/kg. Cu timpul, schimband prajitorii, originile, miscelele, am descoperit pur si simplu o alta lume, iar toata spalarea pe creier facuta de brand-uri s-a evaporat. Nu a fost usor, a tinut un an probabil, dar am reusit 

Asa cum pe articolul mai vechi de pe blog, cei care beau dolcegusto m-au acuzat ca ma #!* pe gusturile lor, asa si aici s-ar putea sa-mi iau critici, dar Ioni si cei care impartasesc parerea din citat, retineti un lucru – sa va vedem peste un an de consum alternativ brand/proaspat prajita! Tot ceea ce credeti acum despre Illy si despre celelalte marci vi se va parea  brainwashing!!! Daca tie iti place in acest moment, este gustul tau si trebuie respectat. Dar fa acest efort si schimba 5 prajitori in urmatoarele 3-4 luni, eventual luand cafele cat mai dulci/ciocolatii/florale, pentru inceput, (nu acide / “acre”, caci sunt mai ciudate initial) si fa cate un shot CORECT preparat, eventual dublu dar la doua cesti, de cate 30ml, ca sa mai deguste si altcineva din casa. Iti garantez cu mana pe inima ca nu vei putea contrazice fizica, mai exact, ca niciun ambalaj presurizat si megapresurizat nu va putea pastra luni de zile boabele ca in primele 3-4 saptamani de la prajire. Cu aceasta ocazie iti vei antrena papilele si vei descoperi arome pe care Illy sau alte brand-uri nici nu le viseaza, decat daca apuci vreodata in vreo vizita pe la fabrica sa bei proaspat prajita de la ei. Acest lucru nu cred ca este de contestat neaparat, adica standardele de calitate pe care le respecta marile brand-uri si calitatea boabelor per total. Dar faptul ca atunci cand tu consumi cafeaua sunt trecute deja multe luni de la prajire, plus faptul ca sunt prajite la gramada cu sutele de kg nu artizanal (si nici nu pot face altfel) sacrifica definitiv aromele pe care le-ar fi putut avea acele boabe.

Daca dupa 3-4 luni revii avand aceeasi parere, inseamna ca intr-adevar lucrezi pentru Illy. Asa cum nu poti rasturna teorema lui Pitagora sau teoria relativitatii, nici aceste limite fizice despre care vorbesc nu pot fi contrabalansate de o cutie de tabla cu gaz inert. Probabil se pastreaza mai bine ca intr-o punga, dar pana la proaspat prajita mai este cale lunga.

Sfatul meu este sa schimbati des prajitorii si soiurile, dar nu cumparati odata 5-6 sortimente ci maxim doua, pe care sa le exersati la maxim. Au fost mici reclamatii fata de unii prajitori apropo de ulei pe boabe, prajiri prea puternice, chiar si niste pietricele etc. Accidente izolate pot fi, caci vorbim de artizani, dar asta nu inseamna ca e o regula.

Aceasta e frumusetea cafelei – este o lume extraordinar de mare si de diversificata cu atatea si atatea gusturi date de altitudinea cultivarii, vecinatatile culturilor, regiunea din care provin boabele, amestecurile nenumarate pe care le poti face inclusiv tu etc. etc. Si atunci, daca vorbim de un produs agricol, de ce sa stam intr-un brand/doua? De ce sa ne lasam convinsi de niste standarde impuse de o marca dupa bunul plac? De ce sa nu cumparam rosii de gradina si sa luam o punga stralucitoare cu rosii italiene sau olandeze? De ce sa nu facem o placinta cu mere parfumate din livada si sa cumparam o tocana de mere congelate? De ce UE pune bete in roate Romaniei atunci cand producatorii nostri vor sa omologheze diverse mancaruri traditionale? Pentru ca asa trebuie, sa ne incolonam cum vor corporatiile si sa actionam la fiecare informatie transmisa androidului.