In vizita la MetroExpo, cu escala la Jura

Saptamana trecuta la Romexpo a avut loc Metro Expo 2012 si am zis sa vad live noile aparate Lelit si Cunill daca tot avea stand acolo importatorul.  Primul si marele regret este ca nu am avut timp mai mult sa le testez, pentru ca mi s-au parut foarte interesante si chiar merita fiecare un review separat pe care cat de curand il voi face. In prima zi l-am avut alaturi pe Radu de la Papajacques, iar in a doua zi pe colegul forumist Mokele 🙂 Am s-o repet mereu, imi doresc sa fim o comunitate mai unita si mai mare, care sa se intruneasca mai des pentru a testa diverse scule interesante!

Insa mai presus de toate acestea, as pune experienta pe care am avut-o in standul Jura, ei fiind chiar langa Lelit-Cunill. De ce spun asta? Pentru ca imi doream sa am intr-o zi o discutie cu cineva care reprezinta  marcile de automate si de ce nu, sa le vad la treaba. Am dat acolo de o domnisoara foarte bine pregatita pe partea de marketing (te salut Delia 🙂 ) , insa foarte putin informata asupra ceea ce inseamna intr-adevar un espresso si care sunt parametrii de obtinere ai lui. Desigur, eu nu pot sa-i reprosez nimic, pentru ca ea isi facea meseria si isi sustinea brand-ul care ii asigura locul de munca. Si o facea bine! De fapt majoritatea oamenilor care treceau pe langa aceste standuri se opreau la Jura nu la Gaggia-Lelit-Cunill, automatele cu luminite si display-uri colorate fiind mult mai atragatoare pentru populatie.

De unde vine incantarea mea ca am ajuns in standul Jura? Din faptul ca mi s-a demonstrat pentru a nu stiu cata oara, ca pentru cineva care doreste sa obtina un espresso comparabil cu cei bei in cafenelele bune sau un capuccino cremos (nu spumos), automatele, indiferent de marca, sunt bani aruncati pe fereastra!

Prima oara am cerut un espresso la Jura Ena 7 sau IMPRESSA XS90 One Touch, nu imi mai aduc bine aminte, scula ce costa 2800 lei+ TVA. Mi s-au prezentat mai intai “marele avantaje” ale aparatului, incununate de rasnita in 5 trepte (!!!). Desigur ca mi-am imaginat ca cele 5 trepte nu vor putea face mare lucru si espresso-ul a curs in 10 secunde. Clar, subextras si lipsit de vlaga, desi rasnita era data la maxim de fin.

I-am explicat partenerei de dialog ca exact lucrul acesta nu il pot face automatele, calibrarea rasnitei cu sistemul de extractie, astfel incat, in 25 de secunde sa iti curga 30ml din 7-8g de cafea. Abia atunci se intampla o extractie completa, descoperind aromele respectivei cafele. (si) De aceea reclama cu “espresso-ul perfect” Jura + Tchibo, care ruleaza acum pe TV, este una profund mincinoasa, pentru ca automatele nu pot face asta iar Tchibo este o cafea pentru mase, deosebit de proasta! Cel putin sortimentele “noi” Sicilia si Milano sunt cu adevarat oribile!

Dezamagit fiind de rezultat si cerand mai mult de la aceste aparate, destul de scumpe de altfel, replica a fost, “hai sa trecem la noul Jura IMPRESSA J9 One Touch” (sper sa nu gresesc modelul) care are nu mai putin de 6 trepte pe rasnita (!!!) si stie sa prepare 19 specialitati din lapte si cafea. Pentru cine nu se pricepe si nu vrea sa invete sa aprecieze un espresso adevarat sau un capuccino cremos, desigur ca display-ul mare, colorat, cu multe butonase, plus multitudinea de bauturi pe care le poate face, reprezinta un avantaj si un punct de reper la achizitie, iar o domnisoara grabita sau un birou mai mic, ori pur si simplu cineva neinteresat in primul rand de calitatea bauturii, vor fi impresionati si poate chiar vor cumpara aparatul. Si sa nu credeti ca am vreo problema cu asta, caci ei sunt in target! Insa, cealalta categorie de clienti, care cauta in primul rand un espresso delicios si in al doilea rand un capuccino cremos, ar trebui sa se gandeasca nu de doua ori ci de zece ori inainte de achizitie, mai ales ca e vorba si de o suma frumusica de bani!  La rugamintea mea, reprezentanta Jura a trecut rasnita pe cea mai fina treapta, a facut si o setare de temperatura de la low la high (un alt artificiu de marketing implementat necorespunzator si inutil, in loc de PID), a selectat si preinfuzia (functie cvasiirelevanta, tinand cont de modul de functionare) si espressorul de 8000 de lei era pregatit pentru un espresso perfect urmat de un capuccino delicios. Curgerea este ciudata datorita preinfuziei de care se vorbea (lucru comun cu tassimo), adica pentru doua, trei secunde curge putina cafea, dupa care pauza de cateva secunde si incepe din nou sa curga…foarte ciudat! Asta se intampla, probabil, pentru ca aparatul vrea sa umezeasca pucul de cafea insa arunca prea multa apa si la o presiune prea mare, parte din ea cazand in ceasca sub forma de “espresso”. In continuare, ma asteptam la o extractie mai profunda de la un asemenea espressor de 2000E. Dar minunea nu a durat decat 8-9 secunde, 30ml de espresso curgand mai repede decat in cazul aparatului de 3300 de lei.

Deci am mai daramat un mit, marimea (pretului) nu conteaza 🙂 Insa, daca vorbim de marimea “vasului” in care sta apa la incalzit, atunci lucrurile incep sa conteze. Incepand de la 700 de lei, espressoarele semiautomate de calitate au boiler, odata cu pretul crescand si marimea, astfel ca un espressor de 700E are un boiler de 1.5l, totul pentru o stabilitate termica de invidiat. Asadar, am avut motive majore de a ramane perplex atunci cand reprezentanta Jura a inceput sa laude thermoblock-ul acestor aparate, care de fapt inseamna o cutiuta de aluminiu, cu niste serpentine in interior, care arata cam asa. Ideea e ca pe masura ce este folosita apa pentru espresso sa zicem, din rezervor va intra alta apa proaspata, care va fi la temperatura camerei. Daca vasul de incalzire nu este corespunzator (un boiler, cat mai mare de preferat) evident ca temperatura va scadea, amestecandu-se apa calda cu apa rece. O cutiuta din aluminiu, thermoblock-ul, nu va avea in veci puterea unui boiler de a mentine temperatura apei constanta si de a face “nesimtita” intrarea apei reci. Ganditi-va ca faceti dus cu apa dintr-un boiler sau dintr-o cutie de aluminiu cu serpentine in interior. In ce situatie credeti ca veti avea mai mult timp apa calda, la o temperatura constanta?

Al doilea capitol testat a fost spuma de lapte. La o apasare de buton, espressorul si-a tras lapte din rezervorul extern si a umplut pe loc paharul, dupa care a dat drumul la un “ristretto” si gata bautura (latte machiato probabil sau o specie de capuccino). Cine incercase o astfel de bautura doi pasi mai in fata, la barul unde inclusiv campionii barista Flori si Paul serveau gratuit latte-uri, putea observa imediat diferenta de la crema de lapte la spuma facuta de automat. Gustand ceea ce a facut Jura am sesizat ceea ce se vedea cu ochiul liber – o bautura foarte inconsistenta, cu muuuulte bule mici de aer in interior, ceva in genul spumei de bere, pe care o bei dar nu simti ca ingurgitezi un lichid propriu-zis. Exact ceea ce incerci sa eviti atunci cand prepari un capuccino si izbesti cana de masa, amestecand apoi continutul,  aceasta fiind de fapt diferenta de la crema de lapte la spuma de lapte.

 

La fel si in cazul espresso-ului facut la automate, in loc sa fie un lichid consistent, gros, cremos, din cauza extractiei incomplete pe care automatul o face, lichidul va fi unul departe de aceste caracteristici, cu bulele de aer deasupra si fara acel gust plin care iti umple gura de senzatii, caracteristic unei extractii corecte, la un semiautomat.

Sa ne intelegem, nu am nimic cu aceasta marca Jura, eu punand-o la un loc cu automatele Gaggia, Phillips Saeco etc. (chiar daca fiecare brand se crede cel mai bun), si diferentiindu-le de “chinezariile” Krups si DeLonghi, in materie de fiabilitate si traditie in cafea. Dar cand vine vorba de calitatea bauturii obtinute, fata de folosirea unui semiautomat si a unei rasnite  separate, toate automatele sunt la fel.  Adaug si faptul ca aceste consideratii sunt facute din prisma unui pasionat de espresso & latte, care cauta sa bea zilnic niste bauturi de calitate. Daca vorbim de un birou unde fiecare prefera o anumita bautura si aceasta trebuie sa fie disponibila oricand sau de o persoana care doreste sa bea dimineata ceva ultrarapid sau de oameni (in special femei) care vor sa se rasfete jucandu-se cu display-ul frumos colorat, atunci un automat este tot ce si-ar dori, si incurajez cumpararea lor in locul aparatelor pe capsule, cea mai joasa speta in materie de espresso & latte!

Sper sa am ocazia unui test back to back, intre un automat scump si un set rasnita+espressor semiautomat de maxim 400E. La acest targ, mi-a fost refuzata cererea (transmisa prin importatorul Gaggia-Lelit-Cunill) de catre Razvan, managerul de la Jura, pe  motiv ca “automatele expuse nu sunt calibrate”.  Ar fi interesanta filmarea rezultatelor si publicarea lor pe blog, ca sa-si faca fiecare o parere cat de cat obiectiva.

  1. Fleancu Catalin says:

    Concluzia mi se pare reusita, dar in prima faza am crezut ca esti tare dezamagit de Jura. Nu uita insa ca ai testat cam cele mai interesante automate de cafea din punct de vedere comercial. Automatele au fost concepute mai mult pentru usurinta in utilizare si confort.

    • Liviu Fratila says:

      Usurinta si confort…ok. Dar producatorul zice altceva: cumpara automatul X pentru un espresso perfect la o apasare de buton 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

(Antispam) Fa un calcul simplu: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.