Observatii mai atente asupra comportamentului acestui model de rasnita pot duce catre o mai buna intelegere a functionarii (sau daca vrem, a problemelor legate de functionare). Cer insa rabdare, disponibilitatea de a face cat mai multe masuratori si ... cafea.
Este posibil sa incerc niste determinari care sa sustina afirmatiile care urmeaza dar nu prea le vad rostul, pentru mine lucrurile fiind suficient de clare acum.
Vario este o rasnita usor de utilizat, usor de curatat, practic fara retentie.
Vario nu este un model de rasnita lipsit de probleme, cele mai importante fiind legate de mecanismul complex care induce un raspuns intarziat in urma modificarilor setarilor.
Vario nu poate rasni suficient de grunjos pentru presa franceza (doar daca se modifica total calibrarea, caz in care nu mai poate rasni suficient de fin pentru espresso).
Vario este relativ fiabila, dar toti cei care o au, invata repede ca nu prea e bine sa umbli la setari, doar daca si cand e cazul (e ca un dans in doi, cu un partener de cauciuc).
Vario nu pare sa fie destinata rasnirii cafelei prajite mai light, dificultatile intr-o astfel de situatie fiind evidente (prajirea devine astfel cruciala, influentand direct timpul de viata al rasnitei sau cel putin buna ei functionare).
La Vario, prima rasnire a zilei nu are loc cu pozitia fixa a cutitelor. Acestea se distanteaza in timpul rasnirii (desigur, micrometric, imperceptibil pentru cei mai multi posesori, cu o distanta variabila, in functie de gradul de prajire - mai mare in cazul cafelei prajite light, mai mica in cazul celei prajite mai dark).
Distantarea, reajustarea cutitelor in regimul dinamic al rasnirii, continua si la a doua tura consecutiva, uneori chiar la a treia, daca folosim o cafea light sau se poate opri dupa prima rasnire, in cazul cafelei prajite medium-dark (cand prajirea este dark, in profunzimea bobului, uniforma, fenomenul pare sa fie neglijabil) .
Regimul constant de lucru, in urma caruia se pot obtine extractii echivalente, nu prea se atinge acasa, unde de regula facem cel mult 2-3 rasniri consecutive (pe parcursul carora cutitele se reajusteaza continuu, in sensul distantarii lor).
Practic nu este un fenomen nou. Este doar o alta manifestare (aproape ca o consider fireasca acum) a latentelor despre care s-a mai scris.
Prajirea poate fi ajustata astfel incat stresul pe masinarie sa fie minim, iar rezultate bune sau foarte bune pot fi obtinute. Trebuie doar sa reusesti sa-i intuiesti acel comportament, sa te repozitionezi in permanenta in raport cu lag-urile-i caracteristice, pentru ca in final sa poti zambi multumit.
PS: Toate acestea reprezinta observatii personale, rezultat al unor aprecieri majoritar calitative.
Il inteleg perfect pe Laurentiu Stefan. Daca pentru acasa, Vario Mahlkonig poate fi pentru multi cel putin suficient (ma includ in categorie), unui nivel superior categoric nu-i mai este proprie.
Pana la urma nu poti castiga un concurs de dans cu un partener "de cauciuc"...