Nu e plasticoasa, nu stiu de unde impresia. Chiar e greuta pt o casnica, senzatia fiind de rasnita solida. Are 7kg (un Lelit PL43MMI / Ascaso au 2.8kg, Mignon 4.6 kg, Niche 4kg, Macap M2M 4.7). Din cate stiu carcasa este metalica si ea dar acoperita cu ceva material care da o senzatie de "moale" la atingere, ca un silicon transparent cu un design in interior. Plastic ar fi in dunga aceea exterioara negru inchis care incadreaza butonul on / off si merge pana sus. Talpa este metalica iar piciorusele din cauciuc
Interiorul este si el metalic, iar acolo se pot vedea 3 arcuri (imbracate in ceva silicon ca sa nu se murdareasca de cafea probabil) pe care se sprijina suportul cutitului superior. Capacul negru ce are si gradatiile este din metal, probabil aluminiu ca in cazul majoritatii rasnitelor metalice, pentru ca el tine pe loc suportul de care este prins cutiul de sus, printr-o idee pe care nu am mai vazut-o pana acum. Cel mai probabil s-a aplicat aceasta idee noua pentru a permite inclinarea cutitului de sus, caci cel jos e deja inclinat, astfel ca atunci cand infiletezi capacul negru, suportul cutitului de sus ramane fixat si el oblic. Dupa infiletarea pana la capat nu se simte niciun fel de joc daca tragi de gura de alimentare (turnata cu suportul de cutit).
Motorul pare bine izolat de partea de sus pentru a nu primi particule de cafea atunci cand se foloseste burduful, lucru care la K30 spre exemplu nu se intampla si asta insemna imprastierea particulelor fine pe la motor. Deci folositi burduf doar daca sunteti siguri ca nu imprastiati fines-uri pe unde nu trebuie.
Portafiltrul trebuie tinut cu mana sau se poate folosi paharul din dotare ce intra bine pe diametrul sitei. PLasticul paharului nu retine macinatura din cauza electrizarii si nu e nevoie de pensulari sau trantiri
Capacul paharului este si el metalic si intra perfect pe gura de alimentare (nu ca in poza mea), izoland si din zgomot, care oricum este unul mult sub medie. Capacul se poate pune ermetic pe burduf sau pe gura de alimentare. Eu l-am tinut pe burduf de obicei si am ridicat burduful cu totul cand am turnat boabele caci mi se parea mai la indemana.
Retentia este practic zero dupa cateva pufuri si cam 1g daca nu ai da niciun puf. UNeori mai aduna 0.1 de pe undeva si ii scoat ein plus (peste 19 in cazul meu)
Macinatura e pufoasa si chiar daca e single dose curge de zici ca are boabe in hopper, intr-un flux continuu, fara urma de bulgari. Atingerea cutitelor este undeva dupa zero iar plaja utilizabila in espresso a fost intre 10 si 0 pentru mine. Roata de reglaj se misca folosind doua maini, fiind un filet destul de fin si bine incastrat. Merge scoasa si faina din cafea iar impresia mea a fost de uniformitate atat din putinul praf ramas pe degete cat si din faptul ca la macinaturi foarte fine nu se simtea bitter intens iar curgerea tindea sa fie lejera. Nu se compara in niciun caz dar cam asta e efectul la EK43, simti ca ai o macinatura foarte fina dar de fapt pucul rezultat e destul de permeabil pt ca nu prea are fines-uri.
Legat de gust as spune asa... Dintre cele 3 din poza, Ek-ul ramane regina orice ai face. Cele mai bright shot-uri si cele mai clare arome sunt la ek fara discutie, mai ales ca a mea are si cutite ssp high uniformity si e destul de bine aliniata (stiu, am promis ca scriu dar n-am terminat draftul inca) . Honne imi confirma mereu o treaba - nu are claritatea ek-ului dar face un melanj intre dulceata si aromele cafelei, cu un corp mult mai bine evidentiat. Acum melanjul ala poate sau nu fi pe placul oamenilor dar nici bugetul de EK nu creste in copaci. Devreme ce e asa apreciata cred ca puncteaza bine in viata reala. Daca ai o cafea scumpa, aciduta, light, mininanoorigine parca ai prefera-o sa iti fie redata in toata splendoare ei, clara. Asta face Ek-ul. Honne ii amesteca cumva aromele, in sens pozitiv. Dar la o cafea medie daca o bagi pe ek e posibil sa nu fii multumit pt ca iti arata cafeaua aia in "fundul gol" si poate ai dori ceva HDR / mascara / make up. Aici intervine Honne care impacheteaza aromele alea, le rostogoleste si da ceva super fair in ceasca, dupa cum au testat si colegii pe la Raducanu. Chiar si verziciunile sunt ok pe Honne, daca nu vrei notele alea super inalte de pe EK, pt ca in melanjul asta pe care il face adauga dulceata, echilibru...probabil din cauza combinatiei de cutite..
V-am povestit atat despre astea doua ca sa va zic la final ca DF64 asta e fix la mijloc :)) Spre exemplu, din Columbia Gesha anaeroba de la Mabo, bine degazata: pe Honne nu prea am scos aciditate ci mai multa dulceata si echilibru cu touch de fruct. Pe EK tutti frutti iar pe DF64 aciditate misto si cacao pe finish. Exact mijlocul asta dintre ek si honne, asa cum ziceam, poate cu o tenta spre fruct.
Pe refractometru, extractie 1:2 din 19g, 25s, surprinzator poate, avem asa:
DF64: Brix 12.62 TDS 10.47
EK: Brix 12.5 TDS: 10.35
Honne: Brix 12.79 TDS 10.61
Deci EY-uri (randamente de extractie) de 20% scoase cu usurinta. Inteleg de la colegii mai prieteni cu refractiile non VST ca abia peste 20% incepe greul pt ca ceva in set up-ul tau si in tehnica de preparare ar trebui sa faca diferenta.
In mod normal ar trebui sa ramana disponibila la un anume showroom in Bucuresti pentru a fi testata de cine doreste, acolo. Daca se va reusi un pret de aprox 400E atunci chinezii isi vor spala toate pacatele cu rasnita asta. Din ce se aude este la mijloc o firma belgiana care va supraveghea cerintele de calitate. Ar fi bine sa aiba si om platit pentru QC acolo, ca o siguranta pentru viitor. Cand apar noutati mai revin.