Strict cu caracter informativ, la Hottop, volumul tamburului este aproape 2l, se învârte intr-un volum de cca 5 l, iar șarja optima este de 250 de g +/-20% si se roteste cu vreo 40 de rot/min. Nu știu valoarea rezistentei .
Problema pe care a trebuit sa o rezolv, la începutul preocupărilor mele de a prăji acasa, a fost legată de faptul ca, folosind același mod de prajire, de exemplu 12 min si 30 de sec, o cafea ca Ethiopia îmi ieșea bine iar o Brazlia avea gust ars, de cărbune.
Tot ca exemplu, la un profil de 14 minute, Brazilia ieșea bine, era gustoasa, in timp ce o Ethiopia devenea fadă si nu mai avea acea aciditate citrica cu aroma florală si gust de alune prăjite, ca atunci când o prăjeam mai repede.
Ca timp, diferențele erau mici, doar de 1 min si 30 de sec dar ca gust, diferențele erau foarte mari (si nu in sensul bun).
Am văzut, cu aceasta ocazie cum, datorită densităților diferite ale celor doua soiuri, modul in care acestea sunt supuse căldurii fac diferența între o cafea buna si una mai puțin buna.
Boabele de cafea sunt semințe si au o compoziție si o consistentă lemnoasă.
Unele boabe sunt mai dense, altele mai puțin.
De ex. lemnul de fag si cel de brad nu se usucă si nici nu ard la fel.
Si boabele de cafea, in funcție de densitate au nevoie de cantitatati de caldura si de timpi diferiți pentru a se usca si pentru a se praji. Deci, la soiuri diferite, cu densitati si moduri de procesare diferite, etapele de evoluție ale prajirii sunt aceleași însă necesita abordări diferite, cu temperaturi si timpi diferiti.
Dacă se aplica o temperatura mai mare la început de prajire, unui soi de densitate mare este in regula dar, dacă aceeași temperatura se aplica unor boabe moi aceste se vor arde la suprafata iar mijlocul se va prăji mai puțin, chiar dacă, la o analiza vizuala pe bobul rupt in doua, mijlocul si suprafata vor părea cam la fel la sfârșitul prajirii.
Defectele de prajire specifice arată ca regimul termic a fost unul necorespunzator.
O temperatura prea mica, aplicată cafelelor dense va conduce la un transfer prea lent spre interiorul bobului si apare o lungire a perioadei de uscare. La sfârșitul prajirii boabele pot avea un aspect perfect însă gustul va lasă mult de dorit.
Faza de dezvoltare are, la rândul ei, abordări diferite, in funcție de soiul de cafea, de densitatea si de modul de procesare.
Acestea sunt doua modele simplificate asupra a ceea ce se poate întâmpla cu boabele de cafea dacă sunt supuse prajirii cu un regim termic necorespunzator.
Am postat câte ceva din confirmările pe care le-am avut, ca urmare a aplicării in practica, pe cuptorul din dotare, a celor citite despre prajire.
Am ars ceva șarje si am fost nemulțumit de gustul unor prăjeli cu aspect foarte frumos. Toate au făcut si fac parte din procesul de învățare.
Nici acum, după vreo patru ani de când prăjesc acasa, procentul de reușite nu este de 100/%.
Însă, deși nu avem super calitate la cafelele din țara, de multe ori sunt surprins de gustul bun al unor soiuri.
Am convingerea ca mai sunt prajitori casnici care nu au ajuns sa obțină ceea ce își doresc de la cafelele pe care le prăjesc.
De aceea am revenit cu aceste observații; pentru a-i indemna pe cei care au construit sau se străduiesc sa construiască un cuptor pentru prajire, sa se concentreze si asupra învățării procesului dar sa încerce sa si adapteze la instalațiile concepute, ceva instrumente de măsura.
Acestea ar trebui sa ofere niște repere cu care, pe baza experienței care se acumulează, sa se poata realiza un control minim asupra parametrilor reali ai prajirii.
In opinia mea, doar așa eforturile depuse vor conduce spre satisfacții maxime, adică, spre o cafea corect prăjită, care sa reliefeze potențialul de gust al soiului.
O cafea care arată bine, este frumoasa, nu este implicit o cafea corect prăjită si nu are, neaparat, un gust corespunzător.
Felicitări, din nou, celor care prăjesc acasa pe instalații concepute si realizate de ei.