Dacă tot se discută despre pizza și timpii de coacere, am descoperit recent că pizza se poate coace în doar 4-5 minute în cuptorul cu gaz, simplu, pentru acasă.
Nu prea mi-a venit să cred(în trecut stătea în cuptor probabil dublu), dar se pare că se poate.
Utilizăm piatra din oferta de anul trecut de la Lidl(s-a discutat pe aici atunci) despre care n-am avut o părere bună după primele utilizări și chiar n-am mai făcut pizza o lungă perioadă de timp.
Piatra era pusă pe grătar pe poziția de la mijlocul cuptorului. Dar ultima dată am încercat cu piatra pusă pe prima treaptă de jos și pe următoarea treaptă, la mijloc, am pus tava aragazului - am presupus eu că ar ajuta la menținerea și redirecționarea căldurii(parțial) înapoi către piatră/pizza(să ajute și pentru coacere în partea de deasupra).
De copt deasupra, prea puțin, prinde ea ceva pete slabe de culoare, însă la interior și partea inferioară sunt ok. Doar pot să visez la ce minuni face în acest sens un cuptor cu lemne sau cele special concepute cu flacără care se duce până în partea de sus a cuptorului.

Cuptorul e încălzit cam o oră înainte la puterea maximă și așa rămâne până terminăm de copt pizza.
Metoda după care decid când e coaptă: observ când s-a topit mozzarella și apoi când începe să facă bulbuci / să clocotească / să bolborosească - parcă nicicum nu sună bine/corect?

Aproximativ 1 minut durează să fie gata după ce începe bolboroseala. Sosul de roșii reacționează mai repede, dar urmăresc mozzarella.
Și dacă suntem aici, de mai multe zile am un post pregătit și salvat ca draft, dar l-am tot amânat și cu ocazia asta îl adaug aici.
A trecut aproape un an de când am scris și cerut informații pe aici despre aluat de pizza. Acum simt nevoia să revin cu informații deoarece am descoperit recent o rețetă cu care am făcut deja de 3 ori pizza, cu rezultate de care suntem foarte mulțumiți.
Poate mai ajută și pe alți pasionați de pizza la care blatul să nu fie crocant, ci mai moale spre elastic(deși acasă nu cred că voi reuși să ajung la elasticitatea blatului de pizza pe care l-am văzut în câteva locuri în Italia), totuși pasionați care utilizează "scule normale" pentru acasă.
Rețeta pentru aluat la care am ajuns este cea din
acest video a lui Vito Iacopelli descoperit întâmplător pe youtube anul trecut când mai căutam informații despre aluat de pizza.
Puteți urmări rețeta în video sau varianta (tran)scrisă de mine mai jos.
Din păcate nu cunosc termeni, procese și etape, să le pot prezenta cum ar trebui, dar sper eu că se va înțelege.
Rețeta e potrivită pentru 4 pizza de ~ 30 cm diametru. Pentru altă cantitate, puteți adapta.
1.
- 50g apă la temperatura camerei
- 50g făină 00 (din Italia, de exemplu se găsesc unele pe la Selgros; dar am încercat și din România: unele la care scrie că ar fi pentru pizza, 650, 550, depinde ce am găsit; rezultatele și felul în care arată aluatul diferă puțin din ce am observat - dar nu m-aș putea pronunța mai mult de atât, încă)
- 1,5g drojdie proaspătă
Da, el în video a folosit 1g, dar după prima încercare și după comentariile despre tăria drojdiilor, am decis să cresc puțin cantitatea față de rețeta lui.
Înainte cu o seară pregătesc amestecul într-un pahar de sticlă 200-250ml. Se amestecă apa cu drojdia, apoi se adaugă și făina și se amestecă bine. Acopăr paharul cu folie alimentară la care fac găuri pentru aerisire. Apoi îl pun în frigider unde va sta 10-12 ore.
2.
- 600g făină 00 (aceeași)
- 400g apă la temperatura camerei
- 15g sare de mare
A doua zi, după acele 10-12 ore de așteptare, într-un vas mai mare de inox amestec bine cele 400g de apă împreună cu compoziția de la punctul 1. După care "se integrează" jumătate din cantitatea de făină (300g). Apoi adaug sarea și amestec din nou, la final adaug făina rămasă (300g) și iarăși amestec (cu lingura cât permite, apoi cu mâna).
După câteva minute aluatul ajunge pe blat unde vine partea cea mai grea... îl frământ și mă frământ. :D E de muncă vreo 20 de minute cel puțin(pentru nivelul meu de pricepere). Se lasă greu să devină cât mai puțin lipicios și de fiecare dată îmi vine să renunț, dar până la urmă rezist. :D
Rămâne pe blat acoperit cu vasul, o oră. Apoi îl împart în 4 părți egale, făcute bile(știți voi, bilele alea faine cu suprafață "tensionată" - sigur au și o denumire) pe care le pun într-o tavă presărată cu făină. Acopăr tava cu folie alimentară, după care vor aștepta 4-6 ore la temperatura ambiantă. Acum sunt gata de întins, pregătit și băgat la cuptor.
Am și două probleme de discutat cu voi.
Aveți idee de vreo paletă de pizza mai ieftină? Sau unde se poate găsi o bucată de tablă inox / aluminiu din care să improvizăm paleta? Poate
așa ceva dacă ar fi ok pentru industria alimentară.
Am căutat puțin și par relativ scumpe paletele.
Improvizația actuală e o tavă rotundă de pizza, modelul cu găuri, întoarsă invers. :D Se cocea pizza în această tavă până să apară piatra de pizza în peisaj.
A doua... am văzut că se mai folosește pe blatul de lucru un amestec de griș cu făină albă. Dar nu prea am găsit care ar fi proporția(recomandată măcar, dacă nu există reguli stricte). Știe cineva o variantă? 50-50?