Daca tot am postat recenzie la rasnita, am decis sa aduc si niste idei despre experienta cu Bugster.
De fiecare data cand spun cuiva ca am Hedone Bugster, sunt privit ciudat, si imi pare rau sa vad asta, dar acum n-am ce sa fac.
Eu am vrut urmatoarele lucruri cand am ales Bugster:
- Un espressor ce imi ofera posibilitatea de control maxim a extractiei, dar si stabilitate. Deci 'instabilitate' controlata :D . Am vrut profilare de presiune, nu doar flow, ca sa pot reduce presiunea la finalul extractiei, pentru a avea extractii lungi, dar cu amareala redusa, similar cu ce obtin altii pe espressoarele manuale (vezi Leva).
- Am vrut ca temperatura sa fie o variabila pe care sa o pot folosi in extractii, adica sa stiu ca daca decid sa o cresc sau scad nu astept cine-stie-cat pana cand preia grupul schimbarea. Grupul saturat imi ofera asta.
- Am vrut, avand deseori cate 10-15 musafiri, sa pot face 10-15 capuccino-uri rapid, motiv pentru care m-a bucurat existenta butoanelor volumetrice.
- Am vrut un espressor cu un design absolut unic, stand-out, de care sa imi fie drag zilnic, care sa simt ca este 'al meu'. O jucarie custom. Am ales, pe gustul meu (evident subiectiv si discutabil) verde, cu accente de lemn de nuc.
- Am vrut sa dau multi bani, dar nu chiar cat pe o masina. GS3, Speedster, Dalla Corte, etc erau out-of-budget.
Cand cumparam un produs ne imaginam tot felul de scenarii de uz ce justifica niste nevoi pe care poate ajungem sa nu le avem. Asadar, voi povesti ce am obtinut de la Bugster, si cat de util si aplicabil a fost defapt fiecare scenariu la care m-am gandit eu. Pe scurt, am obtinut
aproape tot ce mi-am dorit.
- Profilarea de presiune este un mare avantaj. Am avut profilare de flow la Bianca, si i-am vazut limitarile. Preinfuzia nu poate fi oricat de lunga vreau, decat daca ajustez padela ca sa inchida complet flow-ul. Asta ca asta, dar nu pot avea reducere de presiune pe final de shot, ceea ce pe Bugster pot. Pentru mine asta imi ofera extractii care nu au amareala deloc, si simt clar diferenta intre un shot straight si unul cu acest ramp-down pe final. Dense, pline de arome, dulci, dar nu amare. Pot astfel maximiza extractia, asa cum imi doream. Am avut timp intr-un an sa ma joc cu el, si asta e versiunea de shot care imi satisface cel mai tare paleta.
- Nu ma joc cu temperatura nici pana in ziua de azi. Da, grupul saturat imi ofera posibilitatea sa o schimb rapid, dar nu ma ajuta. Ce ma ajuta in schimb este quick warm-up, care este ajutat si de faptul ca la Bugster pornesc ambele elemente simultan, deci am si abur si cafea in 10-15 minute.
- Am folosit butoanele volumetrice, caci am fost in situatia de a face 10 capuccino-uri de multiple ori. Posibilitatea de a da drumul la shot si a frota laptele simultan a fost extraordinar de utila. Posibilitatea de a avea atat profilare de flow pe shot-urile mele atente cat si acest quick volume button este rara avis in home equipment.
- Espressorul este absolut unic, dar din pacate nu in totalitate cum imi doream eu. Vopsirea metalului a iesit impecabila, exact pe nuanta pe care voiam, si nu are nicio urma de defect. Arata superb, nu se pateaza, se sterge usor, nu lasa amprente, per-fect! Lemnul, in schimb, nu a fost ce mi-am dorit. Manerele de portafiltru standard de la Hedone personal nu mi se par prea estetice, iar lemnul lor nu avea nicio legatura cu lemnul de pe laterale, sau cu lemnul de la manerele de abur si apa calda. Am avut trei texturi, culori, si forme de lemn diferite. Portafiltru rosiatic, laterale beige, si manere albe cu personalitatea lemnului. Din fericire am putut rezolva asta, si Diana a fost minunata ca de fiecare data in acest sens. Voi detalia modificarile mai jos. Nu mi-a placut, de asemenea, ca led-urile laterale nu sunt aliniate, luminand mai sus pe dreapta decat pe stanga, ceea ce se vede, din pacate, cand il privesti din fata.
- Pretul espressorului il stim cu totii. Am obtinut grup saturat, profilare de presiune, control volumetric, un design unic, finisaje bune la bani la care nu as fi putut obtine asta de la niciun alt producator. Poate doar Rocket R-Nine One mi-ar fi adus aceste functionalitati la bani similari, dar nu imi place design-ul prea tare. Eu ma consider satisfacut.
Modificari:
Imediat ce am luat espressorul mi-am comandat portafiltru naked, si alt maner din nuc pentru cel double-spout. La espressor de acest nivel de home eu nu as mai da cosulete de single-shot, ba chiar as face utilizarea lor fapta penala :D .
Acum, la un an, am contactat un baiat care stie sa lucreze cu lemnul, si i-am dat lateralele sa mi le refaca din nuc, si nu m-a dezamagit. Apoi i-am dat si manerul de abur ca sa il refaca, mai lung, si tot din acelasi lemn. Am discutat cu el sa imi faca si padela de profilare tot din lemn, dar inca nu stim daca este fezabil fara sa o scoata de pe espressor, ceea ce nu vreau. Imi pare rau ca mi-a luat atat, pentru ca acum cu aceste laterale peisajul s-a schimbat, si espressorul chiar este ce visam eu, estetic vorbind. Singurul dezavantaj ramas este la led-uri, care e o imperfectiune un pic neplacuta.
Reparatii si Stricaciuni
Din pacate eu am avut un pic de ghinion cu aceasta unitate, si Doru de la Hedone a venit pe la mine pe acasa de mai multe ori, cu urmatoarele probleme:
- S-a aburit ceasul de presiune de espresso, cel din stanga.
- Nu mi-a mers timer-ul cand folosesc butoanele volumetrice, doar pe padela.
- A inceput sa picure apa din duza de apa calda, si a trebuit inlocuita valva (eu folosind exclusiv apa filtrata).
Din fericire cei de la Hedone au venit la mine acasa de fiecare data, imediat ce am raportat problema, si Doru a rezolvat-o foarte rapid. Customer service-ul lor nu inceteaza din a ma surprinde placut.
Descoperiri de Long-Term User- Daca muti tava sus-jos de multe ori, suruburile in care este prinsa se lasa, si trebuie stranse periodic. O perioada nu am avut surubelnita, si ajunsese sa stea lasata pe fata tava pana la alunecarea cestilor.
- Ador sistemul de golire a tavii de apa murdara, e mult mai placut decat sa faci echilibristica cu o tava prin casa cum faceam la Bianca. Cred ca toti stim cum este sa dai apa pe jos si sa fi plin de nervi in timp ce nevasta se uita la tine si nu intelege de ce murmuri de suparare. Nu mai am problema asta. In schimb, eu nu pot vedea cata apa am in acel rezervor, deci pana sa ma obisnuiesc sa il verific ma trezeam constant cu apa curgand in parti sub espressor, cu o balta ce se prelingea usor pe mobilierul de bucatarie, si cu nevasta uitandu-se la mine si intrebandu-ma de ce murmur singur in fata broscoiului.
- Tot workflow-ul de utilizare este o mare mare placere. Fiecare touchpoint, fiecare buton, fiecare sunet pe care il scoate transmite ideea de greutate, de calitate, de heavy machinery. I love that.
Concluzie:
Exista doar doua espressoare cu care eu as inlocui Bugster-ul, si m-as gandi serios si atunci daca merita. Ambele costa peste €10,000.
- LaMarzocco Leva X Single-Group
- KVDW Speedster
De ce? Pentru ca pentru mine cafeaua este o pasiune, deci tine de domeniul emotiei. Pentru mine functionalitatile detaliate mai sus sunt cerinte minime, si le am la Bugster. Design-ul, insa, este ceea ce face diferenta. Oricine intra la mine in casa este total surprins de espressor, si petrece cate 30 de secunde admirandu-l si spunandu-mi ce frumos este. Imi amintesc cand am intrat in aceasta lume, si mi-am cumparat un Sage Barista Pro. Nu visam ca voi avea vreodata un espressor profesional, cu grup saturat si profilare de presiune, atat de frumos, custom, al meu, acasa. Acum il am. Satisfactia si nivelul de recunostiinta pe care il am in fiecare zi cand prepar cafele, este de neegalat. Acesta este un sentiment evident, subiectiv.
Voi reveni cu poze cand vin si manerele, si mai ales daca reusesc sa fac si padela.
![[Image: g4Lz0lBl.jpg]](https://i.imgur.com/g4Lz0lBl.jpg)
![[Image: v3RfX0Ql.jpg]](https://i.imgur.com/v3RfX0Ql.jpg)
![[Image: 1eBW72Cl.jpg]](https://i.imgur.com/1eBW72Cl.jpg)
![[Image: 1KSVw8Tl.jpg]](https://i.imgur.com/1KSVw8Tl.jpg)