Espressoman infocat
Posts: 46
Joined: Feb 2018
Bucuresti
30-04-2018, 16:50
(Edited 30-04-2018, 17:04 by tikkun.)
După ceva experiență de utilizare, însemnând câteva luni, s-au sedimentat câteva concluzii:
-modelul meu, I-steel I1, are o vizibilă și audibilă descentrare a celor două discuri din oțel care realizează măcinarea. Există o frecvență repetitivă în rotații, mai ales la finalul măcinării, atunci când viteza de rotație scade și diferențele de sunet sunt concret identificabile.
-descentrarea de care am vorbit este o caracteristică generală a modelului, nu este o eroare a copiei mele. Consecințele practice sunt legate de lipsa de uniformitate a măcinăturii, prezența "prafului" și o limitare implicită în folosirea rafinată pentru anumite tipuri de prăjire (cele mai light).
-în al doilea rând, rezultatul mediu obținut este mai mult decât onorabil, putând oferi shot-uri echilibrate, însă niciodată outstandings.
-în al treilea rând, sistemul de ventilare ales de producător, cu un rotor care preia aerul și-l evacuează în partea inferioară, este pesemne eficient pentru ce a fost proiectat, însă generează efecte colaterale neplăcute: curentul de aer antrenat iese nu doar prin partea de jos a râșniței ci și prin orificiul de evacuare al cafelei proaspăt râșnite. Acest lucru provoacă o consistentă răspândire a cafelei prin jur și face, la limită, inutilizabilă preluarea râșnirii prin portafiltru, direct.
-în al patrulea rând, legat de ce am spus mai sus, distanța gândită de producător între furca de susținere a portafiltrului și gura de evacuare a cafelei râșnite este prea mică. Asta te obligă să nu te poți mișca foarte bine cu portafiltru, pentru a-l putea umple eficient și mai ales uniform. Atunci când se apropie de umplere, curentul de aer și distanța mică determină aruncarea cafelei prin jur.
-în ultimul rând, o eroare enervantă de proiectare este reprezentată de distanța dintre melcul de reglare a gradului de măcinare și roata de angrenare. E o distanță prea mare, care determină ca dinții să se încalece, să producă erori de gradare, de reglare a măcinăturii. Există și efectul de mers în gol (pentru că cele două, melcul și roata, nu se angrenează). În plus suportul pe care este montat melcul este din plastic. Asta creează o anumită elasticitate, care face posibilă îndepărtarea melcului de roată, când dinții nu se îmbină. Prin urmare "mers în gol"... din această perspectivă (indiferent ce spun alții) eu o reglez numai când râșnița nu e în sarcină. Adică atunci când e oprită, fără boabe de cafea în interior. Pentru că în sarcină, cu boabe, nu am garanția că melcul antrenează cu adevărat roata, prin urmare că se realizează efectiv reglajul dorit.
La întrebarea (onestă și legitimă) dacă aș mai achiziționa râșnița, răspunsul este: nu. Este un eficient compromis de marketing, prinzând laolaltă cuțite de 54 mm, motor relativ puternic și construcție solidă. Dar rezultatul final este un semi-eșec. Este, scurt spus, doar un răspuns unei nișe de piață, un bun și eficient răspuns, în termeni strict economici.
Dar un eșec din punct de vedere strict al gustului și eficienței, respectiv rafinamentului râșnirii.
ECM Puristika, Lelit PL41 TEM, Eureka Olympus 75 E, hi-speed