Articole din sectiunea » September, 2010 «

Rasnita de cafea – piesa centrala pentru un espresso perfect

*actualizat 2017

Atunci cand vorbim despre espresso ne gandim toti la o cescuta ce contine un lichid frumos colorat, delicios, cremos, care ne schimba starea de spirit cel putin pentru urmatoarele ore. Ca sa nu fim nevoiti sa cautam mereu o cafenea unde sa-l servim, ar fi ideal sa-l putem prepara acasa. Daca in precedentul articol am vorbit despre alegerea unui espressor de calitate, este timpul sa abordam si subiectul rasnitelor. Asta pentru ca multa lume arunca sute de euro  pe espressoare care de care mai sofisticate, iar acasa constata ca obtin doar o zeama lunga, ce doar pare a fi un espresso… Ei bine nu injurati producatorul (inca), nici marca de cafea folosita ci incercati sa constientizati ca este nevoie de o rasnita buna nu de un espressor scump pentru a obtine asa ceva. Evident nu e singura conditie dar este obligatorie.

O sa intrebati de ce? Simplu! Un espresso se obtine prin trecerea apei la o temperatura inalta printr-un bloc compact de cafea, cu o anumita presiune, reglabila la unele aparate, intr-un timp foarte scurt (25s). Astfel cafeaua este expusa foarte putin contactului cu apa, deci trebuie luate toate masurile pentru ca extractia sa fie cat mai eficienta, pentru a curge in ceasca un lichid concentrat, dens, cu toate proprietatile unui espresso de calitate. Acum inchipuiti-va ca puneti o cafea macinata mai mare – clasicul Jacobs in vid. Ce se va intampla avand in vedere ca finetea cafelei nu este corespunzatoare (particule macinate prea gros)? Extractia va tine mai putin de 25s, chiar undeva pe la 10-15s, pentru ca “bucatile” mari de cafea nu pot forma un “zid” compact in fata apei care vine cu presiune, multe din proprietatile cafelei ramanand in puc (zatul din portafiltru), obtinandu-se in ceasca maxim ceva de genul. De aceea avem nevoie de o rasnita, pentru a putea controla aceasta finete, pana la punctul in care timpul scurs de la pornirea pompei si pana la umplerea cescutei de 50ml sa fie de 25 de secunde (se accepta si 22 si 27 uneori, dupa preferinte). Intuiti ca e posibil sa gresiti si in sensul celalalt adica sa setati un grad prea fin de macinare, ceea ce va duce ori la un timp mai lung de 25s ori la blocarea apei in portafiltru.

Retineti ca aceasta operatiune de calibrare a rasnitei cu espressorul nu poate fi facuta perfect (si nici macar pe aproape) de o masinarie automata, indiferent cate mii de lei costa. De aceea aveti nevoie de doua aparate distincte – rasnita si espressor semiautomat sau semiautomat cu rasnita incorporata.

Acum ca v-ati facut o imagine despre rolul rasnitei in prepararea unui espresso putem sa mergem mai departe, analizand tipurile de rasnite casnice sau semiprofesionale pe care le puteti gasi in piata. Daca acum cativa ani iti era foarte greu sa gasesti o rasnita buna, acum lucrurile s-au mai schimbat si avem in fata o oferta destul de diversificata. Problema se pune pe care sa o alegem, in raport cu nevoile noastre, cu genul de constructie pe care il dorim, cu retentia de cafea si comoditatea folosirii in ultima instanta, pentru ca preparatul cafelei trebuie sa fie o placere nu un chin.

Ce tipuri de rasnite gasim?

– rasnite cu lama – sunt cele clasice, pe care le aveam majoritatea in casa inca de pe vremea bunicii. Feriti-va de ele ca de urs, chiar daca au un pret foarte mic. Nici nu are rost sa dezvolt subiectul, doar va spun ca viteza prea mare de rotatie si modalitatea de sfaramare prin invartirea acelei lame, vor conduce la infierbantarea macinaturii si deci pierderea aromelor dar si la un grad neuniform de rasnire, neputand obtine niciodata o uniformitate a granulelor si nici controla finetea acestora.

– rasnite manuale – sunt impartite intre modele eficiente, cu piese de calitate si cutite bune, alaturi de modele mai ieftine create cu gandul la reduceri de costuri. Daca iubiti clasicul si nu va sperie ideea de a invarti de o manivela, pot fi o alegere buna pentru inceput sau pentru deplasari. Multi pasionati spun ca obtin cu unele dintre ele rezultate mult peste unele rasnitele electrice entry level. Se potrivesc excelent inclusiv alaturi de un espressor manual! Rasnitele acestea au si ele categorisirea lor, intalnind multe “bombe”, produse supraevaluate, dar si modele ok pret / performante / constructie. Dezavantajul celor mai ieftine ar fi ca poti folosi cam doua trepte de rasnire in espresso, caci pe prima treapta macina extrem de fin (pentru ibric), iar incepand cu treptele 4-5 deja macinatura e prea groasa pentru espresso si neuniforma. Sa zicem ca Porlex ar tine steagul sus in privinta rasnitelor mai ieftine (200 lei), datorita carcasei din inox si a unei oarecare stabilizari mai bune a axului. Exista insa si modele de varf, cel mai cunoscut fiind Kinu M47 (700 lei), o bijuterie a unei fabrici romano-germane, care s-a antrenat 25 de ani producand rasnite pentru alte marci din afara, ajungand astazi, si cu sprijinul forumului nostru,  la un model original si patentat, cu 0.03mm toleranta a alinierii axului, reglaj micrometric si o viteza de macinare manuala de aprox. 10 grame la 20 secunde. 

– rasnite electrice care folosesc cutite conice sau plate – termenul englezesc este “burr grinders”, insa nu i-am gasit o traducere mai elocventa. In aceasta categorie se afla rasnitele cele mai bune insa, pentru a le gasi, e nevoie sa stiti ce calitati ar trebui sa aiba:

  • cu dozator sau fara? Aceasta e o discutie mai veche pe forumurile de specialitate. Dozatorul incorporat poate fi considerat necesar in baruri, atunci cand se prepara multe cafele pe zi. Practic cafeaua macinata trece printr-un “tunel”, din “camera” cutitelor intr-un dozator, care este prevazut cu niste triunghiuri in care incap 7g de cafea. Atunci cand pui portafiltrul sub dozator si actionezi maneta lui, se elibereaza X grame (daca folosesti aceeasi cafea stii precis cat), adica fix cantitatea dintr-un triunghi. Pana aici toate bune si frumoase. Dar ce te faci daca la tine in casa se beau doar doua espresso zilnic sau chiar unul singur? Vei descoperi ca dozatorul este destul de incomod in acest caz si ca ramane cam multa cafea prin diverse parti ale lui. De aceea exista rasnitele fara dozator, care au la capatul “tunelului”  un fel de palnie, sau un “cioc” sau alta forma prin care cafeaua sa curga direct in portafiltru. Evident, pentru doua cafele pe zi,  este cea mai buna alegere, pentru ca rasnesti proaspat atat cat ai nevoie iar locurile prin care sa se ascunda resturile de cafea sunt mult diminuate. Eu sustin ca si in cafenele ar trebui inlocuite toate rasnitele cu dozator, pentru ca profesionalele doserless rasnesc 7g in doua secunde.  Acum nu este nicio tragedie daca ati dat peste un chilipir cu dozator 🙂 ba din contra, insa va trebui sa va obisnuiti cu operatiunea de pensulare dupa fiecare rasnire, pentru ca ramane multa cafea in interior.
  • retentia de cafea prin interior – un subiect mult discutat, prezent partial si in paragraful anterior. Ok, ti-ai ales rasnita preferata, dar ce te faci ca tu faci o cafea, doua si gata, celelalte mai tarziu sau maine, iar prin rasnita raman multe grame ce vor oxida si vor deveni fade in maxim o ora?! Cine are aceasta “boala” a retentiologiei, cum ii spunea un coleg, doreste la modul ideal ca dupa curatarea rasnitei, sa puna 17g de cafea boabe (cantarite) si sa macine tot pana ies tot 17, ca sa nu ramana nimic intre cutite sau pe diverse canale. Majoritatea rasnitelor au o retentie de 1.5 – 4g de cafea macinata, care umple anumite goluri si mai iese abia la aspirare. Aceste resturi pot stationa pe canalul de evacuare al cafelei, asta insemnand ca urmatorul espresso va fi facut partial din macinatura oxidata. Aici castiga rasnitele construite astfel incat macinatura sa nu iasa orizontal ci vertical sau oblic. Pe de alta parte, cei care nu sustin “retentiologia” spun ca 2-3g de cafea lasate sa fie macinate in gol si aruncate, rezolva toata bataia de cap sau ca un gramulet de cafea ramas pe acolo, din cele 17g care se pun la prepararea unui doppio, nu are cum sa influenteze decisiv gustul. Depinde ce jumatate a paharului vezi 🙂
  • steped sau stepless? O alta dilema in alegerea unei rasnite este modul in care se trece de la un grad de rasnire la altul. De aceasta functie veti profita in timp, dupa ce veti stapani asa cum trebuie tehnica espresso. Practic scopul vostru la un doppio sa zicem (espresso dublu) este sa obtineti o cescuta de 50ml in 25s din 17g de cafea. Pentru acest lucru va jucati cu setarile rasnitei. Dar ce va faceti cand cescuta s-a umplut deja la 20s, iar urcand inca o treapta obtineti un espresso in 30s? Inseamna ca treapta rasnitei a fost prea lunga si va veti da seama ca pasii de rasnire ai sculei voastre sunt prea mari. De aceea exista rasnitele stepless, care nu au niste pasi de rasnire prestabiliti, reglajul fiind unul extraordinar de fin. Dar sa nu dea Domnul sa va doriti sa rasniti acum pentru espresso si mai tarziu pentru alt tip de cafea (filtru sau la ibric) caci pana treceti de la foarte fin la ceva mai mare, plus drumul inapoi,  va ia o vesnicie (cu exceptia catorva modele). Asadar, daca aveti de ales, mergeti cu incredere pe stepless.
  • forma cutitelor – poate fi conica sau plata. Si aici, cati posesori atatea pareri. Multi spun ca forma conica ar fi mai buna pentru ca incalzeste mai putin cafeaua la macinare si evidentiaza mai bine nuantele florale, facand espresso-ul mai lejer in gust. Altii spun ca sunt de preferat cutitele plate pentru evidentierea notelor de mijloc, a ciocolatei si a corpului cafelei. Oricum, e vorba de nuante nu de impartiri gen alb / negru, indescifrabile pentru cine nu are ani buni de cafegeala la bord. In gama entry level se poate pune un echivalent al calitatii in ceasca intre 38mm conice si 50mm plate, insa nu trebuie sa va pacaleasca doar acest criteriu, caci mai conteaza si modul cum este construita acea rasnita. Mai sus de atat exista diverse variatii ale marimii cutitelor, insotite de diverse puteri ale motorului.  Discutia e lunga si nu vreau sa insist aici (insa o putem face pe forum) pentru ca de la un anumit moment dat tine mai mult de partea stiintifica  a rasnirii  decat de functionalitati concrete.
  • materialele – in general, daca vorbim de rasnite bune pentru acasa, cele cromate sau cu o carcasa de inox ori aluminiu polishat, vor fi mai scumpe, chiar daca interiorul este identic. De fapt importanta materialelor tine de structura interna si de gradul de incarcare electrostatica, pe langa rezistenta in timp. Dar cu cat avem mai mult plastic cu atat cafeaua macinata va sta mai mult lipita (electrizata) de diferite parti ale rasnitei, din considerente fizice simple. Invers, cu cat rasnita noastra e construita din mai mult metal, cu atat mai putin se va murdari si nu va mai fi un magnet pentru cafeaua macinata. Insa la acest criteriu dicteaza banii dati pe scula. De obicei, mai scump si de marca inseamna mai putin plastic si mai mult metal, dar exista si exceptii.
  • turatia – pentru ca unul dintre marii dusmani ai cafelei prajite este caldura, ar trebui sa ne uitam in specificatiile tehnice si la turatia motorului, mai exact la numarul de rotatii pe minut. Daca nu gasiti aceasta indicatie e semn ca producatorul o ascunde, deci e mare. Pentru a evita incalzirea cafelei macinate (care duce la pierderea uleiurilor aromatice  volatile) valoarea rotatiilor pe minut  trebuie sa fie cat mai scazuta, adica undeva in jur de 1200- 1400 rpm la rasnitele ce au cutite plate si 300-700 rpm la cele conice. Rasnitele chinezesti mai micute, relativ ieftine, au aceasta valoare undeva in jur de 18.000 rpm, ceea ce este imens. De la un nivel de 700 de lei un sus, majoritatea rasnitelor se conformeaza criteriului.

Pentru ca va doriti sa aflati lucruri concrete si pentru ca nu ma feresc sa dau nume, o sa va fac si o clasificare sumara a rasnitelor de pe piata. Precizez ca marcile din acest domeniu sunt surprinzator de multe, iar eu nu voi cuprinde aici decat cateva dintre ele, in special cele pe care le gasiti Romania, tinand cont si de pret desigur pentru ca vorbim de posibile variante pentru acasa. Eu am folosit referinta preturilor reduse de importator pentru produse noi, insa puteti sa investigati si piata rasnitelor SH pentru ca mai apar chilipiruri. Daca cele folosite au ani buni in spate, de obicei este de ajuns sa schimbati cutitele, daca nu mai au si alte uzuri masive prin alte parti. Altfel, oricand e de preferat o rasnita buna, noua, cu garantie in tara.

Eu vad trei situatii in care va puteti afla:

– buget foarte mic insa dorinta mare de a intra timid in lumea espresso – este situatia in care m-am gasit eu in 2012. Studiind putin piata si neavand prea multe cunostinte dar nici buget disponibil, am ales o rasnita de 3-400 lei, Gaggia MM Steel, care nici nu se mai fabrica, pe care am modificat-o pentru a forta putin apropierea cutitelor si a macina mai fin. Exista pe piata si chinezarii de la Krups,  DeLonghi sau alte marci mai “low profile” in espresso, care macina prea gros pentru espresso si despre care nu am auzit sa se poate modifica pentru obtinerea unei finete mai mari. Din pacate pentru bugetele mici, in afara de rasnitele manuale, pana la limita de 700 lei avem o prapastie intre rasnitele banale nonespresso si cele capabile espresso. Insa ganditi bine achizitia si nu subevaluati importanta rasnitei, fiind de preferat sa asteptati si sa mai ingrasati bugetul. Solutia realista in buget foarte mic este sa apelati cu incredere la varianta rasnitelor manuale, daca nu aveti nimic impotriva invartirii unei manivele. Cum scriam mai sus, as miza pe Porlex Mini daca bugetul e mic, la 200 de lei cat costa in Romania fiind mai stabila in privinta axului si construita din inox. Singura rasnita manuala stepless, cu aliniament perfect al cutitelor (0.03 mm) este Kinu, care tocmai au scos din fabricatie modelul lor de 500 de lei (M38) si au ramas cu M47 (700 lei), pentru care au curs rauri de cerneala pe forumul nostru  🙂  

– buget mediu, dorinta de a prinde cel mai bun raport pret/calitate – va spun din start ca acest lucru inseamna un disponibil intre 700 si 800 lei. Se spunea ca minimul pentru a obtine un espresso de calitate acasa era rasnita Gaggia MDF (765 lei) dar are dozator, incomod acasa, si cutite plate cam mici. Exista insa si alte variante, mai bune, ca best buy-ul Ascaso I-mini i2 (700 lei), Lelit PL43MMI (808 lei), ambele utilizand cutite conice de 38mm, sau daca intindeti putin coarda ajungeti la Ascaso iSteel i1 (920 lei) ce are interior full metalic si cutite de 54mm sau la una dintre cele mai fiabile rasnite medii, Macap M2M (1200 lei).

– buget mare si dorinta de a cumpara ce este mai bun  – Aici sa stiti ca mi-a fost greu sa ma decid, pentru ca acest “buget mare”  poate avea diverse fatete, in functie de fiecare. Pentru foarte multi pasionati am observat ca buget mare inseamna zona de 4-500Euro. Pentru altii si mai fini in recunoasterea nuantelor de gust, “buget mare” inseamna 1000E sau mai mult. Desi exista profesionale haituite prin cafenele care mai sunt vandute SH, observ ca tendinta majoritara este sa nu se restaureze o astfel de rasnita ci sa se cumpere una noua, cu aspect casnic, mai usor de integrat in peisajul bucatariei si eventual usor utilizabila si de catre partenera. De aceea, in zona de 4-500E le-as vedea canditate pe Mahlkonig Vario Home (1780 lei) – facuta in Elvetia, cutite ceramice de 54mm, retentie 0.5g, reglaje si interfata facile, mii de review-uri pe afara, noua Lelit PL72 (1890 lei) – cutite de la profesionale de 64mm, interior solid metalic, Baratza Sette (2000 lei) – retentie 1,5g, cutite conice de 40mm, curgere verticala si pufoasa, Macap M42 (1900 lei) – poate cea mai fiabila marca de rasnite, retentie foarte mica, un hibrid 2018 intre experienta de un deceniu a modelelor M2D si M4D, cutite plate de 58mm. In schimb, daca vreti sa facem un salt la adevaratul buget mare pentru acasa, nu am cum sa nu ma uit la Hedone Honne (965E), o rasnita facuta dupa chipul si asemanarea lui Versalab M3 din State (rasnita fara patent inregistrat), dar cu o mare corectie fata de americani, aceea a stabilizarii axului la 0.03mm. Exista si o varianta nemteasca, la 7000E, Titus grinder. Cutitele sunt un mecanism hibrid intre conice si plate, boabele fiind sparte mai intai de conicele mari de 68 si finisate la granulatia dorita de catre cele plate de 65mm. Asezarea pe verticala inseamna retentie de 0.3g, iar calitatea macinaturii una absolut de top.  Urmatorul pas ar fi rasnita pe care o am eu, Mahlkonig Vario K30 (1800E), considerata un clasic mondial si un etalon ce a supravietuit peste ani multor noi aparitii, acest model gasindu-se si astazi in sute de cafenele si baruri din intreaga lume. Preturile se pot duce si mai sus, in zone ezoterice, dar daca vreti sa filosofam, va astept cu un mail 🙂   

In final va sfatuiesc sa nu va grabiti si sa nu aruncati banii pe fereastra, chiar daca aveti de unde. Analizati cu atentie diferenta de pret dintre categoriile de mai sus, cereti o parere, si daca voi credeti ca in viitorul apropiat veti avea ocazia sa va cresteti bugetul dedicat unei rasnite, atunci mai bine asteptati si luati un lucru mai avansat decat sa constatati repede ca aveti nevoie de un upgrade.

Adaug si aici precizarea din articolul despre espressoare, anume ca am pus link-uri mai sus pe preturile minime de la importatorii in Romania, pentru ca acestia ofera exclusiv cititorilor si pasionatilor Espressoman.ro, posibilitatea de a cumpara direct de la ei, cu discount, folosind tabloul de reduceri Espressoman, lucru probabil unic pe piata de electronice din Romania. 

Astept comentarii, sugestii, reclamatii si intrebari pentru ca sinteza de mai sus nu are pretentia de perfectiune. Este insa (din pacate) primul articol din blogosfera nationala care trateaza teoretic si practic, achizitia unei rasnite de cafea, obiect neglijat de multi atunci cand se gandesc la achizitia celor necesare prepararii unui espresso. De aceea a aparut si Forumul Espressoman, unde va invit cu mare placere si unde veti gasi o comunitate frumoasa de pasionati ai cafelei! In limita timpului disponibil raspund si la intrebarile adresate pe pagina de contact.

Care espressor e mai bun? Intai rasnita apoi restul!

*Articol actualizat 2017

Ani de zile am dezbatut pe forumuri cu pasionatii de espresso problema aparatelor utilizate inclusiv achizitia unui espressor bun. Bineinteles ca am si experimentat cateva din ele si am putut sa-mi fac o imagine destul de clara! De la inceput va semnalez cateva capcane, de care neaparat trebuie sa tineti cont:
– un espressor automat nu le stie pe toate si nu este o solutie buna pentru acasa
– 90% din reclamele pe care le vedeti la TV sau pe internet sunt facute aparatelor de doi bani
– designul nu are nicio legatura cu functionalitatea, asadar un aparat colorat care vine frumos in bucatarie nu inseamna ca e si bun
–  pretul ridicat nu inseamna neaparat calitate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa coboram stacheta prea jos
– atentie la campaniile agresive din hypermarketuri cand puteti fi determinati sa cumparati impulsiv, datorita degustarii sau a unor vorbe frumoase
– fiecare avem de obicei o imagine frumoasa preconceputa despre espresso si cu cat e mai frumos aparatul, amabalajul si descrierea producatorului cu atat mai tare ne imaginam ca vom obtine cu acel aparat o cafeluta delicioasa
– multe dintre marcile care au o sonoritate frumoasa, italiana sau germana, sunt de fapt made in China
– Krups, DeLonghi, Philips Saeco, Ufesa, Rowenta, Bosch, Electrolux, Singer, Rohnson etc. nu sunt marci cu traditie in quality espresso iar unele dintre acestea sunt chiar chinezarii de-a dreptul. Asta nu inseamna ca nu pot fi cat de cat ok pentru inceput, insa trebuie asumate viitoarele probleme de service, potentialul gust de plastic ars sau calitatea mediocra a rezultatelor obtinute. Mai bine pui banii deoparte pentru ceva mai bun.
– documentati-va excesiv de mult inainte de a face o achizitie, pe forumuri nu pe site-urile magazinelor!

Simt ca trebuie sa incep cu o replica de pe un forum strain de specialitate, scrisa de un pasionat: “Espressorul este doar un accesoriu al rasnitei” 🙂 Desigur, este o exagerare dar se poate retine esenta glumitei – NICIODATA nu veti putea obtine un espresso delicios fara a folosi o rasnita, indiferent ca ati fost la supermarket si ati dat  jdemii de sute pe nu stiu ce cafea macinata Illy, Davidoff, Lavazza care va fi bagata in espressorul lu’ peste sarat, cumparat cu 1000E din Italia! Si nu neaparat pentru ca ar fi nasoale aceste marci ci pentru ca nu exista o macinatura standard pentru espresso, chiar daca pe eticheta spune altceva, dar si pentru ca aveti in punga o cafea deja macinata, factor letal pentru espresso.

Calitatea se obtine respectand cei patru M, de care vorbeste italianu’: MISCELA, MACINATURA, MACCHINA PER CAFFE’ ESPRESSO, MANO O MENTE DELL’OPERATORE. Numai tinand cont de toate aceste reguli puteti obtine un espresso perfect. Adica asa ceva:

Nu detaliez acum ce inseamna fiecare pentru ca am promis ca vorbesc doar de masinarii in acest post. Retineti doar ca folosind cel mai tare espressor profesional din lume, impreuna cu o cafea ambalata gata macinata, rezultatul va fi o ciorba lunga (sau scurta, dupa preferinte). La fel si cu o rasnita proasta in loc de cafea gata macinata. Chiar am fost la un eveniment (unde ma desfasuram ca MC) si in pauza l-am rugat pe barman sa foloseasca rasnita mea de atunci Gaggia MM Steel (relativ ieftina, de marca dar slabuta la caracteristici si inca “netunata”) pentru a folosi macinatura la espressorul lui profesional. Nu va imaginati ce zeama nasoala a iesit! A pus in functiune si rasnita lui profesionala si a facut un espresso… Nu mai spun continuarea ca o banuiti 🙂 E adevarat ca peste un timp am aflat cum imi pot “tuna” micuta mea rasnita si facand o mica modificare am inceput si eu sa obtin rezultate cat de cat satisfacatoare, insa specificatiile ei tehnice erau foarte slabe, alaturi de o fiabilitate foarte slaba (nu se mai fabrica din cate stiu).  Espressorul folosit atunci era un Ufesa 7140  care intre timp, dupa 6 reparatii in service, inca se mai taraste s-a dus la gunoi, nu inainte de a-i desface boilerul si a ma speria de balaurii din interior.

Asadar ajungem la intrebarea initiala: care espressor este mai bun? Pai hai sa vedem ce tipuri gasim in piata si in ce ordine le-as aseza eu, in functie de experientele cu fiecare tip de aparat! O sa incep cu cele mai slabe pana ajung la cele mai bune.

  • Cafetierele mascate sub numele de espressor – sunt de doua feluri: combi, adica jumatate filtru jumatate “espressor”, si cele cu pompa de aburi,  foarte usor de recunoscut pentru ca arata aproximativ la fel si sunt foarte fragile. Aveti imagini cu ele in cuvintele link! De evitat total!
  • Aparatele care merg doar cu capsule tip Nespresso, Lavazza, Tassimo, Senseo, Dolce Gusto etc. – calitatea poate creste, fata de cazurile de mai sus, insa nu cu mult. Reprezinta poate cel mai pervers instrument de marketing al firmelor producatoare, pentru ca se adreseaza segmentului de populatie cu venituri medii si peste medie, activ, cu timp limitat, necunoscatori al cafelei espresso si nedoritori de a bea un espresso adevarat, contand in special rapiditatea, simplitatea sau curatenia. Pe un aparat care face 30E veti da in jur de 100-200E la care trebuie sa adaugati costurile imense ale capsulelor, mai ales daca beau doua persoane, zilnic (minim 200 de lei / kg ajunge cafeaua din capsula de 7g). Adaug si incertitudinea continutului din capsula, mai ales in cazul sortimentelor tip capuccino, macchiato etc. unde e dezastru.  Am baut intr-un supermarket la o promotie si mi-a venit sa rad…pur si simplu! Iarasi, nici aceste aparate nu merita absolut deloc banii!
  • Espressoarele care merg numai pe cialde – indraznesc sa le pun pe locul 3, in fata capsulelor, pentru ca am baut si unele au fost ok. E drept, aici conteaza enorm calitatea cialdelor, de fapt a cafelei pe care o contin. Cialdele sunt acele “pliculete” rotunde de hartie care contin cafea macinata in interior. Totusi, in ziua de astazi majoritatea semiautomatelor permit folosirea cialdelor, deci a investi intr-un aparat care foloseste doar cialde (ESE Pods) nu se merita!
  • Espressoarele automate cu rasnita incorporata (superautomate) – daca te dau banii afara din casa si ai niste zeci de milioane pentru o scula de calitate, vei avea satisfactia unui cvasiespresso bunicel, insa nicidecum asemanator cu ce ai baut prin cafenelele italiene, sau prin cele romanesti care se respecta la acest capitol. Ba chiar cineva cu o rasnita buna si un espressor de cateva sute de lei va scoate un espresso mult peste ce poate automatul tau de 500E- 10.000Euro. E drept, in cazul birourilor, sunt un compromis relativ ok pret / comoditate. De retinut ca nu sunt fiabile. Un superautomat are o mecanica fina si o electronica foarte complexe si iti trebuie mult noroc sa nu ai necazuri cu ele. Mai ales daca alegi niste marci ieftine, esti condamnat la service, iar cand vor iesi din garantie pun pariu ca nu vei plati jumatate din pretul aparatului pentru nu stiu ce componenta electronica bulita! In plus, in cazul multora, rasnita incorporata are doar cateva trepte de rasnire ceea ce e grav pentru ca fiecare tip de boabe e diferit. De mentionat si problema boilerului care se infierbanta, si care e situat in apropierea containerului cu boabe iar caldura este unul dintre cei mai mari dusmani ai cafelei prajite! De fapt automatele nu prea folosesc boiler ci thermoblock-uri, adica o bucata de metal cu serpentine in interior, care se infierbanta. De curand a aparut si problema mucegaiului din automate, semnalata in public Germania.
  • Espressoarele semiautomate – cea mai buna alegere posibila si, credeti-ma, de la locul 1 la locul 2 (automatele) este o diferenta ca de la Champions League la Liga lu’ Mitica! Atentie insa ce cumparati si insotiti obligatoriu acest aparat de o rasnita buna. Urmatorul articol l-am dedicat integral rasnitelor! A folosi un espressor semiautomat fara o rasnita alaturi echivaleaza cu bani aruncati pe fereastra. Exista si semiautomate cu rasnita incorporata daca aceasta idee va surade mai mult (pentru unii e un prag psihologic, trecand de la un automat), cu dezavantajul ca la un viitor upgrade va trebui vandut tot ansamblul. Alegand un semiautomat va veti lovi si de mitul celor 15 bar. E aceeasi treaba cu zecile de megapixeli ai aparatelor foto marketizate excesiv.  Din contra, 15 bar inseamna prea mult, ideal fiind 8-9 bar,  insa majoritatea sunt reglate la 13-15 bar pentru a putea fi folosite si monodozele (cialdele), asadar sa nu considerati acest parametru ca un criteriu de cumparare, mai ales ca pe espressoarele mai bune, presiunea se poate modifica. Daca bugetul permite, alegeti espressoarele cu PID, caci puteti controla electronic temperatura, grad cu grad, lucru extrem de important.  Ca si marci, trebuie mizat pe cele cu vechime in espresso, in opozitie cu brand-urile cunoscute de toti dar  chinezarii la origine (DeLonghi, Krups, Rohnson, Zelmer, Ufesa, Philips Saeco & stuff.)

Mai exista si espressoarele mauale, pe care nu le-am pus in enumerare din cauza raritatii lor, desi in ultima vreme au inceput sa apara si in Romania. Sunt mai degraba niste piese de arta pe care le gasiti in unele magazine specializate, fiind darul ideal pentru un pasionat cu gusturi alese, dar in acelasi timp, daca sunteti prinsi de farmecul lor, pot fi o alternativa foarte buna ca si espressor de zi cu zi. Presiunea se exercita manual prin coborarea unei manete ce actioneaza un piston. Rezultatele pot fi foarte bune, insa cu un pret, lucru manual din belsug si lipsa de control a temperaturii apei si presiunii! 

Repere la cumparare:

Pe langa cercetarea prealabila pe internet, tineti cont de importanta portafiltrului. Daca e foarte usor e semn rau. Daca manerul este subtire, gol pe interior, iarasi e semn rau. Cel mai important este capul portafiltrului care trebuie sa fie total din otel sau bronz cromat (de aici si greutatea de 350-400g), iar in interiorul lui trebuie sa intre o sita metalica. Alta constructie este doar o imitatie ieftina, chiar din partea marcilor cunoscute. Sitele se gasesc in functie de gramajul de cafea dorit.  Aici mare atentie caci ambele site trebuie sa fie pline de gauri pe spate nu doar cu o gaurica in mijloc. Producatorii fac aceasta smecherie pentru a da clientilor incepatori satisfactie, in sensul in care o sita cu o singura gaura in mijloc va forta si mai tare apa la trecerea prin cafea, generandu-se un surplus de presiune care se traduce printr-o spuma (nu crema) mai densa, obtinuta practic intr-un mod artificial, ca o iluzie optica! Asadar sitele trebuie sa arate asa nu asa, iar daca lucrurile nu stau cum trebuie asigurati-va ca diametrul portafiltrului este similar cu profesionalele si puteti inlocui sita la orice magazin de piese. Un articol detaliat despre diferenta dintre sitele presurizate si cele nepresurizate, am scris aici.

Nu uitati de accesorii!

In primul rand veti avea nevoie neaparat de un tamper, pentru ca producatorii de espressoare nu il pun in accesoriile standard sau daca o fac, il confectioneaza “la misto” dintr-un plastic subtire, care de multe ori nici nu acopera suprafata portafiltrului.  Acesta va ajuta sa presati uniform cafeaua macinata in portafiltru, inainte de a-l monta in espressor. Astfel cafeaua va opune rezistenta necesara la trecerea apei prin ea, rezultand o extractie corecta. Daca nu va permiteti sa dati 130 de lei pe unul bun, va duceti frumos la strungar cu o poza, ii dati diametrul sitei din portafiltru si ii cereti sa va confectioneze dintr-un material inoxidabil aceasta piesa. Simplu! Atentie, caci fara a fi compactata, cafeaua va murdari dusul espressorului si piesele din jur, lucru total neindicat, iar extractia va fi un dezastru.

Pentru spumarea laptelui se foloseste o cana speciala din inox, altfel va chinuiti in zadar cu una de ceai  🙂  Aveti nevoie de un pitcher / lattiera / cana de inox (sinonime) de 350ml sau daca se beau mai multe capuccino, una de 5-600ml.

Pentru inceput dar mai ales pentru viitor, consider obligatoriu un cantar cu zecimala, cele de bijuterii fiind 20 de lei pe net. Astfel pui in rasnita doar cat ai nevoie, nu lasi cafeaua sa se oxideze la aer.

Restul accesoriilor depind de buget, dar in mod normal nu mai aveti nevoie imediata de altele. Dar, dupa ce va obisnuiti cu prepararea, veti constata ca unii producatori livreaza sitele de 7g (cele mai mici) foarte proaste, in sensul ca aluneca mereu cafeaua prin ele, la presare. De aceea, daca diametrul se potriveste, ar fi indicat sa faceti rost de site profesionale, cele mai bune fiind VST, IMS sau La Marzocco simple, cu forma aceea ideala.  Eu mi-am mai cumparat si un picurator simplu, pentru ca ma incomoda la espresso dublu intr-o ceasca, cel cu doua brate, cafeaua curgand  uneori pe alaturi.

Concluzii:

Tragand linie, atunci cand va lansati in cautarea unui espressor INFORMATI-VA mai intai, apoi stabiliti-va un buget maxim, nu va caliciti dar nici nu exagerati cu bani aruncati, chiar daca aveti destui si de ce nu, cereti un sfat! E bine sa-ti potolesti acel impuls enervant de moment si sa mai astepti pana pui bani deoparte, decat sa regreti dupa. O sa incerc sa simulez niste scenarii, cu cateva recomandari concrete:

– buget foarte mic, de criza, fara nicio speranta de a se mari – solutia este combinarea unei rasnite manuale (Porlex Mini, la 208 lei cu tot cu reduceri la importator,  este un exemplu de luat in calcul) cu un espressor “mai chinezesc”. Combinatia inversa nu este deloc in regula. Exista si rasnite electrice ieftine (la 300-500 de lei), dar nu se preteaza in espresso ca si grad si viteza de macinare, cele manuale macinand mult mai calitativ, si le cumparati practic degeaba.  Uitati de  rasnitele  cu lama, de pe vremea bunicii caci infierbanta cafeaua evaporandu-i uleiurile aromatice, produc mult praf macinand total neuniform si nu te lasa sa stabilesti  diverse grade de rasnire. Deci intre o rasnita manuala buna si cea mai ieftina rasnita electrica buna, Ascaso I-mini I2 (700 lei) / Gaggia MDF (670 lei) nu exista cale de mijloc. Espressorul nu va fi unul cu pretentii, tinand cont de bugetul foarte limitat. Ne indreptam spre un semiautomat, nu cele cu presiune de aburi (deci NU cele din prima categorie enumerata mai sus), care sa aiba caracteristici cat mai apropiate de un produs mai bun din clasa. Pentru a alege dintre chinezariile de 350 de lei sa spunem, va recomand o vizita in magazinele fizice, pentru a va uita dupa cele care au portafiltre metalice, au cat mai putin plastic in interior si sunt depresurizabile. Trebuie sa fiti insa constienti ca mergand pe variantele “chinezesti” va asumati riscul  de a merge de cateva ori la service unde va veti intalni cu detinatorii de Krups si Delonghi 🙂 Practic, pana la 1100 de lei, nu gasiti o alternativa sensibil mai buna. Dureros este ca si marci mari in trecut, precum Gaggia, au ales sa se amestece in batalia chinezariilor, cu modele gen Gran Prestige / Gran Deluxe, niste copii la indigo de pe fratele “la fel de chinezesc”, Philips Saeco Poemia. Nu le recomand sub nicio forma!

– buget moderat, elastic la nevoie, insa limitat de gura nevestei (barbatului) 🙂  – va spun din experienta ca dupa nici un an, apar piticii ce indeamna la upgrade, asa ca incercati sa faceti alegerea potrivita din prima.  Eu as pleca aici de la o baza, adica cele mai accesibile espressoare casnice, capabile espresso – Gaggia Classic complet (1100 lei la importator cu sita nepresurizata si picurator metalic incluse) sau Lelit PL41E (1500 lei cu tamper). Bineinteles, e neaparat nevoie de o rasnita, dar vom fi limitati de bugetul moderat, asa ca avem 3 optiuni: 1. rasnita manuala entry level  Porlex (208 lei), 2. rasnita manuala de top – Kinu M47 (690 lei), celebra manuala romano-germana ce rasneste la o calitate peste multe electrice,  3. rasnita electrica entry level –  Ascaso I-mini i2 ( 700 lei) sau Lelit PL043MMI  (808 lei) sau Gaggia MDF cu dozator (765 de lei).  Se ajunge astfel la un total de minim 1300 lei daca mergeti pe rasnita manuala si Gaggia Classic (mai adaugati si un tamper de 100 lei pentru Classic)  sau minim 1800lei daca mergeti pe rasnita electrica sau manuala de top. 

– buget mare dar nu exagerat si dorinta de a cumpara ceva calitativ, care sa ofere siguranta unui espresso “perfect” – indiscutabil, aici as merge pe mana unui espressor cu PID, iar dintre toate, PL41TEM (2043 lei cu tamper) se detaseaza ca avand raportul pret / performante cel mai ok, alaturi de fratele mai mare PL81T, cu 500 lei mai scump dar “machiat” mai frumos.  Urmeaza rasnita, care poate fi ori o manuala Kinu M47 ori o electrica in functie de bugetul vostru, reperele de mai sus intre 700 si 900 lei ramanand valabile.  Desigur, se poate merge pe o rasnita semiprofesionala sau profesionala, daca bugetul permite, pana in 500E fiind Mahlkonig Vario Home  (1780 lei), Lelit PL72 (1890 lei) sau Baratza Sette (2000 lei). 

– buget generos, cu limite foarte largi, ce vizeaza performanta maxima acasa – daca sunteti dispusi sa invatati sa preparati acasa espresso si specialitati din lapte identice cu cele din bar atunci aflati ca se poate, dar cu putina munca de documentare. Forumul Espressoman va va fi foarte util din acest punct de vedere. Fara niciun dubiu, la buget mare poti pune un espressor din gama semiprofesionalelor casnice cu grup  E61, care sunt de doua feluri – cu sistem heat exchanger (HX) sau cu doua boilere (DB). Mai ieftine sunt HX-urile pentru ca sunt un compromis excelent intre aburul puternic, disponibil oricand (la cele single boiler de mai sus trebuie sa astepti un minut intre espresso si aburi si invers), si o extractie in parametrii profesionali a unui espresso. Le gasiti de la 900E in sus (Expobar Office Leva HX si Lelit PL62S fiind cele mai accesibile, 900-960E). Grup E61 inseamna ca zona unde se monteaza portafiltrul (grup ii spune) e facuta dintr-o bucata sanatoasa de aprox. 3kg de alama cromata, asigurand o stabilitate termica de invidiat. DB-urile, cu grup E61 sau nu, au un boiler pentru espresso si altul pentru aburi, dar sunt si mai scumpe. De exemplu un Expobar Brewtus IV, cum am si eu, cel mai bun DB calitate/dotari/pret (si care merge folosit si in cafenele mici), costa in Romania 1340E si asta cu reduceri cu tot. Apropo de aceste comparatii, va recomand si o postare de a mea din forum, unde i-am explicat unui user mai in detaliu diferentele SBDU/HX/DB. Un DB mai atipic este Lelit PL60 (mai popular in Germania), asta pentru ca reuseste intr-un pret relativ mic (3500 lei) sa aduca doua boilere, intr-un corp compact, existand multi pasionati de capuccino sau localuri mici care ar prefera usurinta si rapiditatea utilizarii unui DB, chiar daca fara grup E61, in fara unui HX. Brand-urile care produc HX-uri si DB-uri semiprofesionale sunt mai multe insa preturile sar destul de sus, de multe ori nejustificat, eu alegand sa va prezint calea mai accesibila si calitativa totodata de a intra in aceasta lume. Si pana la urma, daca ai un plus de bani , mai bine il directionezi catre o rasnita mai buna sau catre un termometru Eric (video in link) care da o precizie extraordinara in utilizarea HX-ului. Dar sa nu credeti ca o investitie intr-un espressor de top, va garanteaza reusita totala. Diferentele de gust vor veni din calitatea macinaturii, pe langa tipul si calitatea boabelor sau caracteristicile tehnice ale espressorului. Fiind vorba de un buget generos, lasati compromisurile pentru alte domenii. Singura concesie ar putea fi o rasnita manuala Kinu M47, pe care sa o pastrati pana cand va hotarati la o electrica de varf. Avand in vedere ca retentia este un lucru tare enervant acasa, la cateva cafele rasfirate pe zi (adica acea macinatura care ramane prin maruntaiele rasnitei), in maxim 1000E buget de rasnita as considera Hedone Honne (950E) ca fiind ideala in mediul home, datorita retentiei aproape zero si a cutitelor hybride de 65mm / 68mm. Nu pot sa nu o mentionez pe a mea Mahlkonig K30 Vario (1800E) ca fiind un clasic impecabil al rasnitelor profi ce se potrivesc si acasa. Mai exista si gama de semiprofesionale, despre care faceam vorbire mai sus, in bugete de aprox. 400E per rasnita.  

Acum totalul si-l face fiecare in functie de cat il strange pasiunea, iar sumele pot creste simtitor (exista si Dual Boilere nepamantene de 6-7000E gen La Marzocco GS3 sau Dalla Corte Mina) , de aceea reiterez – informati-va mult si puneti intrebari in stanga si in dreapta, pana sunteti convinsi ca ceea ce cumparati vi se potriveste si reprezinta alegerea optima in respectivul buget.

Sper ca am reusit sa fac o sinteza cat de cat ok, pe intelesul tuturor si folositoare in cautarile voastre. Am mai pus link-uri mai sus spre preturile minime de la importatorii in Romania, pentru ca acestia ofera exclusiv cititorilor si forumistilor Espressoman.ro, posibilitatea de a cumpara direct de la ei, sub preturile din magazine,  prin tabloul de reduceri Espressoman, lucru probabil unic pe piata de electronice din Romania.

Un articol folositor in continuarea cautarii voastre este cu siguranta cel dedicat rasnitelor, dupa care puteti trece la cel despre regulile de preparare a unui espresso “perfect”, acasa! Pentru orice alte nelamuriri va astept pe aria de comentarii de mai jos sau pe email, raspunzand tuturor cu mare placere.

Pasiunea pentru espresso…acasa!

De astazi m-am hotarat sa scriu (in sfarsit) despre un lucru dezbatut intens pe forumurile de afara, neglijat de marea masa a populatiei din tara noastra si devenit o mare pasiune pentru mine si nu numai – cum sa prepari acasa un espresso perfect?! De aproximativ patru ani am ales sa prepar cafeaua sub forma espresso-ului din multe motive pe care le veti descoperi treptat in acest blog. Primul si cel mai puternic este gustul, incomparabil cu o zeama lunga la cana. Insa pana la momentul obtinerii unui espresso aproape perfect este mult de munca. E drept nici investitia financiara nu este de neglijat mai ales ca producatorii te asteapta la fiecare colt sa iti dea in cap cu strategii de marketing tot mai diferite si chiar agresive pe alocuri. Ca punct de plecare as vrea sa spulber mitul cafenelelor romanesti care se lauda cu cel mai bun espresso din oras! Trebuie sa intelegeti ca exista foarte putine locuri in Romania unde ti se prepara un espresso ca la carte si fara rabat de calitate. De ce? Pentru ca nu toti folosesc o rasnita adecvata (veti vedea in articolele urmatoare ce importanta are), nu toti isi curata zilnic espressoarele, putini respecta gramajele pentru un espresso sau doppio, si mai putini folosesc  o cafea 100% arabica, de calitate, iar procentul celor care iti macina cafeaua inainte de preparare sau macar cu vreo cateva minute avans, este de-a dreptul infim. Intr-adevar, exista si punctul de vedere al managementului care spune ca romanii au o mare lipsa de cultura in ceea ce priveste cafeaua asa ca pot fi dusi de nas foarte usor prin prezentarea unei imagini care pozitioneaza o anumita cafenea intr-o categorie premium, mizandu-se pe “efectul placebo”. Plus ca, spun patronii, oricum romanasii nostri nu vor sti sa faca diferenta intre un espresso de calitate si unul mediocru asa ca de ce sa ne mai batem capul? Ei bine domnilor, daca am gandi toti asa cu fiecare business in parte ne-am intoarce in epoca de piatra! Nu va lasati inselati de firmele luminoase de la intrare pe care scrie frumos Illy, Lavazza, Bristot etc. Foarte putine cafenele vor cumpara calitatea de varf de la furnizori, majoritatea preferand un amestec ieftin de boabe. Si atunci ce ne ramane de facut? Recomandarea mea este sa incercati sa preparati la voi acasa, in fiecare dimineata, un espresso de cea mai buna calitate. Veti fi uimiti sa aflati ce simplu poate fi si ce rezultate extraordinare puteti obtine, cu o investitie nu foarte mare. Revenind, “incultura cafegistica” nu este o boala numai a omului de rand ci si a angajatilor cafenelelor. Faceti un experiment si cereti un espresso dublu in 10 locuri diferite. Veti avea surpriza ca in 9 din 10 baruri sa vi se serveasca un espresso scurt ( facut din 7g de cafea) peste care s-a lasat sa curga apa pana s-a umplut ceasca. In cel mai fericit caz s-a turnat apa fiarta deasupra caci majoritatea lasa espressorul sa mearga pana la umplere, rezultand astfel un gust de ars, amarui! Atunci hai sa clarificam ce inseamna espresso si doppio, ca sa va stiti drepturile:

  • espresso – se obtine din 7g de cafea, din care, dupa 25 de secunde de extractie, va rezulta 25 ml de lichid. Se accepta foarte mici variatii de la aceste cifre in functie de preferinte. Este recomandat a se folosi sita single, accesoriu comun multor espressoare.
  • doppio (double espresso) – se obtine din 14g de cafea, din care, dupa 25 de secunde de extractie, va rezulta 50 ml de lichid. Sita folosita va fi cea dubla.

In urmatoarele posturi voi detalia metoda de a obtine acasa un espresso adevarat, voi impartasi multimedia experienta mea in acest sens, voi incerca sa compar tipurile de cafea folosite pana acum si neaparat va trebui sa vorbim de masinariile pe care le putem gasi in piata la ora actuala.