@
renatoa
_________
Ca unul care a renuntat de ceva ani sa mai ia in seama BT-ul, pentru ca ceeace se pretinde ca ar reprezenta acea valoare este de o relativitate totala, inutilizabila pentru scopurile dorite de mine, va pot asigura ca se pot lua toate aceste decizii si doar din ET, daca reprezinta temperatura mediului in care se face prajirea, si nu o evacuare sau alt stil de masurare a aerului cald in puncte unde nu poate influenta prajirea.
Pot afirma si dovedi ca pornind de la ET se poate calcula un BT virtual mult mai precis decat mixul de aer si boabe masurat de o sonda in mediul din interiorul unui prajitor de cafea.
Virtualizarea poate merge pana la detectarea anticipata a FC cu aproximativ 5-10 sec inainte de primele poc-uri, facilitand astfel luarea de decizii pentru cei care au dificultati de auz sau in cazul masinilor prea zgomotoase. Este modul uzual in care iau decizia de marcare FC in actualul meu setup, auditivul fiind doar o confirmare.
Nu in ultimul rand, ar fi bine sa insotiti si cu ceva exemple frumoasele teorii exprimate in scris.
Pentru ca altfel avem o problem de neconcordanta intre intentii, si exemplele de grafice de prajire postate in spatiul public, care arata cu totul altceva.
________________________________________________________________________________________
Nu doresc sa particip la un concurs de replici.
Sunt convins ca stii foarte bine despre ce vorbesc.
Prajesti de mult timp si experienta ti-a format propriile opinii.
Calcule se pot face si se pot deduce diferite valori pentru diferiti parametri, functie de toti ceilalti parametri introdusi in ecuatii. In opinia mea, nu despre asta este prajirea, sa stam si mai mult sa calculam, in loc sa observam, sa actionam si sa controlam procesul in functie de dorinta.
Nici nu doresc sa intru in vreo disputa, atat timp cat prajitul acasa este un act voluntar si nu unul impus.
Fiecare prajeste cum doreste, cum poate si cum stie; deci procesul sufera de maxim subiectivism, limitarea fiind impusa de propriile perceprii, simturi, gusturi, limita de toleranta pentru rezultatele din ceasca.
Formarea mea profesionala, poate, ma face sa vad in alt mod aceasta activitate, cea de tratare termica a boabelor de cafea.
Specializarea mea si practica de multi ani in domeniul tratamentelor termice aplicate metalelor de toate tipurile, m-a invatat ca fundamentele oricaror retete de tratare termica au la baza cantitatea de caldura aplicata, cantitatea de caldura inmagazinata si timpul, adica viteza cu care aceasta caldura creste sau scade.
Deci tratamentul termic este un proces care se deruleaza in temperatura si in timp, rezultatele fiind dependente de acesti parametri.
Stiu ca obiectivul fina urmarit, asupra produsului supus tratamentului, nu poate fi atins in afara unor masuratori si corectii ale perechii de parametri temperatura/timp. Ventilarea intervine pentru a omogeniza, cat mai bine temperatura din mediul in care se deruleaza procesul.
In cazul prajirii cafelei cunosc doua feluri in care poate fi analizata si descrisa modalitatea in care temperatura relativa a boabelor se modifica (poate ca este o limitare a mea dar atata am putut!); BT, curba de temperatura din boabe si curba RoR, rata de crestere, viteza cu care se modifica temperatura din boabe.
De acord ca valorile masurate nu reflecta la grad realitatea dar, importanta este consistenta rezultatelor si modul in care acestea ne ofera informatii stabile pentru luarea deciziilor.
Se urmareste o prajire scurta, cu un timp total de 8 min (sa zicem).
Parcursul termic este unul care trebuie bine stapanit, astfel ca uscarea, reactiile Maillard si dezvoltarea sa aiba loc controlat, astfel incat la sfarsit sa avem o cafea prajita, nu una arsa sau nedezvoltata.
Cum se poate realiza asta in afara masurarii si controlarii procesului, a unor temperaturi care sa nu arda sau sa nu lase bobul rece in interior si in afara stabilirii unor RoR cu care sa ne incadram in timpul doriit?
La fel si pentru o prajire mai lunga, de 12 minute.... control pentru a evita coacerea, supradezvoltarea sau piroliza avansata.... temperaturi, timpi, ventilatie, masuratori, interventia constienta a operatorului, control.....
Cei care au facut mai multa chimie la viata lor pot sa inteleaga de ce temperatura, timpul si raporturile in care evolueaza cele doua, determina reactii chimice, modul in care acestea evolueaza, intensitatea cu care se deruleaza si cantitatile de compusi pe care le dezvolta. Despre asta cred eu ca este prajirea controlata; despre masurarea parametrilor, actionarea asupra lor si formarea controlata si constienta a unui profil de gust.
Nu vreu sa intru in exemplificari. Asta ar insemna sa postez grafice diferite pentru aceeasi cafea si sa descriu ce am dorit sa obtin cu fiecare dintre acestea, unde am reust, unde nu si de ce s-a intamplat asa.
Altfel este usor sa obtinem culoarea dorita, dar suntem surprinsi ca gustul nu ne place. Motivul il reprezinta exsct ce am scris mai sus; lipsa de control constient asupra parcursului de tratare termica a boabelor.
Asa cum la o extractie 2-3 grade si 2-3 secunde in plus sau in minus fac diferenta intre un shot delicios si unul neplacut la gust, la fel si la prajirea cu durate de timp mai lungi sau mai scurte cu temperaturi mai mari sau mai mici pot face diferenta intre o cafea buna, una arsa, ierboasa sau asa si asa.
Ne miram de multe ori ca descrierile de pe pungile de cafea nu se regasesc in rezultatele din ceasca.
Este absolut normal ca sa fie asa, atata timp cat tratamentul termic aplicat la extractia lichidului care trece prin macinatura de cafea nu este identic acasa sau in cafenele, cu locul in ncare s-au facut primele aprecieri legate de gust si arome.
Timpi diferiti, temperaturi diferite, solubilizari diferite si, implicit, gusturi diferite; ca la prajire.
In opinia mea experienta este foarte buna si livreaza rezultate bune.
Experienta buna asociata unui control precis livreaza nu doar rezultate bune ci si consistenta, repetabilitate atunci cand aceasta se doreste.
Personal am experimentat cativa ani si prajirea semicontrolata, fara afisaj grafic, dupa care am trecut la prajirea cu control pe baza unor masuratori si afisare grafica (Artisan). nu as mai reveni la prima metoda sub nicio forma. Cunosc prajitori de pe forum care au prajit fara control si au trecut pe Artisan cu cuptoare noi sau adaptate. niciunul nu ar reveni la metoda initiala.
Si aceste experiente ne spun cate ceva despre a praji doar pe baza experientelor si, a praji pe baza experientei, cumulat cu ajutorul instrumentelor de masura si control asupra prajirii.
Cred ca am scris destul despre motivele pentru care aleg oricand prajirea controlata, in favoarea celei bazate doar pe experienta.
Nimeni nu trebuie sa fie de acord cu argumentele mele.
Sunt insa multi incepatori in ale prajitului pe acest forum si s-ar putea lasa influentati de alte argumente, unele care transforma prajirea cafelei pentru espresso sau brew, intr-un proces banal, care nu necesita mari cunostinte, eforturi de invatare sau cine stie ce echipamente.
Daca ar fi asa de simplu, ar praji toata lumea acasa si nu ar mai exista prajitorii dedicate.