mesajul acesta include mai multe postari pe tema acestui thread, parte din ele, strecurate - in context - la thread-ul despre Expobar Brewtus;
le-am adus si aici, unde le-ar fi locul, in speranta ca, desi repetand aceleasi idei la nesfarsit, cei interesati vor sti sa extraga ce le e folositor...
am vrut sa fac din ele macar trei postari in acest thread, dar le-am gasit pe toate lipite intr-unul! si nu m-am mai complicat cu reordonari...
si, apropo de... 'repetand acelesi idei':
imi amintesc de ce spunea Lyvyoo:
"
sa sintetizam mai mult, in posturi mai scurte, aerisite si usor de citit"
sorry, asta nu-i un post in care sa te poti aerisi
[Image: smile.gif]
Quote:... Ma chinui in continuare cu tehnica. ... pierd extractii cu tamparea inegala... Un progres am facut totusi, nu mai am channeling cu stropire in afara cestii...
cele de mai sus sunt probleme reale tipice, pe care le-am intalnit cu totii, dar ele sunt, ca si acum, fara relatie cu masina espresso; mai ales daca e vorba de masini capabile espresso (prosumer, sa le zicem...)
cauza principala pentru asemenea probleme este faza de pregatire puc din macinatura, integrand aici
workflow-ul de la
rasnita inclusiv, pana la
tampare inclusiv;
si asa stand lucrurile, consider
distributia macinaturii in sita,
ca principala sursa de probleme in prepararea espresso-ului acasa!
cei mai multi trec usor peste aceasta etapa si ajung repede la a compara shoturi in ceasca, facute la diverse temperaturi, cu diverse doze, vechimi si sortimente de cafea, grade de rasnire, presiuni, debite etc.
cred ca de cele mai multe ori
se compara shoturi plecate inegale ca distributie macinatura; orice alt parametru devine dupa aceea nerelevant in comparatie! iar saritul la concluzii, parte dintr-o pripeala si neintelegere deopotriva...
cine poate afirma
in baza unor masuratori obiective, ca 2 shoturi consecutive sunt suficient de asemanatoare pentru a le considera
identice ca rezultat in ceasca, sau
diferite si deci posibil, unul mai bun decat celalalt!?
metoda obiectiva o stim: pe un acelasi lant de echipamente, cu o aceeasi cafea, doza si rata de extractie, masuram de fiecare data
EY (
extraction yield), pentru lichidul extras, cu un
refractometru laser!
cum as putea sa spun, de ex., ca pentru o anume cafea, rasnita si masina, gustul in ceasca e mai bun cand fac o preinfuzie la 3 bar de 10 s, fata de atunci cand fac o preinfuzie progresiva la 9 bar de 6 sec?
si asta, luand in comparatie metodele diferite de preinfuzie (ca ex.)!?
cand la distributia macinaturii am folosit 'bubuieli' laterale in puc, sau l-am 'trantit' de masa (ok, cu gentilete
[Image: smile.gif]
gradul de omogenitate al distributiei dimensionale a particulelor in volumul macinaturi este alterat masiv si intr-o maniera nerepetabila, imprevizibila; de ex., printr-o busitura laterala in portafiltru, am creat o zona laterala prin care debitul va fi mai mare... ok, la urmatorul shot am procedat cam la fel, dar difera putin gradul de dezechilibru in omogenitatea macinaturii din puc;
gustul difera in primul rand datorita diferentelor de solubilitate rezultate din diferentele de omogenitate macinatura; ca sa nu mai vorbim de efectele unor metode diferite de preinfuzie in volumul pucului, la distributii inegale a particulelor de macinatura, neomogene etc.
in final asta ar insemna sa eliminam ambele shoturi din test!
povestea-i lunga si seamana ca de obicei, cu despicarea firului in 4! ideea-i insa a cui fir crapa pana la urma?
[Image: smile.gif]
si nu-i vorba numai de cunoscutul si evidentul
channeling, cu stropitul zonei unde e ceasca!
(acesta e determinat de defecte grosolane in preparare, dar si de rasnita si de caracteristicile cafelei - in principiu, crapaturi intre straturi, clivaj, cai de minima rezistenta hidraulica pe care apa sub presiune le gaseste imediat)
e vorba aici de
lipsa de omogenitate a distributiei particulelor de macinatura in straturi considerate
radial, ceea ce da extractie inegala, dar extractie in intreg volumul pucului!
lipsa de omogenitate a
distributiei particulelor pe verticala pucului nu e atat de grava daca se pastreaza o distributie radiala acceptabil omogena; si sigur, procedura de preparare e riguros consistenta; adica, nu practic ciocaneli, scuturaturi etc. - nu-i o problema cu asta, decat in consistenta de la un shot la altul!
ce ar fi de facut:
- sa avem o rasnita buna, care
sa livreze o macinatura omogena din punct de vedere al distributiei dimensionale a particulelor
- sa facem astfel prepararea pucului, ca
sa deranjam cat mai putin, in special ca simetrie radiala, aceasta distributie omogena;
si inca ceva: aceasta distributie omogena a particulelor in volumul macinaturi se numeste (preluat in RO, din
home-barista)
normalizare!
o macinatura normalizata este un atribut al rasnitei (!)
dar o macinatura espresso neomogena poate fi imbunatatita pentru consistenta, prin metoda
WDT; corect executata in sita, macinatura trecuta prin aceasta metoda va avea o omogenitate sa-i zicem radiala, deci o expunere la solubilizare, cu rezultate mai consistente!
de unde si succesul metodei, care pare sa aiba o acceptare universala printre barista de casa;
un detaliu important (in opinia mea si nu numai, chiar si a celui ce a introdus metoda):
se foloseste numai un ac, nu acele structuri SF multiace, sau tip 'perie'!
ideea metodei este
amestecarea prin invartire si deci,
omogenizarea radiala, prin miscari circulare si abia secundar spargerea bulgarilor; in orice caz nu imprastierea uniforma prin intepare cu peria
[Image: smile.gif]
... ideea pe care incercam sa o promovez nu e in principal importanța a ce sa facem la distribuirea macinaturii in sita (aici nu recomand mai mult de un
WDT cu un ac adecvat), ci mai ales
ce sa evitam pentru a mentine o macinatura normalizata asa cum rasnitele bune stiu sa livreze!
ideea noua este rolul pe care il are o macinatura normalizata in pastrarea consistentei de la un shot la altul!
si capcana in care cadem multi cand netezim/scuturam/lovim sita/portafiltrul etc.: solubilitatea variabila a macinaturii de la un shot la altul, ca urmare a lipsei de simetrie radiala in distributia dimensionala a particulelor de macinatura!
din toate pana la urma rezulta inca un unghi de vedere asupra problemei inconsistentei in extractii:
nu e vorba numai de o
caracteristica proasta de distributie dimensionala a particulelor macinate (imprastiere mare in zona de setare dimensionala - sute de microni si existenta de
boulders, particule foarte mari care strica toata curgerea prin puc...
ci e vorba si de o
lipsa de normalizare a macinaturii, adica, macinatura asa cum e ea livrata de rasnita, nu are in volumul ei o distributie omogena a particulelor de diferite dimensiuni!
si mai departe, importanta:
- unei rasnite performante la capitolul macinatura normalizata
- unei procedeuri de preparare puc, care sa strice cat mai putin din omogenitatea distributiei de mai sus
a, si inca ceva: cele de mai sus se bazeaza pe experienta mea de lucru cu
Sette 270, o rasnita a carei caracteristica de distributie dimensionala a particulelor nu o stiu (nici nu cred ca exceleaza - e prea rapida si prea de plastic...), dar care trebuie ca
livreaza o macinatura normalizata de exceptie!
si nu e numai o problema de antistatic si pufosenie, e o problema de centrifugare eficienta, la o dantura conica...etc.
in continuarea postarii precedente, ceea ce doream sa pun initial intr-un thred nou, pana sa mi se spuna ca exista acesta; in mare, cam aceleasi lucruri...
prepararea pucului: macinatura si distributie
espresso-ul nostru depinde de (1) calitatea cafelei verzi (prospetime si curatenie/sortare, apoi varietate si teroire), de (2) calitatea prajirii acesteia, de (3) calitatea extractiei;
in calitatea extractiei as include (3a) capabilitatile rasnitei si (3b) ale masinii espresso, precum si (3c) abilitatea noastra de a le controla pe toate...
multe din problemele noastre in preparare espresso sunt provocate de o cafea proasta sau prost prajita, de o rasnita sau de o masina espresso, mai putin capabile pentru ceea ce au de facut, dar in talmes-balmes-ul acesta generator de atatea frustrari, sperante si planuri de upgrade, exista o zona in mod special dependenta de abilitatea noastra de a intelege procesul si de a-l controla: pregatirea pucului in vederea extractiei;
normalizare macinatura
vorbind de distributie, multi sunt de acord ca principala problema e mentinerea unei distributii dimensionale a particulelor, omogena in volumul macinaturii;
daca s-a inteles bine, e vorba de o repartizare omogena a particulelor de diferite dimensiuni, in intreg volumul macinaturii;
asta s-ar numi "normalizare" (termenul e din home-barista)
dar atentie, o macinatura normalizata e ceva imediat la iesirea din rasnita!
nu se obtine nici cu RDT, nici cu WDT, nici cu tapping pe diverse directii etc. !
o macinatura normalizata este un atribut al rasnitei capabile espresso!
intuitiv, asta ar rezulta in acea asezare frumoasa in 'capita' a unei macinaturi pufoase;
sigur, o macinatura cu bulgari aglomerati nu mai e omogena!
si interesant, singurul mod comod in care o macinatura mai putin omogena ar putea fi "normalizata" este in atat de hulitul
doser, cu clampanelile de rigoare;
sigur, o anume omogenizare s-ar putea obtine si macinand intr-un recipient cu proprietati antistatice si apoi cu capacul pus, amestecand prin rotire, la fel ca la o moara cu bile; la alta scara, exista o analogie cu felul in care imi fac blendurile, cand amestec niste Maragogype uriase, cu niste boabe marunte gr.4 de Yirga si ceva Brazilie mai mijlocie in dimensiuni... greu, si de evitat pe cat posibil;
speculand in continuare:
- o rasnita manuala nu are macinatura normalizata pentru ca nu are viteza de rotatie constanta;
- o dozare
'single dose' nu da o macinatura normalizata pentru ca difera mult 'debitul' boabelor la intrare;
- orice scuturare sau lovire a sitei incarcate cu macinatura are ca efect distrugerea nivelului de normalizare: particulele de dimensiune setata (sute de microni) formeaza o structura spatiala fixa, iar printre ele, aluneca in jos particulele fine;
e posibil astfel, ca o umidificare usoara a boabelor inainte de macinare (RDT) sa imbunatateasca normalizarea, prin retinerea structurii initiale de particule; pe acelasi mecanism, dar mult mai eficient, cu umflarea particulelor, actioneaza preinfuzia, care "cimenteaza" o distributie initiala de particule;
caracteristica de distributie dimensionala a particulelor
mereu atrageam atentia asupra necesitatii unui "certificat de calitate" care sa arate tipul de distributie dimensionala a particulelor de macinatura pentru o rasnita (greu si scump - pana si cei de la
Socratic, folosesc sitele pentru asta si neglijeaza
fines-urile); intelegand ca o macinatura pentru espresso traditional este o macinatura
bimodala, in care predomina particulele din jurul dimensiunii de reglaj rasnita - sute de microni, si cele foarte fine, rezultat inevitabil al spargerii bobului (mai ales la macinaturi mai fine) - zeci de microni;
procentul de particule fine este deci mai mare la macinaturile fine 200-300 microni si scade mult la macinaturile mai grosiere 500-800 microni; cele fine, acele "
fines", privite ca elemente nedorite in abordarea superficiala a cautatorilor de espresso in alte expresii, au ajuns sa fie intelese ca rol si apreciate ca atare...
in opinia mea si nu numai, particulele foarte mari, 1000-1200+ microni, sunt daunatoare extractiei de calitate espresso, mult mai mult decat particulele foarte fine si de aceea existenta unei certificari pentru distributia particulelor este importanta pentru analiza mai obiectiva tehnic, a unei rasnite;
(suntem in afara acelui "imi place cum rasneste, punct!")
distributie macinatura
cateva elemente care definesc un model ideal de extractie:
apa de extractie dizolva solidele din particulele macinate pe intreaga suprafata a pucului, dar procesul are loc intr-un strat de maxima solubilitate, care coboara pe verticala pucului in procesul de extractie; sunt cateva elemente care caracterizeaza procesul:
{a} - apa are capacitatea de dizolvare cu atat mai mare cu cat e cu un TDS mai mic, deci cu cat s-au dizolvat mai putine solide solubile din particulele peste care trece;
pe masura dizolvarii solidelor, apa devine tot mai putin capabila sa dizolve in continuare;
asta poate sa explice dece mult hulitele "fines"-uri migrate la baza pucului, unde ofera un pat de rezistenta hidraulica, de control debit, nu se supraextrag asa usor cum se crede! si dece e bine sa oprim extractia, cea "stabila termic, la temperatura constanta", inainte ca stratul de solubilitate maxima sa junga chiar la baza pucului!
{b} - solidele se dizolva cu atat mai mult, cu cat debitul apei e mai mare (volum in timp); de aici importanta intelegerii procesului de extractie, ca un proces dependent direct de debit, nu de presiune; doar la preinfuzie se poate vorbi de o dependenta de presiune si timp; si aceasta dependenta directa de presiune ramane pana la 'strapungerea' pucului, cand avem efectiv un debit la baza pucului;
{c} - macinatura nu e omogena, fie primar, datorita rasnitei, fie secundar, prin manopera neinspirata de distributie macinatura in sita, terminand cu tamparea;
deci pe langa acel channeling, un scurtcircuit prin puc realizat de apa, care exploateaza crapaturi, neaderente intre straturi etc., exista si cazuri frecvente de acoperire neuniforma in debit a suprafetei pucului, datorita lipsei de omogenitate in distributia particulelor macinate in volumul pucului (lipsa de normalizare macinatura); extractia poate avea drept rezultat un espresso foarte reusit, desi probabil, cu un EY mai scazut; si foarte probabil, altul decat cel al shotului urmator etc.
o macinatura normalizata, odata ajunsa in sita, n-ar mai trebui decat compactata uniform si asta se poate face
(1) fie direct apasand cu tamperul pe varful capitei, dar riguros pe axa verticala, sau,
(2) mai bine, alegand o sita potrivita dozei, astfel ca proeminenta sa fie usor nivelata la muchia sitei, cu o spatula prin acele miscari NSEW, dar si de rotatie periferica; de ex., folosesc acum sitele HQ14, cu 18,4g ceea ce imi permite o nivelare fara pierderi semnificative (0,1-0,2g);
daca intr-o sita IMS de 16g pun doar 15g de macinatura, nu as mai putea face nivelare, ar trebui sa merg pe tamper direct, dar mi se pare mai bine sa aleg o sita Bezzera de 12g in care cele 15 g pot fi nivelate la muchie;
in cazul macinaturilor neomogene - probabil majoritatea cazurilor - intervin diverse metode de corectie, dar principala problema ce apare este inconsistenta!
de ex., ciocanesc bine cu portafiltru in masa, sau lateral - macinatura se distribuie relativ egal la suprafata, dar raman necunoscute si inegale de la un shot la altul, fenomene ca: daca si pana unde au coborat fines-urile, cat de multe particule de dimensiune setata (sa zicem 300 microni) sunt pe unitate de volum in diversele zone din puc (omogenitate adica) etc.
singura metoda de distributie unanim acceptata ca eficienta - in asemenea cazuri, zic eu - este WDT-ul!
ce realizeaza pozitv aceasta invartire cu un ac a macinaturii, este o distributie radiala mai uniforma si o migrare pe verticala a fines-urilor mai uniforma;
efectul spectaculos al WDT-ului se bazeaza tocmai pe diminuarea fenomenelor descrise mai sus la {c}
________________________________________________________________________________________
Strega_mod(esp32)/ MaraX_mod(esp32)/ Sette_270/ Macap_m7/ prajitor_fluid_bed_diy_(4Kg/luna)