Desi as vrea sa fiu de partea celor care au creat produsul final, care au contribuit decisiv in cele din urma la identitatea afacerii si nu de partea celor care au initiat-o, o a doua privire scurta asupra realitatii obiective, ma forteaza sa recunosc altceva.
Un prajitor, oricat de bun ar fi, nu va ajunge nici macar la faza de uscare fara materia prima, iar asta probabil este asigurata de altcineva de pe o anumita treapta din cadrul prajitoriei, strans conectata la varful ierarhic.
De fapt, privesc o astfel de afacere ca pe un intreg, mic, compus din piese simple (nu reusesc sa-mi configurez analogii functionale cu firmele cu nume mari amintite).
Identitatea acestui intreg este suma unora individuale, nu foarte multe. Orice schimbare sau alterare (in sensul modificarii) a unei identitati individuale ar duce la o alta identitate finala. Nu neaparat mult diferita de prima, dar cu siguranta, alta. Din pacate insa, pentru noi, componenta umana este decisiva, influentand direct produsul finit. Iar el va fi altul (nu neaparat inferior), nefiind generat automat, prin vreo matrita sau alt mecanism de multiplicare in exemplare identice.
Astfel, consider ca ar fi oportun pentru toti cei care sunt in aceasta situatie (desigur, ma refer la prajitorii) sa se redefineasca in raport cu comunitatea espressoman, ori de cate ori este cazul (ne putem gandi aici la orice, la modificarea tarifului de curierat sau a curierului, la schimbarea unui angajat important, a pretului, poate chiar a tehnicii folosite, etc…).
Probabil opinia mea nu coincide cu a majoritatii de aici, dar nu am convingerea ca este bine sa avem un numar foarte mare de prajitorii (exista un echilibru al pietei pe care fiecare prajitor il va descoperi la un moment dat). Nici aceea ca locurile pentru o astfel de afacere sunt nelimitate.
De exemplu, daca in orasul in care locuiesc ar exista asa ceva, sansele de supravietuire ar fi zero. Ar cumpara foarte putini. De ce? Stim cu totii, nu este suficient. Ai nevoie si de rasnita, si de un aparat de facut cafea. Asa, parca e pacat sa nu ajungi la un espressor. Poate le iei, ca ai bani. Dar tot mai trebuie ceva, timp, studiu, experiment, accedere spre un nivel al skill-urilor personale ceva mai elaborat... Mai intra si laptele ala in ciorba, trebuie sa mai inveti cate ceva si pe-acolo… Deja devine complicat, inacceptabil pentru prea multi. Ceva simplu si mult mai ieftin exista deja la supermarket si nu trebuie niciun studiu, deci…
Nu stiu daca reprezentam sau nu o piata suficienta pentru a sustine toate prajitoriile actuale (as banui ca nu si as vrea sa gresesc), nu cred ca vom creste numeric semnificativ in urmatorii ani, insa cred ca aici gasim un nucleu solid, informat, matur dar continuu configurabil, baza a orice va fi in viitor in domeniu, imposibil de ignorat. Redefinirea prajitoriilor, atunci cand este cazul, consider ca ar trebui facuta deschis, in termeni transparenti, pentru a evita orice suspiciune. As citi cu placere un fel de “declaratie de presa” sincera, din partea prajitoriilor pentru espressomani, ori de cate ori apare un eveniment de interes public (public, in sens espressoman, in primul rand).
De aici vor pleca opinii, idei, review-uri, feedback-uri, schimburi de informatii. Nu cred ca noi, userii de pe forum reprezentam o masa usor de manipulat si chiar daca uneori ne modificam reciproc opiniile, experienta, personalitatea, profilul fiecaruia, vor conduce in cele din urma la aprecieri obiective, care, fiecare in parte sau pur si simplu sumate, pot fi referinte pentru orice prajitor. Iar acestea sunt bonusuri din partea comunitatii, venind gratuit, inlocuind cu succes o mare parte din ceea ce inseamna studiul pietei.
