23-01-2023, 13:06
(Edited 23-01-2023, 13:08 by Vlad Soare.)
Salutare tuturor,
Deși sînt băutor de cafea și apreciez întotdeauna o cafea bună, am ezitat mult timp să mă înregistrez aici, pentru că nu m-am înțeles niciodată bine cu espressoul. Întotdeauna am avut impresia că espresso este o chestie acră, pe care nu pot s-o beau fără să mă strîmb, și după care am nevoie de un pahar mare de apă ca să scap de gustul neplăcut. Știu că asta este probabil o blasfemie extremă pe acest forum. Pe un forum al pasionaților de espresso, mi s-ar fi părut deplasat să mă înregistrez doar ca să pun întrebări despre cafele mai "plebeice", ca să zic așa, precum Chemex (la care m-am stabilit în ultimul timp), sau moka, sau aparatele cu capsule.
Însă ieri s-a întîmplat ceva care m-a dat peste cap.
La un hotel din Bulgaria m-au servit cu un espresso dublu. Mi-am înmuiat puțin buzele în el doar ca să apreciez cît zahăr să pun, unul sau două pliculețe. N-aveam nici un dubiu că va avea nevoie de zahăr. Dar culmea, nu! Nu avea nici cea mai vagă urmă de acreală. Pentru o clipă mi s-a părut un pic amar, dar o fracțiune de secundă mai tîrziu mi-am dat seama că nu era amar, ci doar ușor amărui, exact așa cum trebuie. Iar după ce am înghițit mi-a rămas în gură un gust incredibil de plăcut. L-am băut pe tot încet, savurînd fiecare înghițitură, regretînd că s-a terminat. Pentru prima oară în viață am simțit nevoia să nu mai pun nimic în gură după el, ca să nu stric gustul minunat pe care mi-l lăsase în cerul gurii. A fost o senzație pe care n-o mai trăisem.
Cred că nu mi-a plăcut niciodată espresso pur și simplu pentru că nu mai avusesem niciodată parte de unul ca lumea.
Desigur, asta înseamnă că am acum o mare problemă. Pentru că tot echipamentul necesar pentru un espresso bun e din cale-afară de scump, iar alegerea lui necesită cunoștințe pe care eu nu le am. Sper însă să le obțin cu ajutorul vostru, pentru care vă mulțumesc de pe-acum.
Deși sînt băutor de cafea și apreciez întotdeauna o cafea bună, am ezitat mult timp să mă înregistrez aici, pentru că nu m-am înțeles niciodată bine cu espressoul. Întotdeauna am avut impresia că espresso este o chestie acră, pe care nu pot s-o beau fără să mă strîmb, și după care am nevoie de un pahar mare de apă ca să scap de gustul neplăcut. Știu că asta este probabil o blasfemie extremă pe acest forum. Pe un forum al pasionaților de espresso, mi s-ar fi părut deplasat să mă înregistrez doar ca să pun întrebări despre cafele mai "plebeice", ca să zic așa, precum Chemex (la care m-am stabilit în ultimul timp), sau moka, sau aparatele cu capsule.
Însă ieri s-a întîmplat ceva care m-a dat peste cap.
La un hotel din Bulgaria m-au servit cu un espresso dublu. Mi-am înmuiat puțin buzele în el doar ca să apreciez cît zahăr să pun, unul sau două pliculețe. N-aveam nici un dubiu că va avea nevoie de zahăr. Dar culmea, nu! Nu avea nici cea mai vagă urmă de acreală. Pentru o clipă mi s-a părut un pic amar, dar o fracțiune de secundă mai tîrziu mi-am dat seama că nu era amar, ci doar ușor amărui, exact așa cum trebuie. Iar după ce am înghițit mi-a rămas în gură un gust incredibil de plăcut. L-am băut pe tot încet, savurînd fiecare înghițitură, regretînd că s-a terminat. Pentru prima oară în viață am simțit nevoia să nu mai pun nimic în gură după el, ca să nu stric gustul minunat pe care mi-l lăsase în cerul gurii. A fost o senzație pe care n-o mai trăisem.
Cred că nu mi-a plăcut niciodată espresso pur și simplu pentru că nu mai avusesem niciodată parte de unul ca lumea.
Desigur, asta înseamnă că am acum o mare problemă. Pentru că tot echipamentul necesar pentru un espresso bun e din cale-afară de scump, iar alegerea lui necesită cunoștințe pe care eu nu le am. Sper însă să le obțin cu ajutorul vostru, pentru care vă mulțumesc de pe-acum.
Sette 270Wi, Niche Zero, Kinu M47 Classic, Comandante C40. Plus un V60 pentru ele.
