Având in vedere ca au trecut trei săptămâni de când, zilnic, folosesc Kinu M68 iar in rândul forumiștilor mai sunt posesori si utilizatori m-am gândit ca ar fi bine sa schimbam ceva impresii si experiențe.
Nu as dori sa ma refer la construcție deoarece, cu toții am constatat ca este o râșnița solida, cu un reglaj stabil al macinaturii iar modul in care rasnim, fiecare dintre noi, face parte din rutina zilnică.
As dori sa discutam despre extracție, calitatea acesteia (in termeni de curgere, blondire...) si despre gustul din ceașca.
Legat de aceste aspecte am parcurs trei etape:
1- comparație între K30 si Kinu M68 (realizată împreuna cu Lyvyoo)
2- extracții zilnice acasa (pana pe 5 decembrie) cu un amestec prăjit de mine.
3- extracții ieri si azi, cu o cafea noua , prăjită spre city+ (eject la cca 5 sec după încetare FC)
Nu voi detalia concluzii separate pe fiecare etapa in parte ci voi trage câteva concluzii pe baza întregii experiențe de pana acum.
Macinatura se încadrează in caracteristicile de macinare ale unei râșnite echipate cu cuțite conice.
Caracteristica acestor cuțite o constituie modul in care este abordată boaba.
In prima etapa aceasta este sparta in profilul de sus al setului de cuțite, etapa in care rezulta fragmente de toate dimensiunile. După aceasta faza, spărtura intra între cuțite unde este măcinată.
Acum se profilează caracteristica macinaturii. Cuțitele conice produc mai multă fractie fina in comparație cu cuțitele plate. Se pare ca așa lucrează toate conicele, de unde si diferențele de profile ale gusturilor, între extracțiile realizate cu macinaturi provenind de la râșnite cu cuțitele plane si fata de cele conice.
De aici apar plusurile dar si minusurile utilizării cuțitelor conice.
Fractia fina va reliefa un gust mai pronunțat, mai complex dar crează si probleme in gestionarea curgerii.
In timp am văzut ca sunt cafele care curg frumos, fără un efort prea mare in etapele de preparare si, o simpla agitate cu scuturarea paharului, după macinare si o nivelare cu dispozitivul Kamasi, fiind suficiente.
Etapa acestei cafele, mai "cuminți", s-a încheiat iar.
Acum am dat peste o cafea tare "încăpățânată".
Am ratat doua extracții. Curgerea, pe naked, arată neuniforma, blondire prematura, jet nărăvaș.
După ce am analizat ce, cum am făcut si ce rezultate am avut după fiecare etapa, de la rasnire la răsturnarea paharului, la nivelare si tampare, la extracție, cântărire samd, am văzut ca macinatura era foarte bine lipita de pereții paharului rasnitei, spre deosebire de cafeaua de dinainte.
Asta mi-a arătat ca noua cafea, in timpul rasnirii, produce fractie fina care se încarcă electrostatic destul de tare si, practic, se separa de restul granulelor.
Consecința, macinatura adunata in pahar, este neomogenă. Fractia foarte fina, s-a lipit de pahar , in mijloc rămânând doar cea mai grosiera.
Prin răsturnate in sita, neomogenitatea se păstrează.
Am făcut încă o extracție cu naked, am amestecat macinatura in sita
( cu așa ceva:
) si curgerea s-a modificat substanțial.
A fost un pic cam lunga, 43 de sec dar frumoasa. Gustul bun dar prea caramelizat.
Deoarece a fost greu sa omogenizez in sita, am modificat granulația si am mai făcut o extracție.
De data asta am omogenizat macinatura direct in pahar, imediat după macinare. Mult mai simplu așa, fără mizerie si rapid.
Am răsturnat paharul in sita, nivelat, tampat si curgere reușită.
M-am concentrat pe lucru si am uitat de poze. Am făcut toate aceste încercări pentru mine, surprins fiind de comportamentul celor doua cafele.
In concluzie, electrizarea macinaturii, conduce la extracții defectuoase.
Am citit despre metoda picăturii de apa peste boabe, înainte de macinare. Pe mine nu ma încânta, cu atât mai mult cu cât sun opinii care apreciază ca rezultatele nu sunt maxime.
Se pare ca omogenizarea macinaturii după rasnire (wdt) devine obligatorie, pentru anumite cafele.
Curgerea devine una consistentă, cremoasă cu un jet uniform. Gustul excelent face sa merite aceasta operație suplimentară, de omogenizare a macinaturii (wdt).
Ce am mai constatat este faptul ca, datorită fractiei fine intr-o cantitate mai mare decât la macinatura de la K30, extracțiile sunt mai bune dacă se derulează in interiorul a 25-30 de sec. max. La K30 puteam sa merg in 35 chiar 40 de sec si gustul sa fie foarte bun.
Oricum, cu noua cafea am de experimentat in zona gustului.
Dupa aceste experiențe, înțeleg mai bine poziționarea acelor site, in camerele de evacuare ale tuturor râșnițelor.
Ca sunt din sarma, plastic, lănțișoare, toate reprezinta diferite soluții, identificate de producători, pentru diminuarea efectului de încărcare electrostatica a macinaturii si de realizare a unei minime omogenizari a acesteia in drumul spre sita portfiltrului.
M-am întrebat de ce la M47 acest fenomen nu este la fel de evident.
Raspunsul si soluția totodata, vin de la modul in care este utilizată aceasta. Se rasneste prin tinerea acesteia in mâini, mod care duce la o agitate permanenta a macinaturii, pe măsura ce cade dintre cuțite.
Omogenizarea se face chiar in timpul rasnirii.
M68 este un model care se poziționează pe masa si care este destul de fix pe toată durata rasnirii.
![[Image: q1x442t.jpg]](https://i.imgur.com/q1x442t.jpg)
![[Image: D3BzGXA.jpg]](https://i.imgur.com/D3BzGXA.jpg)
