Sunt de acord ca pentru o aplicatie casnica suma este nepamanteana, mai putin poate pentru excentricul ultra pasionat. Pe de alta parte imi aduc aminte ca intr-o vizita in Atena, dupa un pelegrinaj prin cafenelele hip am oprit la Tailor Made unde aproape toate locurile erau ocupate la ora 19:00 (si nu erau putine) motiv pentru care am stat langa bar, aproape in sufletul baristaului. Omul acela in timp de o circa o ora si jumatate a rasnit peste un kg de cafea.
La acest nivel cand te gandesti ca pentru a gasi gustul ideal al unei sarje de cafea proaspat prajite poti umbla la presiunea apei, temperatura acesteia, ratia, gramajul in portafiltru, gradul de rasnire, forta de tampare, faptul ca poti controla precis si repetabil cat mai multe din aceste variabile este cheia unui serviciu impecabil. Si desi forta si precizia tamparii este printre ultimile variabile pe scara importantei totusi gradul de aproximare tactila si vizuala poate reprezenta un oarecare neajuns pentru cei mai perfectionisti care nu doresc sa lase astfel de aspecte la voia intamplarii, mai ales intr-o cafenea cu multi baristi. Faptul ca poti documenta cu precizie forta ce trebuie aplicata in conditiile unui set de parametrii bine identificati nu poate fi decat un pas inainte in incercarea de a obtine the God shot in mod constant intr-o abordare comerciala (sau casnica, de ce nu
).
Un alt lucru care m-a uimit oarecum este faptul ca o astfel de aplicatie, in mod logic, ar fi trebuit sa apara deja intr-o lume a profilarii de presiune, a protocoalelor bluetooth de comunicare intre espressor si rasnita, a rasnitelor cu cutite ventilate, a cantarelor acaia si a Cropsterului.