De azi am intrat și eu în rîndul veșaizeciștilor. :D
În ultimele două luni m-am jucat cu un Chemex, cu care m-am înțeles destul de bine, însă mă atrăgea foarte tare și V60-ul. Pe lîngă faptul că e mult mai răspîndit și că poți astfel să găsești mai multe informații, sfaturi, trucuri, etc. (vedem asta și aici, pe forum: 19 pagini despre V60 și cam nimic despre Chemex), mi se pare și ceva mai confortabil în practică. Chemexul e foarte frumos, nimic de zis, e mai mare dragul să te uiți la el, dar de folosit e puțin cam greoi, cam peste mînă.
Știu că plasticul e cel mai bun, dar nu-mi place nici de frică, așa că am mers pe varianta din ceramică, mărimea 02. Filtre Hario albe, cutie de carton la 40 de bucăți.
Cu
metoda lui James Hoffmann, preparînd 25 g de cafea la 400 g de apă, am avut un timp total de aproape patru minute, iar gustul a fost un pic înspre amar. Nu cu mult, doar o idee. Data viitoare o să macin cu o treaptă mai grosier.
Patul de cafea însă arăta bine. Drept și frumos, cu aspect de nisip și nu de nămol. Iar în ultimele secunde, cînd ultimele rămășițe de apă dispăreau prin el, o făceau în mod uniform pe toată suprafața. Deci tehnica presupun că a fost în regulă; doar cu gradul de măcinare trebuie să mai experimentez.
Sette 270Wi, Niche Zero, Kinu M47 Classic, Comandante C40. Plus un V60 pentru ele.