Plec de la constatarea ca se fac multe postari de poze cu boabe prajite si cu shoturi de cafea. Am postat la randul meu o multime , pornind de la dorinta de a impartasi satisfactii sau, dimportiva, nereusite.
In opinia mea este una sa ai o cafea (sub forma de boabe sau de extractie) cu aspect frumos si alta sa ai una buna.
Nu de putine ori am avut boabe "fotogenice" care au dat extractii mult mai slabe decat altele mai urate.
Personal am vazut ca este foarte usor sa se obtina niste boabe care sa dea frumos in poza si mult mai dificil sa se scoata in evidenta caracteristicile de gust ale soiului, in concordanta cu dorintele si cu asteptarile consumatorului.
Ultima abordare, cea cu evidentierea gustulurilor si aromelor specifice, cu diminuarea pana la eliminare ale nuantelor nedorite (de carbune, cenusa, fum, iarba, celuloza...) este mult mai dificila, iar pragul de la reusita la esec este unul destul de fragil.
Dupa cativa ani de prajire acasa, am ajuns la concluzia ca prajirile in afara unui control riguros ai unor parametri si pe langa un parcurs termic precis masurat si modelat genereaza multe rateuri, chiar daca aspectul final al boabelor nu arata asta.
Asemenea evaluari si abordari depind insa de cele pe care si le propune fiecare consumator.
Asteptarile sunt legate de cunostintele dobandite si de nivelul la care s-a ajuns in ceea ce priveste modurile de evaluare ale rezultatelor prajirilor.
Aceste posibilitati sunt in stransa legatura cu modul de preparare, cu performantele echipamentelor si cu priceperea consumatorilor; chiar si asa, evaluarea propriuzisa este subiectiva, depinzand de preferintele de gust ale fiecaruia in parte, dar si de exercitiul dobandit prin diverse moduri (degustari, participari la evenimente de specialitate, schimburi de experiente cu alti pasionati samd...).
Ca o concluzie la cele de mai sus, experienta personala mi-a aratat ca niste boabe trebuie analizate in extractie si nu dupa poze.
Pozele pot da niste indicii legate de ceea ce se vede la suprafata boabelor dar nu si in intriorul lor.
Imaginilie nu spun nimic despre timpii si despre modul de administrare a caldurii pe durata procesului prajirii, aspecte determinante in profilul de gust al cafelei prajite.
Acestea, imaginile, pot prezenta niste defecte gen tipping, scorching, aspect usor tigrat... care insa nu pot duce, neaparat, la concluzia ca prajirea a generat boabe ce vor duce la extractii cu gust deranjant.
Si ceva arsura da un gust bun la carnea prajita pe gratar, cea care unora le place facuta mai tare, altora spre mediu sau in sange!
Tartarul o foloseste cruda, insa nu orice carne se preteaza la aceasta metoda de preparare.
La fel si cu cafeaua, soiuri diferite, abordari diferite. Ce se potriveste la una nu este neaparat bun si pentru alta, de unde si nevoia de a prjfi controlat, personalizat pe soiuri si mod de consum/preparare.
Este modul in care abordez eu prajirea dupa ani de rateuri dar si de reusite, de satisfactii si rezultate mai slabe.
Este abordarea unuia caruia nu-i place cafeaua in general si bea rar, in marea majoritate acasa si doar atunci cand are gust bun (pentru perceptiile mele senzoriale).
In opinia mea, mai multe poate spune un grafic de prajire decat fotografia boabelor rezultate.
Este ca o radiografie care lasa sa se vada si sa se poata interpreta si ceea ce este sub un invelis si arata cum s-a ajuns ca suprafata sa arate asa cum se vede in poze. Aprecierea mea este ca ce se afla inauntru este mai important ca ceea ce se vede desupra si ca, de multe ori, aspectul exterior poate duce la interpretari si la aprecieri gresite.
De ex aceasta este ultima mea prajire.
Boabele sunt la degazat inca, dar la rontait au un gust care promite mult in ceasca.