Articole din sectiunea » July, 2012 «

Care este cea mai buna cafea?

La un moment dat am promis unor useri care comentau articolele de pe blog, faptul ca voi scrie cate ceva despre experientele cu diferitele tipuri de cafea. Intre timp au trecut doi-trei ani si n-am scris niciun articol in acest sens, desi am comentat deseori pe forum pe aceasta tema. Si poate ca am facut bine, caci am apucat sa ies din capcana ambalajelor stralucitoare.

Nu voi face o antologie a cafelei caci astfel de materiale gasiti din belsug pe Google insa vreau sa fac putina curatenie in “povestile frumoase” spuse de comerciantii din domeniu, ajungand in final sa descoperim care sunt cele mai bune boabe.

Cafea prajita = produs agricol preparat termic!

Ca sa intelegem mai bine care cafea e mai buna, va trebui sa constientizam ca vorbim despre un produs agricol, supus prepararii termice, perisabil, care la fel ca orice mar sau caisa (ca sa nu mai spun de alimente prajite/coapte/fierte), e bine sa-l consumi in stare cat mai proaspata. In plus, atunci cand mergi la piata, ce tip de mere ii ceri omului? Bot de iepure, Voinesti, Jonathan, Idared, Florina etc. Fiecare soi are variatiile sale si poate proveni din anumite zone sau chiar din anumite livezi, apreciate de unii sau de altii. Probabil ar fi deranjant ca aceste mere sa fie puse intr-o punga mata, sa nu stii la cumparare ce culoare au, cum miros, iar culmea, termenul de valabilitate sa fie de ordinul anilor, starnindu-ti intrebari legate de gust si  naturaletea conservarii. Evident, fiecare soi are aroma sa caracteristica ce te-a cucerit candva, are o forma anume, un gust memorabil, iar tu vrei sa stii de la inceput pe ce dai banii.

Buuun! Acum reganditi rationamentul de mai sus, punand cafeaua ca element  central. Nu ar trebui ca si cafeaua sa fie cumparata in functie de soiul sau, de regiunea din care provine, de tipul de arome caracteristice, de gustul si retrogustul pe care il lasa pofticiosului? Nu ar trebui sa-i vedem culoarea pentru a nu cumpara boabe prea arse? Nu ar trebui sa o mirosim inainte de a o cumpara, sa o pipaim la fel ca pe un mar, examinand-o in functie de experienta fiecaruia? Si atunci, daca un produs agricol aromat e bun in stare cat mai proaspata, de ce sa  cumparam boabe fara sa stim data prajirii, care pot fi in pungi chiar de un an-doi? Mai mult de atat, cafeaua “respira” !!! Indiferent ca sta intr-un raft sau intr-o punga ea elimina in permanenta dioxid de carbon. Odata cu el se pierd (usor in prima luna si accelerat dupa) si uleiurile si alte elemente care-i dau aroma. Faptul ca o pui intr-o punga sigilata si cu supapa nu inseamna decat ca se va oxida putin mai greu, dar ea “respira” in continuare, fara a tine cont de marca “celebra” inscrisa pe pachet 🙂 Dupa maaaaxim o luna, nu va mai fi niciodata cafeaua de la cateva zile dupa prajire si nu vorbesc aici de o nuanta greu sesizabila ci de o prapastie profunda in ceea ce priveste schimbarea gustului si cremozitatea din ceasca. De aceea multi producatori incearca smecheria cu adaosul de robusta (un soi ieftin, cu multa cofeina, amar si fara arome), pentru a-l adauga in combinatie cu arabica (soi ceva mai scump, aromat, putin cremos dupa 30 de zile de la prajire) pentru ca robusta, chiar si dupa o perioada mai lunga in punga, va da cremozitate espresso-ului insa nimeni dintre producatori nu recunoaste ca pretul platit este amarul din ceasca, caracteristic robustei. Ba chiar unii merg mai departe si spun ca fara putina robusta, espresso-ul nu iese! Si marmota invelea ciocolata… Cu aceasta realitate dezvaluita, vi se mai pare plauzibil ca o cafea “de marca” sa aiba pana la doi ani termen de garantie iar data prajirii sa nu fie inscrisa pe niciun pachet? Sau probabil au dreptate, caci boabele nu se strica, deci sunt in garantie, dar e ca si cum ai bea praf de capuccino in loc de unul facut din lapte proaspat, adica un surogat al bauturii originale!

Povestile porcului adeverite la Pastile cailor

“Dar vaaaai, reclamele frumoase cu vedete, ambalajele stralucitoare, magia si puterea brand-ului, sfatul prietenilor cafegii, toate la un loc spun ca marca X e cea mai buna si chiar daca dai un ban in plus, dar stai in fata! Dom’le, daca pe pachet scrie Lavazza, Illy, Segafredo, Davidoff, Julius Meinl etc. atunci e de marca frate, unde mai pui ca e adusa din Italia/Germania, deci e mai buna, nu ca asta de pe rafturile noastre.”

Pe asemenea considerente, spuse sau gandite de altii, la care eu am avut o replica ferma dar civilizata, am fost mazilit din multe discutii, bloguri, forumuri, ultimul episod fiind pe un forum de femei intesat cu reclama profitshare, unde o cucoana mi-a dat report, fiind indignata de pledoaria mea pentru calitate in espresso/cafea, parand a fi “un om care se crede superior si zice  iete proastelor, sa va mai luminati si voi”, dupa spusele administratorei! Adica mai bine iti pacalesti membrele delicate cu sfaturi parsive bazate pe profit de la emag, decat sa lasi link-uri spre articole intr-adevar utile! E foame de bani! Am facut aceasta analogie pentru ca la fel se intampla si in cafea – e bun ceea ce se promoveaza, e glossy, e colorat si e recomandat de gura lumii, online mai nou!  Mi-am asumat totusi aceasta postura in care lumea te vede drept un cretin habotnic ce vorbeste despre lumea lui 🙂 Si espressomanii probabil au simtit senzatia. Am constatat ca exista de fapt doua praguri psihologice mari – sa intelegi ca intr-adevar ai nevoie de o rasnita separata (deci nu inclusa in automat) pentru un espresso si sa intelegi ca nu cafeaua de marca aduce in ceasca acea cremozitate si abundenta de arome inconfundabile, ci cafeaua proaspat prajita! In termeni de limbaj nonverbal, oricine nu te crede cand spui asta, te va privi cu o spranceana ridicata…

Nu puteam incheia categoria “povesti” fara doua vorbe despre “cafeaua speciala pentru espresso”, asa cum scrie pe foarte multe ambalaje frumos colorate, indiferent de marca. Surpriza sau nu, si in acest caz suntem in fata unei manipulari facuta de producator, doar ca sa-si diversifice gama.  Mai pe la inceput, si eu ma intrebam de ce or scrie dom’le ca e pentru espresso? Daca este gata macinata, din prima nu mai ai ce face cu ea la espresso, pentru ca si-a pierdut uleiurile aromatice. Apoi, nu exista o macinatura standard pentru acest tip de preparare a cafelei. In al treilea rand, daca sunt boabe in interior, tipul lor sau proportia amestecului robusta-arabica iarasi nu are importanta pozitiva in a cataloga o cafea buna de espresso. In mod normal robusta nici nu are ce cauta in lumea espresso (cu mici exceptii, atunci cand e de supercalitate si e proaspata iar bautorul chiar doreste), pentru ca accentueaza amareala in ceasca, mai ales daca e prajita mai tare sau daca arabica din amestec este ordinara.

Si asa ajungem la adevar… 

Deci ce cafea bem in final si care-i cea mai buna? Simplu – CAFEAUA PROASPAT PRAJITA! Pentru multi dintre voi, este o notiune noua, asa cum a fost si pentru mine la un  moment dat. Aceasta nu are marca ci soi. Atunci cand te duci la o prajitorie ceri o Columbia Supremo, o Ethiopia Yirgacheffe, El Salvador, Brazilia Santos etc. ori un amestec intre mai multe tipuri. Exact ca in exemplul cu merele, alegem soiuri nu marci! Cam toate cafelele bune sunt arabica, insa mai exista si robusta de calitate, proaspat prajita, pentru cei care vor mai multa tarie si asprime in ceasca (personal nu recomand asemenea combinatii). Ca sa intelegeti mai bine, niste oameni pasionati si cu spirit de business, aduc in saci mari cafeaua verde din strainatate, ori direct de la ferma  africanului ori prin niste mari intermediari de genul celebrilor Interamerican, cafea pe care o prajesc in atelierele lor, cumparatorul avand privilegiul de a pune in rasnita boabe prajite de o zi, doua! Tocmai aceasta prospetime da savoare espresso-ului (si nu numai), pentru ca ai ocazia sa fii in alta lume pret de cateva momente, simtind intr-un lichid concentrat si cremos arome de ciocolata, de coacaze, de cirese etc. Atentie insa, nu e neaparat sa le si recunoasteti individual (va trebuie muuuulta experienta), insa papilele vor simti ca intr-adevar sunt puse la treaba! De aceea, oricat de scumpa si celebra ar fi o marca de cafea, boabele din interior nu vor ajunge niciodata sa aiba gustul unei cafele proaspete de 60-100 lei/kg. Si incercati cu 100g de cafea, cand veti avea ocazia, comparand cafeaua voastra preferata cu una de la un prajitor autohton sau international. Veti fi surprinsi! Necazul este ca romanii pricep mai greu acest lucru, cauza din care putine orase au norocul sa aiba o prajitorie sau mai multe. Ca sa va convingeti ca nu minte, comerciantul care vinde cafea proaspat prajita ar trebui sa detina un utilaj de acest gen (prajitor de cafea):

Ce-i drept, se mai pot face si confuzii, caci nu toate cafelele proaspat prajite stau in niste rafturi transparente si totodata, nu tot ce sta vizibil/palpabil intr-un raft e si proaspat. Sunt prajitori internationali sau nationali care prefera sa-si ambaleze boabele (dar pun data prajirii si scriu ca e bine sa le consumi in cateva saptamani, nu doi ani), iar altii care le tin in diverse recipiente. La polul opus, un exemplu negativ ar fi rafturile pline cu “cafea varsata” din Kaufland, Cora sau alte super/hypermarketuri, acolo unde diversi furnizori dubiosi, care tavalesc  in pralabil prin chimicale o cafea ieftina si proasta, va servesc cu irish coffe, vanilla cafe sau alte bazaconii! Feriti-va!

Si uite asa, in timp, vei ajunge sa explorezi sute de sortimente si combinatii, fara sa depinzi de o marca anume, care oricum nu iti va spune niciodata ce ai in pachet, decat niste superlative inventate.  Veti descoperi totodata ca amareala pe care o simtiti in cazul multor cafele, vine si din cauza modului de prajire! Acesta este un aspect esential si cu timpul veti putea sa va alegeti singuri prajitoria preferata, in functie de calitatea boabelor, de gradul lor de prajire, de originea cafelelor etc. Eu unul prefer boabele prajite mai soft, dar alti espressomani isi doresc un grad mediu. Eu prefer sa cumpar de la mai multi prajitori, ca sa pot explora diverse arome si moduri de prajire, alti espressomani sunt fideli unuia singur. Tocmai aici e cheia povestilor frumoase despre cafea, mai exact faptul ca pagina cu pagina, ajungi sa deschizi o carte misterioasa si extrem de incitanta, fiind absolut liber sa calatoresti spre orice colt al lumii. Sunt multe cafenele celebre in lumea aceasta, unde mari creiere ale umanitatii au gasit inspiratia intr-o ceasca de cafea! Credeti ca ar mai fi avut atat entuziasm daca turnau pe gat amareala iadului din boabele de Tchibo Sicilia sau ciorba de potroace facuta din Jacobs ori Lavazza? Sa fim seriosi! Si nenea Johann Jacobs sau Julius Meinl, cand or fi trait, au avut o prajitorie micuta unde livrau in cantitati mici cafea proaspata de calitate. Dar faptul ca si-au dezvoltat afacerea sau le-a fost cumparat un nume, transformandu-se totul intr-un malaxor de strategii de marketing, nu mai are nimic de-a face cu fineturile vandute in micuta lor pravalie. Luati o pauza si constientizati ca multi dintre voi beti imagini nu cafea de calitate! Si nu e un repros, nu-mi permit asa ceva, ci este un indemn spre a iesi din tarcul in care ne vad tot mai multe firme, din diverse domenii!

Articolul urmator va fi dedicat tuturor prajitoriilor din tara, pentru ca vreau neaparat sa fac o baza de date cu toti comerciantii care vand calitate in tara asta!

Site presurizate versus site nepresurizate

…sau de ce fug espressomanii de o singura gaura 🙂

Si pe forum si pe email si in rapoartele Google referitoare la cautari, am observat un procent mare de utilizatori care se intreaba care-i treaba cu sitele din portafiltru? De ce se vorbeste de presurizare si nepresurizare? Care sunt cele mai bune?

Ca notiuni introductive, sitele presurizate au o singura gaura pe fund si arata ca in pozitiile 3 si 4, iar sitele nepresurizate, au multe orificii pe fund si arata ca cele din pozitiile 1 si 2:

*sursa foto: gallacoffeeblog.co.uk

Daca sunteti incepatori si nu stiti ce tip aveti, uitati-va mereu pe spatele sitei sau in lumina, caci cele presurizate au in interior o sita care iti da impresia ca ar avea multe gauri. Asta deoarece sunt doua straturi, unul format dintr-o pelicula perforata si altul format dintr-o pelicula ce are o singura gaura. Am intalnit useri care “se jurau” ca folosesc site nepresurizate, pentru ca se uitasera doar in interior 🙂 Am intalnit si useri care au decupat cu flexul al doilea strat, pentru a “depresuriza” sita, insa pentru 25 de lei nu merita efortul, plus ca te alegi cu o  improvizatie romaneasca nu cu un accesoriu folositor.

Dupa ce am inteles cu totii despre ce vorbim, putem merge mai departe. Stim ca pentru a obtine un espresso, o pompa impinge apa in boiler si de acolo, trece fierbinte printr-un bloc de cafea, care este compactat intr-o sita (filtru). Normal ar fi ca apa sa nu intampine niciun obstacol pana ajunge in ceasca, in afara de  blocul de cafea, astfel incat presiunea la care a fost reglat aparatul (cel mai bine 9 bar), sa se regaseasca pe toata perioada extractiei, iar erogarea uleiurilor si aromelor din cafea sa se faca natural, fara nicio fortare. Astfel crema rezultata va curge in ceasca, in functie de prospetimea cafelei, si nu se va transforma intr-o spuma, cu multe bule de aer. Acest lucru nu se poate intampla decat daca folositi o sita cu multe gauri pe fund (nepresurizata). In mod logic, ce s-ar fi intamplat daca ati fi folosit una presurizata? Apa nu mai curgea natural prin cafea si apoi printr-o sita perforata, ci “se chinuia” sa iasa doar printr-o gaurica, creandu-se o presiune suplimentara pe pucul de cafea (de aici denumirea de “presurizata”), gustul fiind cu siguranta afectat, iar crema distrusa. Unde mai pui ca majoritatea aparatelor casnice vin setate foarte sus ca si presiune (pentru a putea suporta cialdele), prin urmare, peste cei 13-15 bar care deja modificau putin gustul espresso-ului, mai vine si obstructia lichidului intr-o sita presurizata…

Exista si cazuri (multe), mai ales atunci cand vorbim de aparate ieftine, in care s-a mers pe presurizarea portafiltrului, adica sita utilizata este una normala, nepresurizata, dar portafiltrul are un sistem care blocheaza gaurile sale mari de scurgere, fortand lichidul care vine din sita sa iasa printr-un orificiu minuscul aflat in interior. Din fericire, in majoritatea cazurilor, acest sistem de presurizare a portafiltrelor este detasabil, fiind prins cu suruburi sau folosindu-se un simplu disc de cauciuc:

*sursa foto – Home Barista

Sigur, va intrebati oare de ce ar apela producatorii la aceste tertipuri?! Raspunsul e simplu – de-a lungul timpului au primit multe reclamatii din partea clientilor neinformati, “ca nu obtin spuma”, desi au dat o gramada de bani pe aparat (perceptia valorii espressorului este subiectiva, in functie de veniturile fiecaruia). Pentru vanzator ar fi sinucidere curata sa ii spuna clientului, “du-te ma si cumpara o rasnita”, asa ca e mai simplu sa inventezi ceva care sa pacaleasca ochiul neavizat. Si uite asa, a aparut presurizarea. Situatia a devenit si mai discutata de cand Gaggia a inlocuit sitele vechi, normale, nepresurizate, cu altele care veneau optional inainte, presurizate, sub denumirea de “filtrul crema perfetta”. Spre deosebire de multe alte marci care produc gunoaie, astia chiar aveau espressoare bune, iar miscarea aceasta a adus multiple critici pe forumurile din intreaga lume. Dar si aici exista o parte plina a paharului, anume ca orice sita profesionala de 58mm se potriveste si la Gaggia, inclusiv celebrele VST sau Synesso, costul inlocuirii pornind de la 20-25 de lei. In cazul altor marci, trebuie discutat punctual, caci Ascaso are site nepresurizate pe modelul de top Steel PID dar presurizate pe cele entry level, Lelit foloseste nepresurizate si ofera optional si presurizate. De marcile mari ce produc si semiprofesionale nu mai are rost sa discutam, iar de chinezariile de la Altex/Domo va puteti convinge singuri…

Concluzionand, sitele presurizate pot fi folosite atunci cand inca nu ati cumparat o rasnita si optati pentru cafea gata macinta din comert. Este foarte probabil ca rezultatul sa fie mai aspectuos decat daca ati folosi o sita nepresurizata. Insa din momentul in care chiar vreti sa obtineti un espresso ca la carte, si v-ati achizitionat o rasnita, presurizarea trebuie sa dispara din ecuatie, obligatoriu, si ma refer aici inclusiv la acel tumburus de plastic ce vine cu acest tip de site. Desigur, teoretic se poate obtine espresso si cu o sita presurizata, macinand mai gros si micsorand doza, astfel incat cafeaua fina sa nu blocheze acea gaurica. Dar de ce am face sacrificiul asta? De ce sa nu extragi maximul de uleiuri aromatice dintr-o cafea macinata corespunzator? De ce sa nu te lingi pe bot cu un astfel de espresso cremos?

 

Solutia tehnica este foarte simpla si nu are legatura cu pierderea garantiei. Cei care aveti de schimbat doar sitele, cautati pe google diverse magazine de piese pentru espressoare, caci aduc si astfel de filtre. Asigurati-va inainte ca stiti diametrul sitei si cantitatea de cafea care ati dori sa incapa in ea. De exemplu, pentru un espresso dublu (60ml) veti avea nevoie de o sita de 14g, fiind foarte ok si cele de 15 sau 18g de la VST. Pentru espresso clasic (30ml) veti avea nevoie de o sita de 7g. Apropo de VST, acestea par a fi cele mai apreciate site din lume, datorita preciziei gaurilor si a formei. Sunt totodata si cele mai scumpe, dupa cum puteti vedea aici. Daca isi merita sau nu banii, e ceva mai greu de spus (eu inclin sa cred ca da), insa acest articol de pe coffeegeek, s-ar putea sa va mai lumineze.

Putem discuta mult pe marginea acestui subiect, de aceea va invit pe Forumul Espressoman, pentru a deschide noi subiecte care va intereseaza.