Este remarcabila tenacitatea cu care espressomanii exploreaza posibilitatile prajirii acasa. Poate pentru unii, ratiunile sunt de ordin financiar in primul rand, dar cred ca pasiunea este cea care ne impinge pe cei multi mai departe.

Au spus-o in mod repetat si alti colegi, plecand de la un popcorn se poate ajunge la o masinarie de prajit decenta, chiar precisa, cand experienta acumulata incepe sa se manifeste.
As sintetiza  (cu riscul reluarii multor aspecte), nu plusurile (numeroase dealtfel) ci minusurile si limitele unei masinarii derivate dintr-un popcorn.
Cu o astfel de masinarie am prajit de peste un an, sarje de 200-300 grame verde (uneori 310-315 grame), folosind doar infasurarea principala, cea exterioara, care se afla in fluxul de aer, fara sa elimin bimetalul din intrerupatorul de siguranta (este simplu de facut totusi - prin ridicarea lamelei elastice si extragerea cu o penseta a bimetalului) dar:
- motorul de 24 de volti este suprasolicitat (bucsele cedeaza repede cand este alimentat la 24-26 volti) 
- de regula, nimeni nu pune un filtru de aer, pentru ca ar scadea si mai mult fluxul, iar asta incarca repede fantele motorului, ingreunand racirea
- multe modele de aparate de facut popcorn au elicea dintr-un fel de plastic (in timp se deformeaza, se acumuleaza fisuri in material, toate astea ducand la suprasarcini pe bucsele motorului)
(pentru cei care inca vor folosi acest mod de prajire acasa, confectionarea unei elici metalice poate fi o solutie - am adoptat-o in ultimele luni, dar se reduce fluxul de aer, iar motorul este mai solicitat).

In ultimele luni de existenta a masinariei de prajit, am redus sarja la 200g verde, tensiunea pe motor la mai putin de 24V si am suplimentat usor fluxul de aer cu un ventilator aditional. Cum si elicea era metalica, parea sa fie totul bine, insa multitudinea problemelor, frecventa lor, imi fixasera definitiv in minte ideea pasului urmator.

In ultimul an am strans cateva resturi de masini popcorn. Ideea  "pasului urmator" exista oricum, doar ca nu am vrut sa cheltuiesc prea multi bani, fiind decis sa folosesc ce am deja pe-acasa.
Plecand de la resturile ramase si alte ... "obiecte" recuperate sau primite, am incropit o alta ... structura sa-i zicem, capabila sa prajeasca inca si mai bine (in sensul unui control, tot 100% manual, inca si mai precis), sarje mai mari (am incercat pana acum 300g, respectiv 400 grame verde). Nu prea e gata de poze si poate oricum nu prezinta interes, lucrurile pe thread fiind deja inscrise pe alta directie, dar, daca voi gasi "loc" si nu devin offtopic, voi pune in perioada urmatoare  o imagine.
Desi va suporta cateva modificari, este si va ramane cam ... naked (are oricum vreo 5-5,5kg si nu as tine neaparat sa mai adaug), asa ca lucrurile pot fi intelese dintr-o aruncare de privire.

Intentia a fost sa duc componentele impreuna cu principiul de functionare al masinii de popcorn intr-o zona mai fiabila, sa ii transform cateva minusuri in plusuri, in general ... sa fac "un pas" mai departe (au fost totusi mai multi, fiind exclus din bucatarie, ... pe buna dreptate). 
400g sau 500g cat va avea sarja urmatoare, genereaza o cantitate de fum impresionanta, fara legatura cu ceea ce se intampla la 200 grame, iar in cazul meu, asta cere o gestionare diferita in mod radical (este necesar un traseu de evacuare). 

(Nu intentionez sa prajesc in mod regulat 500 grame, e prea mult pentru uz casnic, dar vreau sa cunosc limita masinariei - asta fiind evident relativa, in relatie directa cu temperatura mediului (17 grade in teste))