27-09-2016, 13:15
Pentru ca topicul de vanzare unde Fane si-a exprimat curiozitatea sa afle cum merge a fost inchis, si oricum era aiurea sa continui acolo... avem un topic nou 
Deocamdata cateva constatari dupa deschiderea si examinarea prajitorului.
Doua surprize din start... contrar ce s-ar putea banui la o examinare exterioara, nu avem o rezistenta de incalzire, ci doua ! si nu avem doua motoare, ci unul singur !
Incalzirea, se face atat pe sus, prin capac, dar si pe jos pe la baza recipientului de sticla, cele doua circuite fiind separate si comandate cu relee.
Constructiv se aseamana mult cu solutia de la popcorn: o rezistenta spiralata sandwich intre doua foi de mica, si aer pompat de turbine de dimensiuni si turatii diferite.
Rezistentele sunt de puteri diferite, aproximativ 450W cea de la baza cilindrului, si 350W cea care furnizeaza aer cald pe sus.
Aceasta diferenta de puteri ne arata ca sursa principala de incalzire este de fapt la baza cilindrului, ca la popcorn, si nu pe sus prin capac. Aceasta concluzie este intarita si de faptul ca rezistenta de incalzire de sus este echipata cu o siguranta termica de 192 grade, ceeace ne spune ca aerul venit pe sus nu ar fi capabil niciodata sa aduca el singur boabele in FC.
Pe de alta parte avem o imagine mai clara a diferentei de randament al incalzirii intre aceasta solutie, cu agitator mecanic, unde 450W sunt capabili sa prajeasca 140 grame, fata de risipa de energie de la popcorn, necesara pentru creerea si mentinerea patului fluid de aer cald, unde se folosesc 1200W pentru 100 grame.
Intrigat de comanda separata a celor doua rezistente, folosind doua relee diferite, am dat un ciclu complet de 20 de minute, si am constatat ca timp de 15 minute sunt alimentate ambele rezistente, apoi, cand incepe ceeace numim racire, de fapt are doua faze, se intrerupe alimentarea rezistentei de la baza cilindrului timp de 2 minute, simultan cu cresterea turatiei motorului, ceeace duce la mai mult aer pompat pe sus, dar in continuare incalzit, simultan cu aer care se raceste pe jos.
Dupa aceste 2 minute se intrerupe si alimentarea rezistentei care incalzeste aerul pompat pe sus si se continua cu 3 minute de racire 100%
Logica acestei operatiuni momentan imi scapa, pana cand voi face o prajire cu o termocupla in interior... ori este un simulacru de faza de "dezvoltare" finala a prajirii, desi puterea de numai 350W si turatia marita substantial ma fac sa cred ca temperatura aerului pompat pe sus va scadea sub 150 grade, ori s-a considerat ca o intrare in racire prea brusca nu ar fi benefica, dar parca as zice ca 2 minute este prea mult sa mai mentii boabele sub un flux de aer cald in faza de terminare...
Legat de motorizare, cum spuneam avem doar un motor, la baza coloanei, amplasat cu axul vertical, avand ambele capete ale axului echipate pentru functii diferite. Capatul de sus antreneaza direct turbina pentru pompa de aer cald superioara, in timp ce capatul de jos antreneaza prin talpa prajitorului, cu ajutorul unei demultiplicari cu curea elastica, atat melcul de agitare boabe, cat si turbina rezistentei din partea inferioara a cilindrului, solidare pe acelasi ax.
Motorul este de 110V CC, comandat in PWM de un tranzistor, dintr-o tensiune alimentat redresata simplu, punte de diode, din 110V, fara filtrare. In mod normal este comandat cu aproximativ 22V, iar in faza de racire nu am apucat sa masor, nu mai aveam un al treilea voltmetru.
Oricum, este irelevant daca in faza de racire motorului i se aplica doar un pic mai mult, sa zicem 48V sau full 110V, gradul de integrare al electronicii cu voltajul de 110V este prea mare pentru aceasta prima faza de modare, asa incat toate testele s-au facut cu rezistentele de incalzire decuplate de la relee, si alimentand doar electronica si motorul dintr-un mic adaptor de 20W/30 lei, care daca il scot din carcasa incape foarte bine in talpa destul de inalta si goala.
Urmeaza adaptarea rezistentelor de incalzire la 220V si prima prajire cu el modat.
Deocamdata cateva constatari dupa deschiderea si examinarea prajitorului.
Doua surprize din start... contrar ce s-ar putea banui la o examinare exterioara, nu avem o rezistenta de incalzire, ci doua ! si nu avem doua motoare, ci unul singur !
Incalzirea, se face atat pe sus, prin capac, dar si pe jos pe la baza recipientului de sticla, cele doua circuite fiind separate si comandate cu relee.
Constructiv se aseamana mult cu solutia de la popcorn: o rezistenta spiralata sandwich intre doua foi de mica, si aer pompat de turbine de dimensiuni si turatii diferite.
Rezistentele sunt de puteri diferite, aproximativ 450W cea de la baza cilindrului, si 350W cea care furnizeaza aer cald pe sus.
Aceasta diferenta de puteri ne arata ca sursa principala de incalzire este de fapt la baza cilindrului, ca la popcorn, si nu pe sus prin capac. Aceasta concluzie este intarita si de faptul ca rezistenta de incalzire de sus este echipata cu o siguranta termica de 192 grade, ceeace ne spune ca aerul venit pe sus nu ar fi capabil niciodata sa aduca el singur boabele in FC.
Pe de alta parte avem o imagine mai clara a diferentei de randament al incalzirii intre aceasta solutie, cu agitator mecanic, unde 450W sunt capabili sa prajeasca 140 grame, fata de risipa de energie de la popcorn, necesara pentru creerea si mentinerea patului fluid de aer cald, unde se folosesc 1200W pentru 100 grame.
Intrigat de comanda separata a celor doua rezistente, folosind doua relee diferite, am dat un ciclu complet de 20 de minute, si am constatat ca timp de 15 minute sunt alimentate ambele rezistente, apoi, cand incepe ceeace numim racire, de fapt are doua faze, se intrerupe alimentarea rezistentei de la baza cilindrului timp de 2 minute, simultan cu cresterea turatiei motorului, ceeace duce la mai mult aer pompat pe sus, dar in continuare incalzit, simultan cu aer care se raceste pe jos.
Dupa aceste 2 minute se intrerupe si alimentarea rezistentei care incalzeste aerul pompat pe sus si se continua cu 3 minute de racire 100%
Logica acestei operatiuni momentan imi scapa, pana cand voi face o prajire cu o termocupla in interior... ori este un simulacru de faza de "dezvoltare" finala a prajirii, desi puterea de numai 350W si turatia marita substantial ma fac sa cred ca temperatura aerului pompat pe sus va scadea sub 150 grade, ori s-a considerat ca o intrare in racire prea brusca nu ar fi benefica, dar parca as zice ca 2 minute este prea mult sa mai mentii boabele sub un flux de aer cald in faza de terminare...
Legat de motorizare, cum spuneam avem doar un motor, la baza coloanei, amplasat cu axul vertical, avand ambele capete ale axului echipate pentru functii diferite. Capatul de sus antreneaza direct turbina pentru pompa de aer cald superioara, in timp ce capatul de jos antreneaza prin talpa prajitorului, cu ajutorul unei demultiplicari cu curea elastica, atat melcul de agitare boabe, cat si turbina rezistentei din partea inferioara a cilindrului, solidare pe acelasi ax.
Motorul este de 110V CC, comandat in PWM de un tranzistor, dintr-o tensiune alimentat redresata simplu, punte de diode, din 110V, fara filtrare. In mod normal este comandat cu aproximativ 22V, iar in faza de racire nu am apucat sa masor, nu mai aveam un al treilea voltmetru.
Oricum, este irelevant daca in faza de racire motorului i se aplica doar un pic mai mult, sa zicem 48V sau full 110V, gradul de integrare al electronicii cu voltajul de 110V este prea mare pentru aceasta prima faza de modare, asa incat toate testele s-au facut cu rezistentele de incalzire decuplate de la relee, si alimentand doar electronica si motorul dintr-un mic adaptor de 20W/30 lei, care daca il scot din carcasa incape foarte bine in talpa destul de inalta si goala.
Urmeaza adaptarea rezistentelor de incalzire la 220V si prima prajire cu el modat.
