Cu atata informatie online ce mai este secret azi?
Negarea aceastei realitati si adoptarea genului de comportament practicat de breslele de meseriasi, din vremuri demult apuse, nu poate decat sa arate nivelul limitat de intelegere a realitatilor in care traim.
Nu de putine ori, am avut ocazia sa cumpar cafea verde dar si prajita de la un prajitor sau altul de la noi sau de afara.
Am schimbat impresii si opinii in legatura cu modul in care trateaza ei respectivele soiuri.
De multe ori, daca am avut cafea suficienta (min 2kg) cu care sa pot repeta cateva prajiri, am ajuns sa am in ceasca gusturi mult peste ce aveam din cafeaua prajita de acestia.
Ce am dorit sa spun cu ajutorul acestor lucruri, este faptul ca prajirea nu este decat o etapa dintr-un lant de preparare a cafelei. Una foarte importanta dar cu nimic mai prejos decat, etapa de recoltare, de procesare, de depozitare de macinare, de preparare samd, pana la lichidul din ceasca.
Profilele, tinute atat de sever la secret
de unii prajitori, sunte doar niste retete de prajire care care satisfac gusturi ale clientilor lor vremelnici.
A ajuns sa imi fie dificil sa accept ca profilul A este mai bun decat profilul B. Este un aspect care contine o doza prea mare de subiectivism ca sa aiba caracter de generalitate.
Ce poate fi mai concludent, aici, decat faptul ca aceeasi cafea (SAPID de ex) a primit comentarii si aprecieri intr-un spectru foarte larg din partea celor care am achizitionat-o.
Discutand la targ cu cel ce prajeste in cadrul firmei, a fost foarte surprins sa afle ca eu am regasit in cafeaua lui un gust cu puternice nuante sarate si ca, dupa ce am prajit acasa, am ajuns la gust echilibrat mai complex si complet diferit.
La ce bun sa fi adoptat stilul lui de prajire, repet, pentru acel soi.
Eu cred ca, toti cei care ne-am apucat sa prajim acasa, trebuie sa ne cunoastem bine aparatele, procesele care au loc in timpul prajirii, etapele cand acestea se produc si sa ajungem la propriile noaste profile, care sa raspunda, intr-o cat mai mare masura, gusturilor noastre.
Daca prajim acasa doar incercand sa reproducem ceea ce fac altii, atunci ne intrebam cat ne costa toate acareturile, daca renteaza, cand se amortizeaza samd. Daca, insa, obtinem ceea ce ne dorim si ceea ce ne place, prajind acasa, toate aceste lucruri dispar.
Personal am impartasit, intr-un mod deschis, cu oricine a fost interesat, propria-mi experienta.
Ce fac eu este cel mai bine pentru mine si s-ar putea sa nu corespunda cu ce doresc altii.
De ex, am ajuns la concluzia ca, acasa, pe instalatii mici, prajirile scurte de 11-12 minute (pentru soiurile mai dense si spalate) nu sunt cele mai bune, desi multi prajitori cu cuptoare mari recomanda acest lucru. La fel acasa trebuie sa abordam prajirea si in functie de echipamentele cu care vom prepara ceea ce prajim.
Un alt exemplu, beau acum cafea preparata din boabe Mallawi care, dupa ce am prajit-o acasa, are un gust complet diferit si mult mai bun decat in cafeneaua de unde am cumparat boabe verzi. La ce mi-ar fi folosit profilul dupa care a fost prajita acolo?
Pana an acest an eu nu am prajit Brazilia, deoarece cafelele prajite pe care le-am avut nu mi-au placut.
Mare pierdere de timp. Boabele de la Renatoa sunt pe gustul meu si, in combinatie cu ceva mai sprinten, dau o cafea minunata.
In timp, am avut numeroase asemenea experiente.
In concluzie, eu cred ca, daca tot prajim acasa, trebuie sa ne construim propriile profile dupa care sa o facem.
Acestea ar trebui sa aiba in centru preferintele noastre in ale gustului si sa tina cont de echipamentele de preparare din dotare. O cafea prajita light nu se va portivi prea bine cu o rasnita conica si cu un expresor cu stabilitate termica redusa. Aceeasi abordare a prajirii nu se potriveste nici pentru cei ce cauta echilibrul in gust, fara excese, samd....
