12-08-2026, 17:33
Timisoara revine pe baricade! Si o face cum putini si-au imaginat!
Espressomanii timisoreni (in primul rand) dar si cei de pretutindeni fac cunostinta de astazi cu un proiect la care s-a lucrat foarte mult pana sa fie lansat efectiv la apa, aproximativ doi ani, o prajitorie de specialitate in adevaratul sens al cuvantului pe care Timisoara o astepta si o merita. Impresia personala dupa ce am trecut prin noua sortimente diferite, cat se poate de reprezentative pentru stilul lor, este ca Timisoara, prin Baroque, se va bate de la egal la egal cu marile prajitorii ale Romaniei. Am mai spus asta si despre alte proiecte cand erau la inceput si nu au fost vorbe goale, iar voi, espressomanii, veti putea confirma sau infirma acest lucru.
Pastram aici discutiile generale si impresiile despre cafele, iar pentru reducerea de 15% a espressomanilor aveti la dispozitie thread separat, aici.
Asadar, Forumul Espressoman le spune bun venit celor din echipa prajitoriei Baroque Coffee Roastery din Timisoara, un proiect in spatele caruia stau Alexandra Valean in calitate de owner, deja implicata de ani buni in tot ceea ce inseamna Horeca din Timisoara, inclusiv o cafenea de specialitate (deci suficienta pasiune si sustinere pentru cafele verzi alese pe spranceana) si.... Alin Laiu, QC manager la Meron, un om cu o experienta foarte mare in prajire, sourcing de cafea verde si in general tot ce tine de aceasta "nebunie" pentru cafeaua de specialitate. Ca sa nu amestecam lucrurile, precizez din start ca Alin ramane implicat in continuare in Meron, insa prin Baroque Coffee Roastery isi pune in practica viziunea sa personala asupra prajirii si alegerii cafelei, ca in cazul unei mari trupe unde vocalul isi dezvolta si un proiect solo
Pana sa auzim de la ei cu ce se lauda, ce prajitor folosesc, ce abordare au, incerc sa descriu ce am gasit in pungi si in ceasca si cum vad eu stilul lor de prajire. Cafelele testate au fost cele de mai jos:
![[Image: fjtqZe4.jpeg]](https://i.imgur.com/fjtqZe4.jpeg)
Cateva impresii generale:
- stilul de prajire este usor diferit fata de ce am mai vazut in Romania, cu un aspect destul de deschis al boabelor, ceea ce denota indrazneala si curaj, intr-o perioada in care solubilitatea este cuvantul de baza
- dar ce sa vezi, cand te iei sa prepari cafelele si din instinct te duci spre fin, observi ca boabele sunt destul de friabile si de fapt macinarea ta va fi in zona unei cafele solubile, cu suficienta crema. Curbele de prajire au fost rafinate mult timp de catre Alin, nu e deloc o intamplare profilul final de prajire.
- de aici si potrivirea in filtru a unor cafele, atat cat am eu senzorii antrenati pentru asa ceva, dar asteptam de la pasionatii de V60 si aeropress mai multe impresii.
- respectul pentru terroir este la nivelul care trebuie, Brazilia fiind usor de cunoscut, la fel si Rwanda sau Columbia, dar cu particularitati ce tin de procesare sau abordarea prajirii.
- cafelele cu procesari avansate sunt consemnate pe eticheta asa cum trebuie, adica o cofermentare washed nu apare simplu "washed" ci "advanced washed" sau cum a venit de la importator. La fel si pentru naturale. Mi-a atras atentia candva un espressoman si de atunci tin cont mereu cand ma uit pe etichete si beau o cafea, astfel incat atunci cand cauti ceva simplu, old school washed, spre exemplu, chiar sa fie aceasta procesare, iar cand vrei ceva complex, inovativ, sa fie de asemenea usor de reperat.
- pungile arata superb ca design, dar tineti cont ca pentru a le desface fara foarfeca trebuie dezlipit steagul tarii de origine a cafelei. Pungile verzi (pana se termina stocul) au nevoie de foarfeca pentru a le deschide frumos pana la zipper.
Dupa aproape o luna de cupping, espresso, aeropress, preinfuzii, extractii complexe, extractii simple, pun mai jos impresiile mele, poate sunt de ajutor ca sa mergeti drept la tinta, pe stilul vostru de gust:
Columbia Mota - o naturala pink bourbon, varietal preferat de mine in general, la care impresioneaza finish-ul intens de vin rosu cabernet, parca nemaiintalnit pana acum la intensitatea asta. Aciditatea este medie in acest context, nici nu mergea altfel, domolita de o dulceață intensa de struguri copti. Extractie simpla 1:2, nu prea are rost sa o chinuiti in profilare, dar daca o faceti veti accentua acel finish de cabernet laolalta cu ceva taninuri.
![[Image: h5y8ncN.jpeg]](https://i.imgur.com/h5y8ncN.jpeg)
![[Image: 06dbGlX.jpeg]](https://i.imgur.com/06dbGlX.jpeg)
Columbia Chapoleros - procesata washed bioreactor fermentation, singura din acest lot cu adaos de fruct in cofermentare (cocos), dar subtil, aproape ca nu iti dai seama. In rest, gustul e dominat de fructe exotice. In extractie normala nu se simte nicio urma de ferment, dar daca o storci in preinfuzii foarte luni, spre 20 de secunde, apar si nuante de ferment. Prajirea este aparent fascinant de light, printre cele mai deschide boabe vazute pe la noi, insa afli imediat ca e destul de friabila (de unde si cremozitatea), la mine pe EK fiind macinata ideal pe 1 (adica mai am 10 gradatii pana la zero unde aproape se ating cutitele). Aici consider ca e o maiestrie a prăjitorului, pt ca multe astfel de mostre testate de-a lungul anilor au fost clar underdeveloped.
![[Image: 6IoYZKk.jpeg]](https://i.imgur.com/6IoYZKk.jpeg)
![[Image: brhkPWN.jpeg]](https://i.imgur.com/brhkPWN.jpeg)
Columbia Betania - cand vrei iei o pauza de la procesari inovative te duci spre washed si merita sa termini punga ca sa te "clatesti" bine pentru un nou val de teste. Betania vine de la 2000m altitudine si incepe cu migdala, apoi se duce într-o aciditate citrica gen lime (adica acel gust citric dublat si de ceva dulceta), corp redus ca intensitate deci o simti lejera, clasica, culmea si cremoasa:
![[Image: avSkXEI.jpeg]](https://i.imgur.com/avSkXEI.jpeg)
Brazilia Sergio Reis - Merge bine in extractie clasica de 25, pana la 28s, apoi orice incercare de prelungire a preinfuziei pentru extractie mai lunga a dus mai degraba catre astringenta. Asa cum banuiam pentru o Brazilia, dulceața este absolut intensa, ramanand si pe finish, cu doar un strop de aciditate pe final (eticbeta zice portocale rosii). Pentru mine este o crema de alune Nutella cu niste bucati de portocala deasupra, ceva ce gasesti ca stil in multe cafele de specialitate bune, acolo unde nu vrei sa sperii prin avioane acide, vrei si potrivire in bauturile cu lapte dar in acelasi timp vrei si sa introduci omul in ceea ce ofera diferit o cafea de specialitate.
![[Image: f7FfFYU.jpeg]](https://i.imgur.com/f7FfFYU.jpeg)
![[Image: RJc5hdc.jpeg]](https://i.imgur.com/RJc5hdc.jpeg)
Columbia El Diviso by Nestor Lasso - miroase pur si simplu a camp de flori, exact in stilul fanilor Dak dar as spune ca mai putin artificial ca arome, are o dulceață deosebită si finish luuung spre zona lămâiță - portocale. Procesarea este "advanced washed", adica un lant de prelucrari ale boabelor tipic Nestor Lasso ( 14h oxidare cu pulpa, apoi depulping, 60h fermentate anaeroba, 12h fermentare in must din loturile precedente). Gradul de prajire pare de speriat pt multe rasnite dar la fel ca in cazul altei Columbii mai sus, boabele sunt destul de friabile, EK-ul meu fiind la 0.9. In opinia mea, daca te duci cu prajirea mult mai sus pe astfel de procesari risti sa le tai din partea aromatica intensa.
![[Image: Ur8VcFB.jpeg]](https://i.imgur.com/Ur8VcFB.jpeg)
![[Image: qGCtco6.jpeg]](https://i.imgur.com/qGCtco6.jpeg)
Columbia Zarza Geisha - iarasi o cafea deosebita, in aceeasi nota El Diviso, procesata "advanced natural" , cu fermentul si floralul mirosind de la rasnire. Este mai intensa decat El diviso, corp mai pronuntat, super florala, poate cea mai apropiata de stilul Dak, ramanand memorabil finish-ul lung de piersica.
![[Image: LotCdcP.jpeg]](https://i.imgur.com/LotCdcP.jpeg)
Columbia Zarza pb+ - Nu sunt deloc asemanatoare Zarza Geisha si aceasta Zarza pink bourbon, care in ciuda modului de procesare (double fermentation washed) ramane clean, fina, soft, aproape ca nu se simte ca boabele au trecut prin fermentare, fiind pur si simplu un suc de mandarine, cu aciditatea de rigoare ( prezenta dar nu intensa ca o lamaie). Corpul si dulceata le pun pe locul 2. De asemenea gradul de prajire impresioneaza prin culoarea deschisa in schimb pe rasnita boabele cer chiar un grad mai grosier ca cele de mai sus, 1.2 pe EK. Ca o paranteza, poate gaseste @Alin.Laiu timp sa ne spuna cum produce contrastul acesta finalizat de fapt cu solubilitate.
Faptul ca e o cafea mai fina iti lasa o libertate foarte mare in profilare, putand sa te duci cu preinfuzia si 20 sec fara niciun fel de problema. Nu as face asta mereu dar ca experiment, o preinfuzie mai lunga pe astfel de cafele nu va face decat sa intensifice suculenta.
![[Image: 9eybzTN.jpeg]](https://i.imgur.com/9eybzTN.jpeg)
![[Image: GUJvIz9.jpeg]](https://i.imgur.com/GUJvIz9.jpeg)
Rwanda Kanya - Revenind la cafele procesate simplu, pe aceasta Rwanda se simte din plin caracterul de naturala, corp intens si dulceata proeminenta, ciocolata neagra cu cirese, un strop de aciditate la al doilea impact. Pentru sotie a fost cafeaua preferata, nu prea bem cu lapte dar cred ca s-ar preta destul de bine si acolo. Extractia as recomanda-o fara artificii pentru ca orice Rwanda poate aduce si un anume "pamantiu" daca o supraextragi. Cafeaua asta e facuta sa fie extrasa simplu, 1:2 din 18 sau 19g in 25s si iese perfect, fara scule sofisticate:
![[Image: FA2ZGVw.jpeg]](https://i.imgur.com/FA2ZGVw.jpeg)
Peru San Antonio - Desi boabele arata mai prajite, aparent, iarasi Alin "m-a pacalit" si m-am pomenit cu cele mai light boabe din tot lotul, desi eram sigur ca o voi extrage usor. Este o altfel de interpretare data unui sortiment care altfel nu e vedeta in nicio prajitorie, asa simplu procesat natural, fara artificii. Crema este subtire si deschisa la culoare, iar la gust, dupa Brazilia a fost cea mai intensa, avand ceva din Rwanda, pamantiul acela, un dulce pe care il simti indelung ca dupa o caramea, impact de fruct copt urmat de aciditate difuza. Este asadar o naturala potrivita celor la inceput de drum in ale acidității, pe care as recomanda-o intr-o reteta 1:3, ca sa iasa mai aerisita.
![[Image: EXtfdD8.jpeg]](https://i.imgur.com/EXtfdD8.jpeg)
![[Image: XIRaRDS.jpeg]](https://i.imgur.com/XIRaRDS.jpeg)
Succes si asteptam impresiile espressomanilor!
Espressomanii timisoreni (in primul rand) dar si cei de pretutindeni fac cunostinta de astazi cu un proiect la care s-a lucrat foarte mult pana sa fie lansat efectiv la apa, aproximativ doi ani, o prajitorie de specialitate in adevaratul sens al cuvantului pe care Timisoara o astepta si o merita. Impresia personala dupa ce am trecut prin noua sortimente diferite, cat se poate de reprezentative pentru stilul lor, este ca Timisoara, prin Baroque, se va bate de la egal la egal cu marile prajitorii ale Romaniei. Am mai spus asta si despre alte proiecte cand erau la inceput si nu au fost vorbe goale, iar voi, espressomanii, veti putea confirma sau infirma acest lucru.
Pastram aici discutiile generale si impresiile despre cafele, iar pentru reducerea de 15% a espressomanilor aveti la dispozitie thread separat, aici.
Asadar, Forumul Espressoman le spune bun venit celor din echipa prajitoriei Baroque Coffee Roastery din Timisoara, un proiect in spatele caruia stau Alexandra Valean in calitate de owner, deja implicata de ani buni in tot ceea ce inseamna Horeca din Timisoara, inclusiv o cafenea de specialitate (deci suficienta pasiune si sustinere pentru cafele verzi alese pe spranceana) si.... Alin Laiu, QC manager la Meron, un om cu o experienta foarte mare in prajire, sourcing de cafea verde si in general tot ce tine de aceasta "nebunie" pentru cafeaua de specialitate. Ca sa nu amestecam lucrurile, precizez din start ca Alin ramane implicat in continuare in Meron, insa prin Baroque Coffee Roastery isi pune in practica viziunea sa personala asupra prajirii si alegerii cafelei, ca in cazul unei mari trupe unde vocalul isi dezvolta si un proiect solo

Pana sa auzim de la ei cu ce se lauda, ce prajitor folosesc, ce abordare au, incerc sa descriu ce am gasit in pungi si in ceasca si cum vad eu stilul lor de prajire. Cafelele testate au fost cele de mai jos:
![[Image: fjtqZe4.jpeg]](https://i.imgur.com/fjtqZe4.jpeg)
Cateva impresii generale:
- stilul de prajire este usor diferit fata de ce am mai vazut in Romania, cu un aspect destul de deschis al boabelor, ceea ce denota indrazneala si curaj, intr-o perioada in care solubilitatea este cuvantul de baza
- dar ce sa vezi, cand te iei sa prepari cafelele si din instinct te duci spre fin, observi ca boabele sunt destul de friabile si de fapt macinarea ta va fi in zona unei cafele solubile, cu suficienta crema. Curbele de prajire au fost rafinate mult timp de catre Alin, nu e deloc o intamplare profilul final de prajire.
- de aici si potrivirea in filtru a unor cafele, atat cat am eu senzorii antrenati pentru asa ceva, dar asteptam de la pasionatii de V60 si aeropress mai multe impresii.
- respectul pentru terroir este la nivelul care trebuie, Brazilia fiind usor de cunoscut, la fel si Rwanda sau Columbia, dar cu particularitati ce tin de procesare sau abordarea prajirii.
- cafelele cu procesari avansate sunt consemnate pe eticheta asa cum trebuie, adica o cofermentare washed nu apare simplu "washed" ci "advanced washed" sau cum a venit de la importator. La fel si pentru naturale. Mi-a atras atentia candva un espressoman si de atunci tin cont mereu cand ma uit pe etichete si beau o cafea, astfel incat atunci cand cauti ceva simplu, old school washed, spre exemplu, chiar sa fie aceasta procesare, iar cand vrei ceva complex, inovativ, sa fie de asemenea usor de reperat.
- pungile arata superb ca design, dar tineti cont ca pentru a le desface fara foarfeca trebuie dezlipit steagul tarii de origine a cafelei. Pungile verzi (pana se termina stocul) au nevoie de foarfeca pentru a le deschide frumos pana la zipper.
Dupa aproape o luna de cupping, espresso, aeropress, preinfuzii, extractii complexe, extractii simple, pun mai jos impresiile mele, poate sunt de ajutor ca sa mergeti drept la tinta, pe stilul vostru de gust:
Columbia Mota - o naturala pink bourbon, varietal preferat de mine in general, la care impresioneaza finish-ul intens de vin rosu cabernet, parca nemaiintalnit pana acum la intensitatea asta. Aciditatea este medie in acest context, nici nu mergea altfel, domolita de o dulceață intensa de struguri copti. Extractie simpla 1:2, nu prea are rost sa o chinuiti in profilare, dar daca o faceti veti accentua acel finish de cabernet laolalta cu ceva taninuri.
![[Image: h5y8ncN.jpeg]](https://i.imgur.com/h5y8ncN.jpeg)
![[Image: 06dbGlX.jpeg]](https://i.imgur.com/06dbGlX.jpeg)
Columbia Chapoleros - procesata washed bioreactor fermentation, singura din acest lot cu adaos de fruct in cofermentare (cocos), dar subtil, aproape ca nu iti dai seama. In rest, gustul e dominat de fructe exotice. In extractie normala nu se simte nicio urma de ferment, dar daca o storci in preinfuzii foarte luni, spre 20 de secunde, apar si nuante de ferment. Prajirea este aparent fascinant de light, printre cele mai deschide boabe vazute pe la noi, insa afli imediat ca e destul de friabila (de unde si cremozitatea), la mine pe EK fiind macinata ideal pe 1 (adica mai am 10 gradatii pana la zero unde aproape se ating cutitele). Aici consider ca e o maiestrie a prăjitorului, pt ca multe astfel de mostre testate de-a lungul anilor au fost clar underdeveloped.
![[Image: 6IoYZKk.jpeg]](https://i.imgur.com/6IoYZKk.jpeg)
![[Image: brhkPWN.jpeg]](https://i.imgur.com/brhkPWN.jpeg)
Columbia Betania - cand vrei iei o pauza de la procesari inovative te duci spre washed si merita sa termini punga ca sa te "clatesti" bine pentru un nou val de teste. Betania vine de la 2000m altitudine si incepe cu migdala, apoi se duce într-o aciditate citrica gen lime (adica acel gust citric dublat si de ceva dulceta), corp redus ca intensitate deci o simti lejera, clasica, culmea si cremoasa:
![[Image: avSkXEI.jpeg]](https://i.imgur.com/avSkXEI.jpeg)
Brazilia Sergio Reis - Merge bine in extractie clasica de 25, pana la 28s, apoi orice incercare de prelungire a preinfuziei pentru extractie mai lunga a dus mai degraba catre astringenta. Asa cum banuiam pentru o Brazilia, dulceața este absolut intensa, ramanand si pe finish, cu doar un strop de aciditate pe final (eticbeta zice portocale rosii). Pentru mine este o crema de alune Nutella cu niste bucati de portocala deasupra, ceva ce gasesti ca stil in multe cafele de specialitate bune, acolo unde nu vrei sa sperii prin avioane acide, vrei si potrivire in bauturile cu lapte dar in acelasi timp vrei si sa introduci omul in ceea ce ofera diferit o cafea de specialitate.
![[Image: f7FfFYU.jpeg]](https://i.imgur.com/f7FfFYU.jpeg)
![[Image: RJc5hdc.jpeg]](https://i.imgur.com/RJc5hdc.jpeg)
Columbia El Diviso by Nestor Lasso - miroase pur si simplu a camp de flori, exact in stilul fanilor Dak dar as spune ca mai putin artificial ca arome, are o dulceață deosebită si finish luuung spre zona lămâiță - portocale. Procesarea este "advanced washed", adica un lant de prelucrari ale boabelor tipic Nestor Lasso ( 14h oxidare cu pulpa, apoi depulping, 60h fermentate anaeroba, 12h fermentare in must din loturile precedente). Gradul de prajire pare de speriat pt multe rasnite dar la fel ca in cazul altei Columbii mai sus, boabele sunt destul de friabile, EK-ul meu fiind la 0.9. In opinia mea, daca te duci cu prajirea mult mai sus pe astfel de procesari risti sa le tai din partea aromatica intensa.
![[Image: Ur8VcFB.jpeg]](https://i.imgur.com/Ur8VcFB.jpeg)
![[Image: qGCtco6.jpeg]](https://i.imgur.com/qGCtco6.jpeg)
Columbia Zarza Geisha - iarasi o cafea deosebita, in aceeasi nota El Diviso, procesata "advanced natural" , cu fermentul si floralul mirosind de la rasnire. Este mai intensa decat El diviso, corp mai pronuntat, super florala, poate cea mai apropiata de stilul Dak, ramanand memorabil finish-ul lung de piersica.
![[Image: LotCdcP.jpeg]](https://i.imgur.com/LotCdcP.jpeg)
Columbia Zarza pb+ - Nu sunt deloc asemanatoare Zarza Geisha si aceasta Zarza pink bourbon, care in ciuda modului de procesare (double fermentation washed) ramane clean, fina, soft, aproape ca nu se simte ca boabele au trecut prin fermentare, fiind pur si simplu un suc de mandarine, cu aciditatea de rigoare ( prezenta dar nu intensa ca o lamaie). Corpul si dulceata le pun pe locul 2. De asemenea gradul de prajire impresioneaza prin culoarea deschisa in schimb pe rasnita boabele cer chiar un grad mai grosier ca cele de mai sus, 1.2 pe EK. Ca o paranteza, poate gaseste @Alin.Laiu timp sa ne spuna cum produce contrastul acesta finalizat de fapt cu solubilitate.
Faptul ca e o cafea mai fina iti lasa o libertate foarte mare in profilare, putand sa te duci cu preinfuzia si 20 sec fara niciun fel de problema. Nu as face asta mereu dar ca experiment, o preinfuzie mai lunga pe astfel de cafele nu va face decat sa intensifice suculenta.
![[Image: 9eybzTN.jpeg]](https://i.imgur.com/9eybzTN.jpeg)
![[Image: GUJvIz9.jpeg]](https://i.imgur.com/GUJvIz9.jpeg)
Rwanda Kanya - Revenind la cafele procesate simplu, pe aceasta Rwanda se simte din plin caracterul de naturala, corp intens si dulceata proeminenta, ciocolata neagra cu cirese, un strop de aciditate la al doilea impact. Pentru sotie a fost cafeaua preferata, nu prea bem cu lapte dar cred ca s-ar preta destul de bine si acolo. Extractia as recomanda-o fara artificii pentru ca orice Rwanda poate aduce si un anume "pamantiu" daca o supraextragi. Cafeaua asta e facuta sa fie extrasa simplu, 1:2 din 18 sau 19g in 25s si iese perfect, fara scule sofisticate:
![[Image: FA2ZGVw.jpeg]](https://i.imgur.com/FA2ZGVw.jpeg)
Peru San Antonio - Desi boabele arata mai prajite, aparent, iarasi Alin "m-a pacalit" si m-am pomenit cu cele mai light boabe din tot lotul, desi eram sigur ca o voi extrage usor. Este o altfel de interpretare data unui sortiment care altfel nu e vedeta in nicio prajitorie, asa simplu procesat natural, fara artificii. Crema este subtire si deschisa la culoare, iar la gust, dupa Brazilia a fost cea mai intensa, avand ceva din Rwanda, pamantiul acela, un dulce pe care il simti indelung ca dupa o caramea, impact de fruct copt urmat de aciditate difuza. Este asadar o naturala potrivita celor la inceput de drum in ale acidității, pe care as recomanda-o intr-o reteta 1:3, ca sa iasa mai aerisita.
![[Image: EXtfdD8.jpeg]](https://i.imgur.com/EXtfdD8.jpeg)
![[Image: XIRaRDS.jpeg]](https://i.imgur.com/XIRaRDS.jpeg)
Succes si asteptam impresiile espressomanilor!
#Lelit Bianca V3 Black #EK43S + SSP & Titus carrier #Honne Slim #Kinu Titan #Barbro Tamper

Preturile pt pungile de 1kg sunt excellente!

Nu prea da bine ca in cafeneaua prajitoriei sa nu fie disponibile cafele din portofoliul propriu.