Am mai trecut prin cateva cafele de la Barshaker Roasters, mai ales ca primesc destul de des intrebari de la espressomanii care vor sa isi cumpere o rasnita sau un espressor de la ei, despre ce cafea sa incerce de la ei, daca tot isi iau ceva de acolo.
Ei bine, incercand sortimentele lor inca de la inceput, cu impresiile lasate in acest thread cand a fost cazul, se poate observa ca acel blend inimaginabil de popular pentru mine, Napolitan, le-a influentat putintel stilul de prajire sau mai exact cererea pentru blend i-a facut sa solubilizeze foarte mult cafelele. Practic cine uraste aciditatea sau cauta doar ceva cat sa fie acolo dar sa nu se simta mai deloc :) va gasi un portofoliu destul de larg, inclusiv pentru Kenya gasind o versiune de prajire care sa nu scoata aciditate ci crema si dulceata.
L-am intrebat si pe @
MyR si mi-a confirmat ca sunt acum doua scoli de gandire ca sa zic asa, in interiorul prajitoriei, oamenii tineri care trag spre profile mai fructate si "batranii" care vor solubilitate. Astfel ca portofoliul lor poate fi destul de elastic, recomandarea fiind sa vorbiti cu ei inainte si sa cereti un sfat. Chiar unele cafele testate de mine au fost perfect incadrabile in acel light solubil, pline de arome, iar altele prajite mai sus, origini diferite bineinteles. Inteleg de aici ca aceasta "lupta" intre ce profiluri sa aleaga a avut un efect benefic, anume ca pot acoperi o plaja foarte mare de gusturi, fara ca sa le spui oamenilor ca prajiesti doar light sau doar extrem de solubil. Trebuie sa ai curaj sa faci asta si pricepere in gestionarea tuturor acestor cafele si profiluri.
Eu voi scrie despre ce m-a impresionat si ce a fost pe calapodul meu, cautand nu neaparat aciditate ci ceva special in cafea, poate un fruct dar apreciez si romul, poate ceva exotic dar imi place si o ciocolata cu lapte sau scortisoara. Pana la bitter, acolo imi suna alarmele in cap.
Costa Rica Don Senel - cuvantul de ordine este "tropical", cea mai buna mi s-a parut, prajita intr-un stil solubil ce evidentiaza si dulceata, fara bitter. Acel "tropical" se simte inclusiv pe finish. Sa nu va speriati de anaerobicul din denumire, fermentarile au evoluat mult cum v-am mai zis si ati constat si voi, deci procesarea "anaerobic natural" nu mai inseamna borhot ca pe vremuri ci accentuari de dulce si fruct copt, daca e facuta bine. Bravo Claudiu!
![[Image: PBWrq47.jpeg]](https://i.imgur.com/PBWrq47.jpeg)
Columbia Jesus Barahona - din nou avem de-a face cu o anaerobica naturala, insa dintr-un varietal mai rar la noi in tara, tabi (un hibrid intre bourbon, typica si timor), potrivita mai ales celor care vor sa simta si putin ferment in ceasca. Prajirea solubila acopera fermentul in mare parte, tot asa fara sa dea bitter la schimb, dominand ciocolata neagra si fructele uscate, mai ales pe finish.
![[Image: ypPl9CG.jpeg]](https://i.imgur.com/ypPl9CG.jpeg)
Mi-a placut si Ethiopia Tefanesh Zeleke o naturala parfumata pe care eu as fi prajit-o chiar mai light ca sa-i scot in evidenta mai tare fructele, dar pe care o pot intelege ca o trecere perfecta pentru cei care nu se impaca prea bine cu aciditatea insa au hotarat ca vor sa faca pasul spre africane mai indraznete, spre fructe de padure / cirese ca tenta de gust. A reglat Claudiu prajirea cat sa nu simtiti ca faceti trecerea aceasta la Ethiopia, plus crema cat cuprinde:
![[Image: mqkabI7.jpeg]](https://i.imgur.com/mqkabI7.jpeg)
Si am pastrat la final ceea ce le place multor colegi de forum, blendul Napolitan. Nu voi scrie ca mi-a placut caci nu imi sta in caracter, dar la presiunea baietilor care au insistat si la ultimul targ la care au fost prezenti, am zis sa incerc, poate reusesc sa imi explic si eu hype-ul cu acest blend. Posibil ca unul dintre motivele de apreciere din partea fanilor sa fie stilul de prajire. Daca va uitati putin la poza de mai jos veti vedea ca boabele nu sunt carbonizate (nici chiar cele negre) si nici pline de uleiuri, chiar daca arata asa cum nu ti-ar placea sa vezi o Columbia sa zicem :) Unele boabe sunt chiar foarte deschise la culoare, ceea ce schimba si suma culorilor dupa macinare. Combinat cu o temperatura de 86 de grade in cazul meu, va anunt ca a iesit ceva baubil chiar si pt gusturile mele. Daca ar fi fost o prajire carbon cu ulei, am mai testat si alta data, sigur nici nu puteam sa termin un sfert de ceasca. Poate ne spun aici espressomanii pasionati de asa ceva daca intr-adevar stilul acesta de abordare a prajirii este cel care da sarea si piperul. Ca experienta one time si special cu scopul de a intelege si alte gusturi ale cunoscutilor tai, mi-a prins bine.
![[Image: kTo9nvo.jpeg]](https://i.imgur.com/kTo9nvo.jpeg)
#Lelit Bianca V3 Black #EK43S + SSP & Titus carrier #Honne Slim #Kinu Titan #Barbro Tamper
![[Image: LoQ4bmT.jpeg]](https://i.imgur.com/LoQ4bmT.jpeg)
![[Image: RhlBbIZ.jpeg]](https://i.imgur.com/RhlBbIZ.jpeg)
![[Image: jSfoNRQ.jpeg]](https://i.imgur.com/jSfoNRQ.jpeg)
