Tag-Archive for » expresor ieftin «

Care espressor e mai bun? Intai rasnita apoi restul!

*Articol actualizat 2017

Ani de zile am dezbatut pe forumuri cu pasionatii de espresso problema aparatelor utilizate inclusiv achizitia unui espressor bun. Bineinteles ca am si experimentat cateva din ele si am putut sa-mi fac o imagine destul de clara! De la inceput va semnalez cateva capcane, de care neaparat trebuie sa tineti cont:
– un espressor automat nu le stie pe toate si nu este o solutie buna pentru acasa
– 90% din reclamele pe care le vedeti la TV sau pe internet sunt facute aparatelor de doi bani
– designul nu are nicio legatura cu functionalitatea, asadar un aparat colorat care vine frumos in bucatarie nu inseamna ca e si bun
–  pretul ridicat nu inseamna neaparat calitate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa coboram stacheta prea jos
– atentie la campaniile agresive din hypermarketuri cand puteti fi determinati sa cumparati impulsiv, datorita degustarii sau a unor vorbe frumoase
– fiecare avem de obicei o imagine frumoasa preconceputa despre espresso si cu cat e mai frumos aparatul, amabalajul si descrierea producatorului cu atat mai tare ne imaginam ca vom obtine cu acel aparat o cafeluta delicioasa
– multe dintre marcile care au o sonoritate frumoasa, italiana sau germana, sunt de fapt made in China
– Krups, DeLonghi, Philips Saeco, Ufesa, Rowenta, Bosch, Electrolux, Singer, Rohnson etc. nu sunt marci cu traditie in quality espresso iar unele dintre acestea sunt chiar chinezarii de-a dreptul. Asta nu inseamna ca nu pot fi cat de cat ok pentru inceput, insa trebuie asumate viitoarele probleme de service, potentialul gust de plastic ars sau calitatea mediocra a rezultatelor obtinute. Mai bine pui banii deoparte pentru ceva mai bun.
– documentati-va excesiv de mult inainte de a face o achizitie, pe forumuri nu pe site-urile magazinelor!

Simt ca trebuie sa incep cu o replica de pe un forum strain de specialitate, scrisa de un pasionat: “Espressorul este doar un accesoriu al rasnitei” 🙂 Desigur, este o exagerare dar se poate retine esenta glumitei – NICIODATA nu veti putea obtine un espresso delicios fara a folosi o rasnita, indiferent ca ati fost la supermarket si ati dat  jdemii de sute pe nu stiu ce cafea macinata Illy, Davidoff, Lavazza care va fi bagata in espressorul lu’ peste sarat, cumparat cu 1000E din Italia! Si nu neaparat pentru ca ar fi nasoale aceste marci ci pentru ca nu exista o macinatura standard pentru espresso, chiar daca pe eticheta spune altceva, dar si pentru ca aveti in punga o cafea deja macinata, factor letal pentru espresso.

Calitatea se obtine respectand cei patru M, de care vorbeste italianu’: MISCELA, MACINATURA, MACCHINA PER CAFFE’ ESPRESSO, MANO O MENTE DELL’OPERATORE. Numai tinand cont de toate aceste reguli puteti obtine un espresso perfect. Adica asa ceva:

Nu detaliez acum ce inseamna fiecare pentru ca am promis ca vorbesc doar de masinarii in acest post. Retineti doar ca folosind cel mai tare espressor profesional din lume, impreuna cu o cafea ambalata gata macinata, rezultatul va fi o ciorba lunga (sau scurta, dupa preferinte). La fel si cu o rasnita proasta in loc de cafea gata macinata. Chiar am fost la un eveniment (unde ma desfasuram ca MC) si in pauza l-am rugat pe barman sa foloseasca rasnita mea de atunci Gaggia MM Steel (relativ ieftina, de marca dar slabuta la caracteristici si inca “netunata”) pentru a folosi macinatura la espressorul lui profesional. Nu va imaginati ce zeama nasoala a iesit! A pus in functiune si rasnita lui profesionala si a facut un espresso… Nu mai spun continuarea ca o banuiti 🙂 E adevarat ca peste un timp am aflat cum imi pot “tuna” micuta mea rasnita si facand o mica modificare am inceput si eu sa obtin rezultate cat de cat satisfacatoare, insa specificatiile ei tehnice erau foarte slabe, alaturi de o fiabilitate foarte slaba (nu se mai fabrica din cate stiu).  Espressorul folosit atunci era un Ufesa 7140  care intre timp, dupa 6 reparatii in service, inca se mai taraste s-a dus la gunoi, nu inainte de a-i desface boilerul si a ma speria de balaurii din interior.

Asadar ajungem la intrebarea initiala: care espressor este mai bun? Pai hai sa vedem ce tipuri gasim in piata si in ce ordine le-as aseza eu, in functie de experientele cu fiecare tip de aparat! O sa incep cu cele mai slabe pana ajung la cele mai bune.

  • Cafetierele mascate sub numele de espressor – sunt de doua feluri: combi, adica jumatate filtru jumatate “espressor”, si cele cu pompa de aburi,  foarte usor de recunoscut pentru ca arata aproximativ la fel si sunt foarte fragile. Aveti imagini cu ele in cuvintele link! De evitat total!
  • Aparatele care merg doar cu capsule tip Nespresso, Lavazza, Tassimo, Senseo, Dolce Gusto etc. – calitatea poate creste, fata de cazurile de mai sus, insa nu cu mult. Reprezinta poate cel mai pervers instrument de marketing al firmelor producatoare, pentru ca se adreseaza segmentului de populatie cu venituri medii si peste medie, activ, cu timp limitat, necunoscatori al cafelei espresso si nedoritori de a bea un espresso adevarat, contand in special rapiditatea, simplitatea sau curatenia. Pe un aparat care face 30E veti da in jur de 100-200E la care trebuie sa adaugati costurile imense ale capsulelor, mai ales daca beau doua persoane, zilnic (minim 200 de lei / kg ajunge cafeaua din capsula de 7g). Adaug si incertitudinea continutului din capsula, mai ales in cazul sortimentelor tip capuccino, macchiato etc. unde e dezastru.  Am baut intr-un supermarket la o promotie si mi-a venit sa rad…pur si simplu! Iarasi, nici aceste aparate nu merita absolut deloc banii!
  • Espressoarele care merg numai pe cialde – indraznesc sa le pun pe locul 3, in fata capsulelor, pentru ca am baut si unele au fost ok. E drept, aici conteaza enorm calitatea cialdelor, de fapt a cafelei pe care o contin. Cialdele sunt acele “pliculete” rotunde de hartie care contin cafea macinata in interior. Totusi, in ziua de astazi majoritatea semiautomatelor permit folosirea cialdelor, deci a investi intr-un aparat care foloseste doar cialde (ESE Pods) nu se merita!
  • Espressoarele automate cu rasnita incorporata (superautomate) – daca te dau banii afara din casa si ai niste zeci de milioane pentru o scula de calitate, vei avea satisfactia unui cvasiespresso bunicel, insa nicidecum asemanator cu ce ai baut prin cafenelele italiene, sau prin cele romanesti care se respecta la acest capitol. Ba chiar cineva cu o rasnita buna si un espressor de cateva sute de lei va scoate un espresso mult peste ce poate automatul tau de 500E- 10.000Euro. E drept, in cazul birourilor, sunt un compromis relativ ok pret / comoditate. De retinut ca nu sunt fiabile. Un superautomat are o mecanica fina si o electronica foarte complexe si iti trebuie mult noroc sa nu ai necazuri cu ele. Mai ales daca alegi niste marci ieftine, esti condamnat la service, iar cand vor iesi din garantie pun pariu ca nu vei plati jumatate din pretul aparatului pentru nu stiu ce componenta electronica bulita! In plus, in cazul multora, rasnita incorporata are doar cateva trepte de rasnire ceea ce e grav pentru ca fiecare tip de boabe e diferit. De mentionat si problema boilerului care se infierbanta, si care e situat in apropierea containerului cu boabe iar caldura este unul dintre cei mai mari dusmani ai cafelei prajite! De fapt automatele nu prea folosesc boiler ci thermoblock-uri, adica o bucata de metal cu serpentine in interior, care se infierbanta. De curand a aparut si problema mucegaiului din automate, semnalata in public Germania.
  • Espressoarele semiautomate – cea mai buna alegere posibila si, credeti-ma, de la locul 1 la locul 2 (automatele) este o diferenta ca de la Champions League la Liga lu’ Mitica! Atentie insa ce cumparati si insotiti obligatoriu acest aparat de o rasnita buna. Urmatorul articol l-am dedicat integral rasnitelor! A folosi un espressor semiautomat fara o rasnita alaturi echivaleaza cu bani aruncati pe fereastra. Exista si semiautomate cu rasnita incorporata daca aceasta idee va surade mai mult (pentru unii e un prag psihologic, trecand de la un automat), cu dezavantajul ca la un viitor upgrade va trebui vandut tot ansamblul. Alegand un semiautomat va veti lovi si de mitul celor 15 bar. E aceeasi treaba cu zecile de megapixeli ai aparatelor foto marketizate excesiv.  Din contra, 15 bar inseamna prea mult, ideal fiind 8-9 bar,  insa majoritatea sunt reglate la 13-15 bar pentru a putea fi folosite si monodozele (cialdele), asadar sa nu considerati acest parametru ca un criteriu de cumparare, mai ales ca pe espressoarele mai bune, presiunea se poate modifica. Daca bugetul permite, alegeti espressoarele cu PID, caci puteti controla electronic temperatura, grad cu grad, lucru extrem de important.  Ca si marci, trebuie mizat pe cele cu vechime in espresso, in opozitie cu brand-urile cunoscute de toti dar  chinezarii la origine (DeLonghi, Krups, Rohnson, Zelmer, Ufesa, Philips Saeco & stuff.)

Mai exista si espressoarele mauale, pe care nu le-am pus in enumerare din cauza raritatii lor, desi in ultima vreme au inceput sa apara si in Romania. Sunt mai degraba niste piese de arta pe care le gasiti in unele magazine specializate, fiind darul ideal pentru un pasionat cu gusturi alese, dar in acelasi timp, daca sunteti prinsi de farmecul lor, pot fi o alternativa foarte buna ca si espressor de zi cu zi. Presiunea se exercita manual prin coborarea unei manete ce actioneaza un piston. Rezultatele pot fi foarte bune, insa cu un pret, lucru manual din belsug si lipsa de control a temperaturii apei si presiunii! 

Repere la cumparare:

Pe langa cercetarea prealabila pe internet, tineti cont de importanta portafiltrului. Daca e foarte usor e semn rau. Daca manerul este subtire, gol pe interior, iarasi e semn rau. Cel mai important este capul portafiltrului care trebuie sa fie total din otel sau bronz cromat (de aici si greutatea de 350-400g), iar in interiorul lui trebuie sa intre o sita metalica. Alta constructie este doar o imitatie ieftina, chiar din partea marcilor cunoscute. Sitele se gasesc in functie de gramajul de cafea dorit.  Aici mare atentie caci ambele site trebuie sa fie pline de gauri pe spate nu doar cu o gaurica in mijloc. Producatorii fac aceasta smecherie pentru a da clientilor incepatori satisfactie, in sensul in care o sita cu o singura gaura in mijloc va forta si mai tare apa la trecerea prin cafea, generandu-se un surplus de presiune care se traduce printr-o spuma (nu crema) mai densa, obtinuta practic intr-un mod artificial, ca o iluzie optica! Asadar sitele trebuie sa arate asa nu asa, iar daca lucrurile nu stau cum trebuie asigurati-va ca diametrul portafiltrului este similar cu profesionalele si puteti inlocui sita la orice magazin de piese. Un articol detaliat despre diferenta dintre sitele presurizate si cele nepresurizate, am scris aici.

Nu uitati de accesorii!

In primul rand veti avea nevoie neaparat de un tamper, pentru ca producatorii de espressoare nu il pun in accesoriile standard sau daca o fac, il confectioneaza “la misto” dintr-un plastic subtire, care de multe ori nici nu acopera suprafata portafiltrului.  Acesta va ajuta sa presati uniform cafeaua macinata in portafiltru, inainte de a-l monta in espressor. Astfel cafeaua va opune rezistenta necesara la trecerea apei prin ea, rezultand o extractie corecta. Daca nu va permiteti sa dati 130 de lei pe unul bun, va duceti frumos la strungar cu o poza, ii dati diametrul sitei din portafiltru si ii cereti sa va confectioneze dintr-un material inoxidabil aceasta piesa. Simplu! Atentie, caci fara a fi compactata, cafeaua va murdari dusul espressorului si piesele din jur, lucru total neindicat, iar extractia va fi un dezastru.

Pentru spumarea laptelui se foloseste o cana speciala din inox, altfel va chinuiti in zadar cu una de ceai  🙂  Aveti nevoie de un pitcher / lattiera / cana de inox (sinonime) de 350ml sau daca se beau mai multe capuccino, una de 5-600ml.

Pentru inceput dar mai ales pentru viitor, consider obligatoriu un cantar cu zecimala, cele de bijuterii fiind 20 de lei pe net. Astfel pui in rasnita doar cat ai nevoie, nu lasi cafeaua sa se oxideze la aer.

Restul accesoriilor depind de buget, dar in mod normal nu mai aveti nevoie imediata de altele. Dar, dupa ce va obisnuiti cu prepararea, veti constata ca unii producatori livreaza sitele de 7g (cele mai mici) foarte proaste, in sensul ca aluneca mereu cafeaua prin ele, la presare. De aceea, daca diametrul se potriveste, ar fi indicat sa faceti rost de site profesionale, cele mai bune fiind VST, IMS sau La Marzocco simple, cu forma aceea ideala.  Eu mi-am mai cumparat si un picurator simplu, pentru ca ma incomoda la espresso dublu intr-o ceasca, cel cu doua brate, cafeaua curgand  uneori pe alaturi.

Concluzii:

Tragand linie, atunci cand va lansati in cautarea unui espressor INFORMATI-VA mai intai, apoi stabiliti-va un buget maxim, nu va caliciti dar nici nu exagerati cu bani aruncati, chiar daca aveti destui si de ce nu, cereti un sfat! E bine sa-ti potolesti acel impuls enervant de moment si sa mai astepti pana pui bani deoparte, decat sa regreti dupa. O sa incerc sa simulez niste scenarii, cu cateva recomandari concrete:

– buget foarte mic, de criza, fara nicio speranta de a se mari – solutia este combinarea unei rasnite manuale (Porlex Mini, la 208 lei cu tot cu reduceri la importator,  este un exemplu de luat in calcul) cu un espressor “mai chinezesc”. Combinatia inversa nu este deloc in regula. Exista si rasnite electrice ieftine (la 300-500 de lei), dar nu se preteaza in espresso ca si grad si viteza de macinare, cele manuale macinand mult mai calitativ, si le cumparati practic degeaba.  Uitati de  rasnitele  cu lama, de pe vremea bunicii caci infierbanta cafeaua evaporandu-i uleiurile aromatice, produc mult praf macinand total neuniform si nu te lasa sa stabilesti  diverse grade de rasnire. Deci intre o rasnita manuala buna si cea mai ieftina rasnita electrica buna, Ascaso I-mini I2 (700 lei) / Gaggia MDF (670 lei) nu exista cale de mijloc. Espressorul nu va fi unul cu pretentii, tinand cont de bugetul foarte limitat. Ne indreptam spre un semiautomat, nu cele cu presiune de aburi (deci NU cele din prima categorie enumerata mai sus), care sa aiba caracteristici cat mai apropiate de un produs mai bun din clasa. Pentru a alege dintre chinezariile de 350 de lei sa spunem, va recomand o vizita in magazinele fizice, pentru a va uita dupa cele care au portafiltre metalice, au cat mai putin plastic in interior si sunt depresurizabile. Trebuie sa fiti insa constienti ca mergand pe variantele “chinezesti” va asumati riscul  de a merge de cateva ori la service unde va veti intalni cu detinatorii de Krups si Delonghi 🙂 Practic, pana la 1100 de lei, nu gasiti o alternativa sensibil mai buna. Dureros este ca si marci mari in trecut, precum Gaggia, au ales sa se amestece in batalia chinezariilor, cu modele gen Gran Prestige / Gran Deluxe, niste copii la indigo de pe fratele “la fel de chinezesc”, Philips Saeco Poemia. Nu le recomand sub nicio forma!

– buget moderat, elastic la nevoie, insa limitat de gura nevestei (barbatului) 🙂  – va spun din experienta ca dupa nici un an, apar piticii ce indeamna la upgrade, asa ca incercati sa faceti alegerea potrivita din prima.  Eu as pleca aici de la o baza, adica cele mai accesibile espressoare casnice, capabile espresso – Gaggia Classic complet (1100 lei la importator cu sita nepresurizata si picurator metalic incluse) sau Lelit PL41E (1500 lei cu tamper). Bineinteles, e neaparat nevoie de o rasnita, dar vom fi limitati de bugetul moderat, asa ca avem 3 optiuni: 1. rasnita manuala entry level  Porlex (208 lei), 2. rasnita manuala de top – Kinu M47 (690 lei), celebra manuala romano-germana ce rasneste la o calitate peste multe electrice,  3. rasnita electrica entry level –  Ascaso I-mini i2 ( 700 lei) sau Lelit PL043MMI  (808 lei) sau Gaggia MDF cu dozator (765 de lei).  Se ajunge astfel la un total de minim 1300 lei daca mergeti pe rasnita manuala si Gaggia Classic (mai adaugati si un tamper de 100 lei pentru Classic)  sau minim 1800lei daca mergeti pe rasnita electrica sau manuala de top. 

– buget mare dar nu exagerat si dorinta de a cumpara ceva calitativ, care sa ofere siguranta unui espresso “perfect” – indiscutabil, aici as merge pe mana unui espressor cu PID, iar dintre toate, PL41TEM (2043 lei cu tamper) se detaseaza ca avand raportul pret / performante cel mai ok, alaturi de fratele mai mare PL81T, cu 500 lei mai scump dar “machiat” mai frumos.  Urmeaza rasnita, care poate fi ori o manuala Kinu M47 ori o electrica in functie de bugetul vostru, reperele de mai sus intre 700 si 900 lei ramanand valabile.  Desigur, se poate merge pe o rasnita semiprofesionala sau profesionala, daca bugetul permite, pana in 500E fiind Mahlkonig Vario Home  (1780 lei), Lelit PL72 (1890 lei) sau Baratza Sette (2000 lei). 

– buget generos, cu limite foarte largi, ce vizeaza performanta maxima acasa – daca sunteti dispusi sa invatati sa preparati acasa espresso si specialitati din lapte identice cu cele din bar atunci aflati ca se poate, dar cu putina munca de documentare. Forumul Espressoman va va fi foarte util din acest punct de vedere. Fara niciun dubiu, la buget mare poti pune un espressor din gama semiprofesionalelor casnice cu grup  E61, care sunt de doua feluri – cu sistem heat exchanger (HX) sau cu doua boilere (DB). Mai ieftine sunt HX-urile pentru ca sunt un compromis excelent intre aburul puternic, disponibil oricand (la cele single boiler de mai sus trebuie sa astepti un minut intre espresso si aburi si invers), si o extractie in parametrii profesionali a unui espresso. Le gasiti de la 900E in sus (Expobar Office Leva HX si Lelit PL62S fiind cele mai accesibile, 900-960E). Grup E61 inseamna ca zona unde se monteaza portafiltrul (grup ii spune) e facuta dintr-o bucata sanatoasa de aprox. 3kg de alama cromata, asigurand o stabilitate termica de invidiat. DB-urile, cu grup E61 sau nu, au un boiler pentru espresso si altul pentru aburi, dar sunt si mai scumpe. De exemplu un Expobar Brewtus IV, cum am si eu, cel mai bun DB calitate/dotari/pret (si care merge folosit si in cafenele mici), costa in Romania 1340E si asta cu reduceri cu tot. Apropo de aceste comparatii, va recomand si o postare de a mea din forum, unde i-am explicat unui user mai in detaliu diferentele SBDU/HX/DB. Un DB mai atipic este Lelit PL60 (mai popular in Germania), asta pentru ca reuseste intr-un pret relativ mic (3500 lei) sa aduca doua boilere, intr-un corp compact, existand multi pasionati de capuccino sau localuri mici care ar prefera usurinta si rapiditatea utilizarii unui DB, chiar daca fara grup E61, in fara unui HX. Brand-urile care produc HX-uri si DB-uri semiprofesionale sunt mai multe insa preturile sar destul de sus, de multe ori nejustificat, eu alegand sa va prezint calea mai accesibila si calitativa totodata de a intra in aceasta lume. Si pana la urma, daca ai un plus de bani , mai bine il directionezi catre o rasnita mai buna sau catre un termometru Eric (video in link) care da o precizie extraordinara in utilizarea HX-ului. Dar sa nu credeti ca o investitie intr-un espressor de top, va garanteaza reusita totala. Diferentele de gust vor veni din calitatea macinaturii, pe langa tipul si calitatea boabelor sau caracteristicile tehnice ale espressorului. Fiind vorba de un buget generos, lasati compromisurile pentru alte domenii. Singura concesie ar putea fi o rasnita manuala Kinu M47, pe care sa o pastrati pana cand va hotarati la o electrica de varf. Avand in vedere ca retentia este un lucru tare enervant acasa, la cateva cafele rasfirate pe zi (adica acea macinatura care ramane prin maruntaiele rasnitei), in maxim 1000E buget de rasnita as considera Hedone Honne (950E) ca fiind ideala in mediul home, datorita retentiei aproape zero si a cutitelor hybride de 65mm / 68mm. Nu pot sa nu o mentionez pe a mea Mahlkonig K30 Vario (1800E) ca fiind un clasic impecabil al rasnitelor profi ce se potrivesc si acasa. Mai exista si gama de semiprofesionale, despre care faceam vorbire mai sus, in bugete de aprox. 400E per rasnita.  

Acum totalul si-l face fiecare in functie de cat il strange pasiunea, iar sumele pot creste simtitor (exista si Dual Boilere nepamantene de 6-7000E gen La Marzocco GS3 sau Dalla Corte Mina) , de aceea reiterez – informati-va mult si puneti intrebari in stanga si in dreapta, pana sunteti convinsi ca ceea ce cumparati vi se potriveste si reprezinta alegerea optima in respectivul buget.

Sper ca am reusit sa fac o sinteza cat de cat ok, pe intelesul tuturor si folositoare in cautarile voastre. Am mai pus link-uri mai sus spre preturile minime de la importatorii in Romania, pentru ca acestia ofera exclusiv cititorilor si forumistilor Espressoman.ro, posibilitatea de a cumpara direct de la ei, sub preturile din magazine,  prin tabloul de reduceri Espressoman, lucru probabil unic pe piata de electronice din Romania.

Un articol folositor in continuarea cautarii voastre este cu siguranta cel dedicat rasnitelor, dupa care puteti trece la cel despre regulile de preparare a unui espresso “perfect”, acasa! Pentru orice alte nelamuriri va astept pe aria de comentarii de mai jos sau pe email, raspunzand tuturor cu mare placere.