Tag-Archive for » espressor automat «

In vizita la MetroExpo, cu escala la Jura

Saptamana trecuta la Romexpo a avut loc Metro Expo 2012 si am zis sa vad live noile aparate Lelit si Cunill daca tot avea stand acolo importatorul.  Primul si marele regret este ca nu am avut timp mai mult sa le testez, pentru ca mi s-au parut foarte interesante si chiar merita fiecare un review separat pe care cat de curand il voi face. In prima zi l-am avut alaturi pe Radu de la Papajacques, iar in a doua zi pe colegul forumist Mokele 🙂 Am s-o repet mereu, imi doresc sa fim o comunitate mai unita si mai mare, care sa se intruneasca mai des pentru a testa diverse scule interesante!

Insa mai presus de toate acestea, as pune experienta pe care am avut-o in standul Jura, ei fiind chiar langa Lelit-Cunill. De ce spun asta? Pentru ca imi doream sa am intr-o zi o discutie cu cineva care reprezinta  marcile de automate si de ce nu, sa le vad la treaba. Am dat acolo de o domnisoara foarte bine pregatita pe partea de marketing (te salut Delia 🙂 ) , insa foarte putin informata asupra ceea ce inseamna intr-adevar un espresso si care sunt parametrii de obtinere ai lui. Desigur, eu nu pot sa-i reprosez nimic, pentru ca ea isi facea meseria si isi sustinea brand-ul care ii asigura locul de munca. Si o facea bine! De fapt majoritatea oamenilor care treceau pe langa aceste standuri se opreau la Jura nu la Gaggia-Lelit-Cunill, automatele cu luminite si display-uri colorate fiind mult mai atragatoare pentru populatie.

De unde vine incantarea mea ca am ajuns in standul Jura? Din faptul ca mi s-a demonstrat pentru a nu stiu cata oara, ca pentru cineva care doreste sa obtina un espresso comparabil cu cei bei in cafenelele bune sau un capuccino cremos (nu spumos), automatele, indiferent de marca, sunt bani aruncati pe fereastra!

Prima oara am cerut un espresso la Jura Ena 7 sau IMPRESSA XS90 One Touch, nu imi mai aduc bine aminte, scula ce costa 2800 lei+ TVA. Mi s-au prezentat mai intai “marele avantaje” ale aparatului, incununate de rasnita in 5 trepte (!!!). Desigur ca mi-am imaginat ca cele 5 trepte nu vor putea face mare lucru si espresso-ul a curs in 10 secunde. Clar, subextras si lipsit de vlaga, desi rasnita era data la maxim de fin.

I-am explicat partenerei de dialog ca exact lucrul acesta nu il pot face automatele, calibrarea rasnitei cu sistemul de extractie, astfel incat, in 25 de secunde sa iti curga 30ml din 7-8g de cafea. Abia atunci se intampla o extractie completa, descoperind aromele respectivei cafele. (si) De aceea reclama cu “espresso-ul perfect” Jura + Tchibo, care ruleaza acum pe TV, este una profund mincinoasa, pentru ca automatele nu pot face asta iar Tchibo este o cafea pentru mase, deosebit de proasta! Cel putin sortimentele “noi” Sicilia si Milano sunt cu adevarat oribile!

Dezamagit fiind de rezultat si cerand mai mult de la aceste aparate, destul de scumpe de altfel, replica a fost, “hai sa trecem la noul Jura IMPRESSA J9 One Touch” (sper sa nu gresesc modelul) care are nu mai putin de 6 trepte pe rasnita (!!!) si stie sa prepare 19 specialitati din lapte si cafea. Pentru cine nu se pricepe si nu vrea sa invete sa aprecieze un espresso adevarat sau un capuccino cremos, desigur ca display-ul mare, colorat, cu multe butonase, plus multitudinea de bauturi pe care le poate face, reprezinta un avantaj si un punct de reper la achizitie, iar o domnisoara grabita sau un birou mai mic, ori pur si simplu cineva neinteresat in primul rand de calitatea bauturii, vor fi impresionati si poate chiar vor cumpara aparatul. Si sa nu credeti ca am vreo problema cu asta, caci ei sunt in target! Insa, cealalta categorie de clienti, care cauta in primul rand un espresso delicios si in al doilea rand un capuccino cremos, ar trebui sa se gandeasca nu de doua ori ci de zece ori inainte de achizitie, mai ales ca e vorba si de o suma frumusica de bani!  La rugamintea mea, reprezentanta Jura a trecut rasnita pe cea mai fina treapta, a facut si o setare de temperatura de la low la high (un alt artificiu de marketing implementat necorespunzator si inutil, in loc de PID), a selectat si preinfuzia (functie cvasiirelevanta, tinand cont de modul de functionare) si espressorul de 8000 de lei era pregatit pentru un espresso perfect urmat de un capuccino delicios. Curgerea este ciudata datorita preinfuziei de care se vorbea (lucru comun cu tassimo), adica pentru doua, trei secunde curge putina cafea, dupa care pauza de cateva secunde si incepe din nou sa curga…foarte ciudat! Asta se intampla, probabil, pentru ca aparatul vrea sa umezeasca pucul de cafea insa arunca prea multa apa si la o presiune prea mare, parte din ea cazand in ceasca sub forma de “espresso”. In continuare, ma asteptam la o extractie mai profunda de la un asemenea espressor de 2000E. Dar minunea nu a durat decat 8-9 secunde, 30ml de espresso curgand mai repede decat in cazul aparatului de 3300 de lei.

Deci am mai daramat un mit, marimea (pretului) nu conteaza 🙂 Insa, daca vorbim de marimea “vasului” in care sta apa la incalzit, atunci lucrurile incep sa conteze. Incepand de la 700 de lei, espressoarele semiautomate de calitate au boiler, odata cu pretul crescand si marimea, astfel ca un espressor de 700E are un boiler de 1.5l, totul pentru o stabilitate termica de invidiat. Asadar, am avut motive majore de a ramane perplex atunci cand reprezentanta Jura a inceput sa laude thermoblock-ul acestor aparate, care de fapt inseamna o cutiuta de aluminiu, cu niste serpentine in interior, care arata cam asa. Ideea e ca pe masura ce este folosita apa pentru espresso sa zicem, din rezervor va intra alta apa proaspata, care va fi la temperatura camerei. Daca vasul de incalzire nu este corespunzator (un boiler, cat mai mare de preferat) evident ca temperatura va scadea, amestecandu-se apa calda cu apa rece. O cutiuta din aluminiu, thermoblock-ul, nu va avea in veci puterea unui boiler de a mentine temperatura apei constanta si de a face “nesimtita” intrarea apei reci. Ganditi-va ca faceti dus cu apa dintr-un boiler sau dintr-o cutie de aluminiu cu serpentine in interior. In ce situatie credeti ca veti avea mai mult timp apa calda, la o temperatura constanta?

Al doilea capitol testat a fost spuma de lapte. La o apasare de buton, espressorul si-a tras lapte din rezervorul extern si a umplut pe loc paharul, dupa care a dat drumul la un “ristretto” si gata bautura (latte machiato probabil sau o specie de capuccino). Cine incercase o astfel de bautura doi pasi mai in fata, la barul unde inclusiv campionii barista Flori si Paul serveau gratuit latte-uri, putea observa imediat diferenta de la crema de lapte la spuma facuta de automat. Gustand ceea ce a facut Jura am sesizat ceea ce se vedea cu ochiul liber – o bautura foarte inconsistenta, cu muuuulte bule mici de aer in interior, ceva in genul spumei de bere, pe care o bei dar nu simti ca ingurgitezi un lichid propriu-zis. Exact ceea ce incerci sa eviti atunci cand prepari un capuccino si izbesti cana de masa, amestecand apoi continutul,  aceasta fiind de fapt diferenta de la crema de lapte la spuma de lapte.

 

La fel si in cazul espresso-ului facut la automate, in loc sa fie un lichid consistent, gros, cremos, din cauza extractiei incomplete pe care automatul o face, lichidul va fi unul departe de aceste caracteristici, cu bulele de aer deasupra si fara acel gust plin care iti umple gura de senzatii, caracteristic unei extractii corecte, la un semiautomat.

Sa ne intelegem, nu am nimic cu aceasta marca Jura, eu punand-o la un loc cu automatele Gaggia, Phillips Saeco etc. (chiar daca fiecare brand se crede cel mai bun), si diferentiindu-le de “chinezariile” Krups si DeLonghi, in materie de fiabilitate si traditie in cafea. Dar cand vine vorba de calitatea bauturii obtinute, fata de folosirea unui semiautomat si a unei rasnite  separate, toate automatele sunt la fel.  Adaug si faptul ca aceste consideratii sunt facute din prisma unui pasionat de espresso & latte, care cauta sa bea zilnic niste bauturi de calitate. Daca vorbim de un birou unde fiecare prefera o anumita bautura si aceasta trebuie sa fie disponibila oricand sau de o persoana care doreste sa bea dimineata ceva ultrarapid sau de oameni (in special femei) care vor sa se rasfete jucandu-se cu display-ul frumos colorat, atunci un automat este tot ce si-ar dori, si incurajez cumpararea lor in locul aparatelor pe capsule, cea mai joasa speta in materie de espresso & latte!

Sper sa am ocazia unui test back to back, intre un automat scump si un set rasnita+espressor semiautomat de maxim 400E. La acest targ, mi-a fost refuzata cererea (transmisa prin importatorul Gaggia-Lelit-Cunill) de catre Razvan, managerul de la Jura, pe  motiv ca “automatele expuse nu sunt calibrate”.  Ar fi interesanta filmarea rezultatelor si publicarea lor pe blog, ca sa-si faca fiecare o parere cat de cat obiectiva.

Care espressor e mai bun? Intai rasnita apoi restul!

*Articol actualizat 2019

Ani de zile am dezbatut pe forumuri cu pasionatii de espresso problema aparatelor utilizate inclusiv achizitia unui espressor bun. Bineinteles ca am si experimentat cateva dintre ele si am putut sa-mi fac o imagine destul de clara! De la inceput va semnalez cateva capcane, de care neaparat trebuie sa tineti cont cand cautati un espressor :
– un espressor automat nu le stie pe toate si nu este o solutie buna pentru acasa
– 90% dintre reclamele pe care le vedeti la TV sau pe internet sunt facute aparatelor de doi bani
– designul nu are nicio legatura cu functionalitatea, asadar un aparat colorat care vine frumos in bucatarie nu inseamna ca e si bun
–  pretul ridicat nu inseamna neaparat calitate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa coboram stacheta prea jos
– atentie la campaniile agresive din hypermarketuri cand puteti fi determinati sa cumparati impulsiv, datorita degustarii sau a unor vorbe frumoase
– fiecare avem de obicei o imagine frumoasa preconceputa despre espresso si cu cat e mai frumos aparatul, mai stralucitor amabalajul, mai pompoasa descrierea producatorului, mai mare numarul de bari cu atat mai tare ne imaginam ca vom obtine cu acel aparat o cafeluta delicioasa
– multe dintre marcile care au o sonoritate frumoasa, italiana sau germana, sunt de fapt made in China
– Krups, DeLonghi, Philips Saeco, Ufesa, Rowenta, Bosch, Electrolux, Singer, Rohnson etc. nu sunt marci cu traditie in quality espresso iar unele dintre acestea sunt chiar chinezarii de-a dreptul. Asta nu inseamna ca unele nu pot fi cat decat ok pentru inceput, insa trebuie asumate viitoarele probleme de service, potentialul gust de plastic ars, banii irositi pe ceva ce se va arunca sau calitatea mediocra a rezultatelor obtinute. Mai bine strangi fonduri pentru ceva mai bun.
– documentati-va excesiv de mult inainte de a face o achizitie, pe forumurile din toata lumea nu pe site-urile magazinelor!

Simt ca trebuie sa incep cu o replica de pe un forum de specialitate american, scrisa de un pasionat: “Espressorul este doar un accesoriu al rasnitei” 🙂 Desigur, este oarecum o exagerare dar se poate retine esenta – NICIODATA nu veti putea obtine un espresso delicios fara a folosi o rasnita, indiferent ca ati fost la supermarket si ati dat  jdemii de sute pe nu stiu ce cafea macinata Illy, Davidoff, Lavazza care va fi bagata intr-un espressor de cateva mii de euro! Si nu neaparat pentru ca ar fi nasoale aceste marci (desi sunt 🙂 ) ci pentru ca nu exista o macinatura standard pentru espresso, chiar daca pe eticheta spune altceva, dar si pentru ca aveti in punga o cafea deja macinata, factor letal pentru espresso datorita oxidarii si pierderii uleiurilor aromatice volatile.

Calitatea se obtine respectand cei patru M, de care vorbeste italianu’: MISCELA, MACINATURA, MACCHINA PER CAFFE’ ESPRESSO, MANO O MENTE DELL’OPERATORE. Un comentariu la articol imi semnaleaza ca ar fi de fapt 5M, incuzand si MANUTENZIONE (curatenia aparaturii). Numai tinand cont de toate aceste reguli puteti obtine un espresso perfect. Adica asa ceva:

Nu detaliez acum ce inseamna fiecare pentru ca am promis ca vorbesc doar de masinarii in acest post. Retineti doar ca folosind cel mai tare espressor profesional din lume, impreuna cu o cafea ambalata gata macinata, rezultatul va fi o ciorba lunga (sau scurta, dupa preferinte). La fel si cu o rasnita proasta in loc de cafea gata macinata. Intamplarea a facut sa experimentez chiar de la inceputuri aceste lucruri, cand, fiind la o expozitie l-am rugat in pauza pe un barista prezent acolo sa se joace cu rasnita mea de atunci Gaggia MM Steel (foarte slaba, acum iesita din fabricatie) pentru a folosi macinatura la espressorul lui profesional. Nu va imaginati ce zeama nasoala a iesit! A pus in functiune si rasnita lui profesionala si a facut un espresso… Nu mai spun continuarea ca o banuiti 🙂 Peste un timp am aflat cum imi pot “tuna” micuta mea rasnita facand o mica modificare adica apropiind cutitele si reusind o macinatura mai fina pentru rezultate aproape decente pentru acea vreme. Astazi sunt rasnite manuale mult mai bune si la pret mai mic, care evita incalzirea cafelei.  Espressorul folosit atunci era un biet Ufesa 7140  care intre timp, dupa 6 reparatii in service, inca se mai taraste s-a dus la gunoi, nu inainte de a-i desface boilerul si a ma speria de balaurii din interior.

Asadar ajungem la intrebarea initiala: care espressor este mai bun? Pai hai sa vedem ce tipuri gasim in piata si in ce ordine le-as aseza eu, in functie de experientele cu fiecare tip de aparat! O sa incep cu cele mai slabe pana ajung la cele mai bune.

  • Cafetierele mascate sub numele de espressor – sunt de doua feluri: combi, adica jumatate filtru jumatate “espressor”, si cele cu pompa de aburi,  foarte usor de recunoscut pentru ca arata aproximativ la fel si sunt foarte fragile. De evitat total!
  • Aparatele care merg doar cu capsule tip Nespresso, Lavazza, Tassimo, Senseo, Dolce Gusto etc. – calitatea poate creste, fata de cazurile de mai sus, insa nu cu mult. Reprezinta poate cel mai pervers instrument de marketing al firmelor producatoare, pentru ca se adreseaza segmentului de populatie cu venituri medii si peste medie, activ, cu timp limitat, necunoscator al cafelei espresso si nedoritor de a bea un espresso adevarat, contand in special rapiditatea, simplitatea sau curatenia. Pe un aparat care face 30E veti da in jur de 100-200E la care trebuie sa adaugati costurile imense ale capsulelor, mai ales daca beau doua persoane, zilnic (minim 200 de lei / kg ajunge cafeaua din capsula de 7g). Adaug si incertitudinea continutului din capsula, mai ales in cazul sortimentelor tip capuccino, macchiato etc. unde poate fi dezastru.  Am baut intr-un supermarket la o promotie si mi-a venit sa rad…pur si simplu! Iarasi, nici aceste aparate nu merita absolut deloc banii!
  • Espressoarele care merg numai pe cialde – indraznesc sa le pun in fata capsulelor, pentru ca am baut si unele au fost ok. E drept, aici conteaza enorm calitatea si prospetimea cialdelor, de fapt a cafelei pe care o contin. Cialdele sunt acele “pliculete” rotunde de hartie care contin cafea macinata in interior. Totusi, in ziua de astazi majoritatea semiautomatelor permit folosirea cialdelor, deci a investi intr-un aparat care foloseste doar cialde (ESE Pods) nu se merita!
  • Espressoarele automate cu rasnita incorporata (superautomate) – in general oamenii le aleg pentru comoditatea apasarii unui buton si pentru design, asociind nivelul pretului, rasnita ceramica si presiunea de 15-19 bar cu anumite trepte calitative. Adevarul trist este ca automatul nu este nicidecum asemanator cu ce ai baut prin cafenelele italiene, sau prin cele romanesti care se respecta la acest capitol. Am scris un articol dedicat pe aceasta tema. Ba chiar cineva cu o rasnita buna si un espressor de cateva sute de lei va scoate un espresso mult peste ce poate automatul tau de 500E- 10.000Euro. E drept, in cazul birourilor pot fi un compromis necesar. De retinut ca nu sunt fiabile. Un superautomat are o mecanica fina si o electronica foarte complexa si iti trebuie mult noroc sa nu ai necazuri. Mai ales daca alegi niste marci ieftine, esti condamnat la service, iar cand vor iesi din garantie pun pariu ca nu vei plati jumatate din pretul aparatului pentru nu stiu ce componenta electronica bulita! In plus, toate au rasnita cu doar cateva trepte de rasnire, si acelea destul de grosiere, ceea ce e grav pentru ca fiecare tip de boabe e diferit iar in espresso ai nevoie de macinatura fina. Trucul este ca in momentul cand tu ai regla macinatura prea fina, aparatul s-ar bloca si ai deranja service-ul. Deci producatorii s-au gandit ca este mai bine sa nu-i deranjezi si astfel au reglat rasnitele pentru a nu macina fin. Consecinta este ca nu poti obtine espresso adevarat (adica o curgere de aprox. 20ml, in 25 de secunde, daca s-au folosit 7grame). De mentionat si problema boilerului care se infierbanta, si care e situat in apropierea containerului cu boabe iar caldura este unul dintre cei mai mari dusmani ai cafelei prajite! De fapt automatele nu prea folosesc boiler ci thermoblock-uri, adica o bucata de metal cu serpentine in interior, care se infierbanta. Mai grav, in Germania sunt preocupari mari in ultima vreme fata de mucegaiul ce se aduna in interior, un exemplu aici. Suplimentar adaug ca superioritatea rasnitei ceramice e un mit, la fel si presiunea de 15-19 bar.
  • Espressoarele semiautomate – cea mai buna alegere posibila si, credeti-ma, de la locul 1 la locul 2 (automatele) este o diferenta ca de la Champions League la Liga lu’ Mitica! Atentie insa ce cumparati si insotiti obligatoriu acest aparat de o rasnita buna. Urmatorul articol l-am dedicat integral rasnitelor! A folosi un espressor semiautomat fara o rasnita alaturi echivaleaza cu dezamagiri pe linie. Exista si semiautomate cu rasnita incorporata daca aceasta idee va surade mai mult (pentru unii e un prag psihologic, trecand de la un automat), cu dezavantajul ca la un viitor upgrade va trebui vandut tot ansamblul. Alegand un semiautomat va veti lovi si de mitul celor 15 bar. E aceeasi treaba cu zecile de megapixeli ai aparatelor foto marketizate excesiv.  Din contra, 15 bar inseamna prea mult, ideal fiind 9 bar,  insa majoritatea sunt reglate la 11-13 bar pentru a putea fi folosite si monodozele (cialdele), asadar sa nu considerati acest parametru ca un criteriu de cumparare, mai ales ca pe espressoarele mai bune, presiunea se poate modifica. Daca bugetul permite, alegeti espressoarele cu PID, caci puteti controla electronic temperatura, grad cu grad, lucru extrem de important pentru ca puteti schimba efectiv gustul espresso-lui prin modificarea temperaturii.  Ca marci, trebuie mizat pe cele cu vechime in espresso, in opozitie cu brand-urile cunoscute de toti dar  chinezarii la origine ca DeLonghi, Krups, Rohnson, Zelmer, Ufesa, Philips Saeco si alte jucarii din plastic.

Mai exista si espressoarele mauale, pe care nu le-am pus in enumerare din cauza raritatii lor, desi in ultima vreme au inceput sa apara si in Romania. Sunt mai degraba niste “piese de arta” pe care le gasiti in unele magazine specializate, putand fi darul ideal pentru un pasionat, dar in acelasi timp, daca sunteti prinsi de farmecul lor, pot fi o alternativa foarte buna ca si espressor de zi cu zi. Presiunea se exercita manual prin coborarea unui levier ce actioneaza un piston. Rezultatele pot fi foarte bune, insa cu un pretul lucrului manual din belsug si lipsei de control a temperaturii apei si presiunii! 

Repere la cumparare:

Pe langa cercetarea prealabila pe internet, tineti cont de importanta portafiltrului. Daca e foarte usor e semn rau. Daca manerul este subtire, gol pe interior, iarasi e semn rau. Cel mai important este capul portafiltrului care trebuie sa fie total din alama cromata (de aici si greutatea de aprox. 400g), iar in interiorul lui trebuie sa intre o sita metalica. Alta constructie, cu arcuri si bucati de plastic, reprezinta doar o imitatie ieftina, chiar din partea marcilor cunoscute. Sitele se gasesc in functie de gramajul de cafea dorit.  Aici mare atentie caci ambele site trebuie sa fie pline de gauri pe spate nu doar cu o gaurica in mijloc. Producatorii fac aceasta smecherie pentru a da clientilor incepatori satisfactie, in sensul in care o sita cu o singura gaura in mijloc va forta si mai tare apa la trecerea prin cafea, generandu-se un surplus de presiune care se traduce printr-o spuma (nu crema) mai densa, obtinuta practic intr-un mod artificial, ca o iluzie optica! Asadar sitele trebuie sa arate ca cele din stanga nu ca cele din dreapta, iar daca lucrurile nu stau cum trebuie asigurati-va ca diametrul portafiltrului este similar cu profesionalele si puteti inlocui sita la orice magazin de piese. Un articol detaliat despre diferenta dintre sitele presurizate si cele nepresurizate, am scris aici.

Nu uitati de accesorii!

In primul rand veti avea nevoie neaparat de un tamper, pentru ca producatorii de espressoare nu il pun in accesoriile standard sau daca o fac, il confectioneaza “la misto” dintr-un plastic subtire, care de multe ori nici nu acopera suprafata portafiltrului.  Acesta va ajuta sa presati uniform cafeaua macinata in portafiltru, inainte de a-l monta in espressor. Astfel cafeaua va opune rezistenta necesara la trecerea apei prin ea, rezultand o extractie corecta. Daca nu va permiteti sa dati 100-150 de lei pe unul bun, va duceti frumos la strungar cu o poza, ii dati diametrul sitei din portafiltru si ii cereti sa va confectioneze dintr-un material inoxidabil aceasta piesa. Atentie, caci fara a fi compactata, cafeaua va murdari dusul espressorului si piesele din jur, lucru total neindicat, iar extractia va fi un dezastru.

Pentru spumarea laptelui se foloseste o cana speciala din inox, altfel va chinuiti in zadar cu una de ceai  🙂  Aveti nevoie de un pitcher / lattiera / cana de inox (sinonime) de 350ml sau daca se beau mai multe capuccino, una de 5-600ml.

Pentru inceput dar mai ales pentru viitor, consider obligatoriu un cantar cu zecimala, cele de bijuterii fiind 20 de lei pe net. Astfel pui in rasnita doar cat ai nevoie, nu lasi cafeaua sa se oxideze.

Restul accesoriilor depind de buget, dar in mod normal nu mai aveti nevoie imediata de altele. Dar, dupa ce va obisnuiti cu prepararea, veti constata ca unii producatori livreaza sitele de 7g (cele mai mici) foarte proaste, in sensul ca aluneca mereu cafeaua prin ele, la presare. De aceea, daca diametrul se potriveste, ar fi indicat sa faceti rost de site profesionale, cele mai bune fiind VST, IMS sau La Marzocco simple, cu forma aceea ideala tip “capsula”.  Altfel, exista o multime de accesorii, totul depinzand de buget (nivelator pretampare, sita de dus de precizie, sita fara gauri, detergent de curatare, sita de portafiltru de precizie inalta, tamper dinamometric etc.)

Concluzii:

Tragand linie, atunci cand va lansati in cautarea unui espressor INFORMATI-VA mai intai, apoi stabiliti-va un buget maxim, nu va caliciti dar nici nu exagerati cu bani aruncati, chiar daca aveti destui si de ce nu, cereti un sfat! E bine sa-ti potolesti acel impuls enervant de moment si sa mai astepti pana pui bani deoparte, pana te informezi, decat sa regreti dupa. O sa incerc sa simulez niste scenarii, cu cateva recomandari concrete, bazate pe preturile cele mai mici posibile la care espressomanii au acces direct la importatori, prin reducerile binecunoscute:

– buget foarte mic, de criza, fara nicio speranta de a se mari – solutia este combinarea unei rasnite manuale (minimul fiind Porlex Mini 208 lei) cu un espressor “mai chinezesc” sau cu o “siringa” din plastic fara BPA pe care espressomanii o mai iau in vacante, Cafflano Kompresso (305 lei).  Exista si rasnite electrice ieftine (la 300-500 de lei), dar nu se preteaza in espresso ca finete a particulelor, grade si viteza de macinare, cele manuale macinand mult mai calitativ.  Uitati de  rasnitele  cu lama, de pe vremea bunicii caci infierbanta cafeaua evaporandu-i uleiurile aromatice, produc mult praf macinand total neuniform si nu te lasa sa stabilesti  diverse grade de rasnire. Deci intre o rasnita manuala buna si cea mai ieftina rasnita electrica buna, Lelit PL43MMI (750 lei) nu vad cale de mijloc. Espressorul nu va fi unul cu pretentii, tinand cont de bugetul foarte limitat. Ne indreptam spre un semiautomat, nu cele mai ieftine cu presiune de aburi, care sa aiba caracteristici cat mai apropiate de un produs mai bun din clasa. Pentru a alege dintre chinezariile de 350 de lei sa spunem, va recomand o vizita in magazinele fizice, pentru a va uita dupa cele care au portafiltre metalice, au cat mai putin plastic in interior si sunt depresurizabile. Trebuie sa fiti insa constienti ca mergand pe variantele “chinezesti” va asumati riscul  de a nu putea face un espresso adevarat, de a simti gusturi ciudate in ceasca din cauza materialelor ieftine folosite si de a merge de cateva ori la service unde va veti intalni cu detinatorii de Krups si Delonghi 🙂 Practic, pana la 1000 de lei, nu gasiti o alternativa sensibil mai buna. Dureros este ca si marci mari in trecut, precum Gaggia, au ales sa se amestece in batalia chinezariilor, cu modele gen Gran Prestige / Gran Deluxe, niste copii la indigo de pe fratele “la fel de chinezesc”, Philips Saeco Poemia. Nu le recomand sub nicio forma! Deci concret nu pot da o recomandare de espressor  in aceata categorie, multi espressomani alegand calea dispozitivelor din plastic “tip siringa” – Cafflano Kompresso pentru espresso si Aeropress pentru cafea tip filtru.

– buget moderat, elastic la nevoie, insa limitat de gura sotiei (sotului 🙂 )  – incercati sa faceti alegerea potrivita din prima pentru a nu aparea prea curand piticii upgrade-ului.  Eu as pleca aici de la o baza, adica cele mai accesibile espressoare casnice, capabile espresso – Gaggia Classic 2015 (varianta de 990 lei cu sita profesionala de 58mm cadou), Gaggia Classic 2019 (1550 lei + tamper) sau Lelit PL41LEM (1650 lei + tamper). Bineinteles, e neaparat nevoie de o rasnita, dar vom fi limitati de bugetul moderat, asa ca avem 3 optiuni: 1. rasnita manuala entry level  Porlex (208 lei), 2. rasnita manuala de top – Kinu Phoenix (700 lei), celebra manuala romano-germana ce rasneste la o calitate peste multe electrice,  3. rasnita electrica entry level –  Ascaso I-mini i2 ( 550 lei, caci sunt pe cale sa iasa din Romania) sau Lelit PL043MMI  (750 lei), eventual Gaggia MDF la 800 lei dar are dozator.  Se ajunge astfel la un total de minim 1200 lei daca mergeti pe rasnita manuala entry level  si Gaggia Classic 2015 (mai adaugati si un tamper de 60-100 lei pentru Classic)  sau minim 1800lei daca mergeti pe rasnita electrica sau manuala de top. 

– buget maricel dar nu exagerat si dorinta de a cumpara ceva calitativ, care sa ofere siguranta unui espresso “perfect” – indiscutabil, aici as merge pe mana unui espressor cu PID, iar dintre toate, PL41TEM (1950 lei) se detaseaza ca avand raportul pret / performante cel mai ok, alaturi de fratele mai mare PL81T, cu 500 lei mai scump dar “machiat” mai frumos.  Urmeaza rasnita, care poate fi ori o manuala Kinu Phoenix ori o electrica in functie de bugetul vostru, cum scriam mai sus.  Desigur, se poate merge pe o rasnita semiprofesionala sau profesionala, daca bugetul permite, caci rasnita dicteaza enorm gustul unui espresso. Pana in 500E ar fi de luat in calcul Mahlkonig Vario Home  (1850 lei), Lelit PL72 (1890 lei), Macap M2M Stepless (1395 lei), Macap M42M (1900 lei), Compak K3 Touch (450E), Baratza Sette (1950 lei) etc. 

– buget generos, cu limite foarte largi, ce vizeaza performanta maxima acasa – daca sunteti dispusi sa invatati sa preparati acasa espresso si specialitati din lapte identice cu cele din bar atunci aflati ca se poate, dar cu putina munca de documentare. Forumul Espressoman va va fi foarte util din acest punct de vedere. Fara niciun dubiu, la buget mare poti pune un espressor din gama semiprofesionalelor casnice, cu grup  E61 sau fara, care sunt de doua feluri – cu sistem heat exchanger (HX) sau cu doua boilere (DB). Mai ieftine sunt HX-urile pentru ca sunt un compromis excelent intre aburul puternic, disponibil oricand (la cele single boiler de mai sus trebuie sa astepti un minut intre espresso si aburi si invers), si o extractie in parametrii profesionali ai unui espresso. Le gasiti de la 900E in sus (Expobar Office Leva HX si Lelit PL62S fiind cele mai accesibile) pana la 2000E. In opinia mea, fiind un tip de espressor care nu ofera precizie maxima a temperaturii si care necesita ceva munca la preparare, pentru aceasta categorie nu merita alocate sume mari de bani. Grup E61 inseamna ca zona unde se monteaza portafiltrul (grup ii spune) e facuta dintr-o bucata sanatoasa de aprox. 2-3kg de alama cromata, asigurand o stabilitate termica foarte buna.

DB-urile, cu grup E61 sau nu, au un boiler pentru espresso si altul pentru aburi, dar sunt si mai scumpe. De exemplu un Expobar Brewtus IV, cum am avut si eu, cel mai bun raport dotari/pret costa in Romania 1350E si asta cu reduceri cu tot. Apropo de aceste comparatii, va recomand si o postare de a mea din forum, unde i-am explicat unui user mai in detaliu diferentele SBDU/HX/DB. Exista mai nou si  varianta de DB fara grup E61, Lelit PL92 (4990 + tamper),  tot cu PID, teava profesionala, manometru dar cu o aditie in premiera – posibilitatea prelungirii preinfuziei fata de standard, ceea ce va poate avantaja clar cand preparati o cafea prajita mai light, cu nuante fructate. De asemenea dimensiunile sunt mai mici decat in cazul Brewtus, iar timpul de incalzire scade la jumatate. Brand-uri care produc HX-uri si DB-uri semiprofesionale sunt mai multe insa preturile sar destul de sus, de multe ori nejustificat, eu alegand sa va prezint calea mai accesibila si calitativa totodata de a intra in aceasta lume. Si pana la urma, daca ai un plus de bani , mai bine il directionezi catre o rasnita mai buna sau catre un termometru Eric (video in link) care da o precizie buna in utilizarea HX-ului. 

Totusi, daca insistati pentru variante peste cele de mai sus si cautati ceva “super premium”, aflati ca tendinta in lumea espresso este sa se mearga spre profilare, adica spre posibilitatea utilizatorului casnic de a interveni in presiunea aplicata pe cafea, manual printr-un padela sau electronic. Eu am ales aceasta directie si momentan nu exista alta varianta mai putin costisitoare decat Lelit Bianca (9390lei cu tot cu reduceri), o bijuterie de design si de tehnica a grupului E61, ce lasa in offside espressoarele cu grup E61 din gama 1800-3000E, care erau Dual Boilere dar nu aveau si posibilitatea folosirii profilarii (adica modificarea presiunii pe cafea in preinfuzie si in timpul extractiei).

Dar sa nu credeti ca o investitie intr-un espressor de top, va garanteaza reusita totala. Diferentele de gust vor veni si din calitatea macinaturii sau din prospetimea si calitatea boabelor de cafea. Fiind vorba de ipoteza unui buget generos, lasati compromisurile pentru alte domenii. Singura concesie ar putea fi o rasnita manuala Kinu Phoenix, pe care sa o pastrati pana cand va hotarati la o electrica de varf. Avand in vedere ca retentia este un lucru tare enervant acasa, la cateva cafele rasfirate pe zi (adica acea macinatura care ramane prin maruntaiele rasnitei), intr-un buget extensiv ar fi de considerat rasnita Hedone Honne (5400 lei) ca fiind ideala in mediul home daca se doreste calitate profesionala a macinaturii alaturi de retentie aproape zero si cutite mari, hybride (conice l aprespargere si plate la finisare) de 68mm respectiv 65mm.   

Acum totalul si-l face fiecare in functie de cat il strange pasiunea, iar sumele pot creste simtitor (exista si Dual Boilere de 6-7000E gen La Marzocco GS3 sau Dalla Corte Mina) , de aceea reiterez – informati-va mult si puneti intrebari in stanga si in dreapta, pana sunteti convinsi ca ceea ce cumparati vi se potriveste si reprezinta alegerea optima in respectivul buget. Am inserat si preturi intre paranteze, ca sa aveti repere exacte si sa nu platiti mai mult pe acelasi aparat, pornind de la preturile cele mai mici direct din depozitul importatorilor, pe care le puteti accesa si voi in sectiunea dedicata de reduceri permanente.

Un articol folositor in continuarea cautarii voastre este cu siguranta cel dedicat rasnitelor, dupa care puteti trece la cel despre regulile de preparare a unui espresso “perfect”, acasa! Pentru orice alte nelamuriri va astept pe aria de comentarii de mai jos sau pe email, raspunzand tuturor cafegiilor cu mare placere.