[radudani]

1) inaltimea decupajului din iaurt era prea mare si imi lasa sant intre sita si cafea. Credeam ca il rezolvam cu cateva batai in masa dupa indepartarea "dispozitivului". Rezultat - channeling pe margine unde rezistenta era considerabil mai mica.  ...

sigur, decupajul acela din pahar de iaurt era din alt peisaj, avand in vedere repectabila ta dotare
dar, pe vremea cand lucram cu WDT, am folosit cu succes si timp indelungat (multe luni, cu 5-8 duble pe sesiune), tot niste decupaje din pahar de polistiren (nu PE) transparent; nu asa inalt, pentru ca nu-mi incapea sub doser, care mai are si el o 'fustita' din folie de cupru...

dupa cantarire/calibrare macinatura (de-aia foloseam WDT-ul: dupa 'calibrare' doza cu o lingurita metalica, ramaneau gropite), indepartam 'palnia' si tampam;
se vedea o mica fanta circulara, intre macinatura si peretele cosului, dar nu mi-am facut niciodata probleme: tamparea trebuie sa rezolve asemenea 'rosturi' prin impingerea, simetric radial, a particulelor, care oricum aluneca una peste alta!

cu masini asa capabile, cred ca veriga slaba ramane tamparea (?);
eu foloseam (si folosesc si acum, dar fara WDT) tamper de 58,4 mm;
desigur, nu dinamometric...
ar mai fi si inaltimea cosului, dar asta se poate verifica mai usor, schimband temporar cu altul, mai scund sau mai inalt...

a, si tot in ce priveste procedura mea de lucru: evit pe cat posibil tapping-ul cosului - bataile in cos, mai ales cele insistente, schimba distributia particulelor in volumul macinaturii (!) si asta vine in contradictie cu teoria macinaturii normalizate, pe care eu o iau in serios...