(28-08-2023, 15:17)renatoa Wrote: evident exemple de infierarea a capitalismului veros, despre brazilia cum arunca in mare cafeaua si bananele, doar sa nu le ieftineasca...
Motivatia ca pretul de achizitie este sub cel de productie mi se pare puerila... cand decizi sa distrugi productia aia ea ti-a inghtit deja banii... distrugand-o nu mai recuperezi nimic, logica elementara mi-ar dicta sa minimizez pierderile, vanzand cat se poate, la orice pret.
Refuz sa cred ca daca dai strugurii sa faca alcool din ei iesi mai bine decat a face vin, chiar daca nu am nici o cifra sub nas in clipa asta, asa imi spune mie bunul simt...
Am şi eu chef de scris la ceas târziu...
Chestiile astea oripilante au o raţiune, desigur.
Culegerea unei producţii excedentare (sau neconforme, adică nu poate fi livrată că e substandard) este necesară pentru a putea să ai producţie anul următor. Dacă vrei ca via sau livada să producă şi anul următor, trebuie să îi faci toate lucrările. Inclusiv culegerea fructelor, pe care ulterior le arunci, pentru că...
Dacă sunt comestibile dar neconforme cu ce contracte ai de livrare (de exemplu prea mici), nu ai ce face cu ele. Şi nu vorbim de câteva kilograme, să le mănânci în familie. Efectiv nu ai ce face decât să le arunci.
Dacă este supraproducţie, lanţul logistic şi piaţa nu pot prelua decât o parte din ea. Lanţurile astea sunt dimensionate cam la cât se consumă uzual în perioada de vârf. Consumatorii nu consumă neapărat mai mult pentru că e mai ieftin, astfel încât scăderea preţului la raft nu are cauză neapărat supraproducţia, cât concurenţa şi costul ceva mai mic de achiziţie. Până şi stocarea mărfii, mai ales a celei perisabile, are o limită cantitativă (depozite, instalaţii, mijloace de transport) şi un cost. Să transporţi banane şi cafea presupune un lanţ logistic limitat pe fiecare etapă. Chiar şi acum, citeam cât de limitaţi sunt producătorii africani de maşinile de procesat cireşele de cafea. Trag de ele cât pot la producţie uzuală, de a scăzut perceptibil calitatea. Dacă anul viitor ar produce cu 50% în plus şi ar vrea să vândă tot, ar putea pune pe piaţă un produs cât de cât de calitate? Sau ar arunca excedentul şi ar păstra calitatea de acum?
În comunism era greu de crezut că poate exista supraproducţie la modul că nu se poate mânca chiar tot. Atunci sistemul economic era atât de aberant, încât cei care ajungeau în Vest şi intrau într-un supermarket izbucneau în plâns. Pe atunci aveam aici în cartier o alimentară goală, cu ceva borcane de conserve, poate nişte făină şi ciungă proastă. Azi sunt 3 mega, 3 profi, 1 cora, 1 lidl, 2 alimentare mari no brand şi încă nişte magazine mici, toate full de marfă. Incredibil, nu? Dar abundenţa asta înseamnă şi că o parte din mâncare ajunge să fie aruncată că expiră, mai ales cea relativ perisabilă. Înainte de '89 nu ajungea nimic să expire :))) dimpotrivă, ouăle erau pe inventar pardon cartelă.
BPlus Apollo şi La Pavoni Europiccola, Outin Nano / Cafelat Robot şi Kinu Phoenix, Cafflano Kompresso şi Porlex Mini