29-11-2021, 09:40
Citind postul colegului bmadalin „Artisan - Profile Prajiire” mi-am pus intrebarea daca n-ar fi o idee proasta sa ma dau cu parerea dupa 10 luni de folosire a unui Quest M3s. Si ca sa nu „deturnez” mesajul original cu un „long read”, scriu aici.
Asadar, cateva recomandari, atat nemijlocit din propria experienta, dar si din abordarile culese din diverse surse din lumea mare, oricum incercate personal, adresate oricarui doritor de a invata sa foloseasca un Quest:
1. V-as sfatui, cel putin atat timp cat sunteti la inceputurile unui proces de invatare, sa incercati sa faceti mai multe sarje intr-o sesiune, cel putin doua - asa o sa invatati mai repede, pentru ca cu o sarja pe saptamana o sa dureze la nesfarsit.
2. Un aspect principial: daca ati comis o greseala (una cat de cat serioasa), nu prea aveti cum s-o corectati cu sarja care e deja in tambur. Trenul a iesit din gara. Observati, notati, analizati. Si corectati gresala cu urmatoarea sarja. Iarasi n-a mers bine? – mai faceti o incercare, dar una diferita.
3. Operati schimbari doar la o singura variabila (de exemplu Charging Temperature, sau Development Time, etc) si observati efectul. Daca faceti ajustari la mai multi paramentri simultan, nu mai stiti exact ce-i cu cauzalitatea... (nu-i tot asa cu tot restul in lumea cafelei?)
4. Alegeti un „batch size” din zona optima si pastrati-l constant. Cu Quest 3Ms, de exemplu, se poate praji de la 100-120 la cel putin 250 grame (cu modificari - si 300 grame). Eu m-am oprit la 195-200, si altcumva nu prajesc - am cu o variabila mai putin.
5. Un aspect crucial si doua intrebari foarte pertinente - ce prajiti (altitudinea la care au crescut boabele de cafea) si cu ce scop (filtru, deci cafea prajita mai light, sau espresso - medium/dark, etc). De aici ar trebui sa rezulte o decizie (testata ulterior) referitor la Charging Temperature si tot restul procesului, aranjat in timp, adica profilul.
6. Cu riscul de „oversimplification” - daca va doriti o cafea din zona light (third waive) - tre sa-i „imprimati” din start un soc de caldura, de jar, o ”palma” fierbine in toata legea pentru a avea, in final, o prajire relativ rapida, care sa scoata in evidenta caracterul ala specific third waive bla bla bla... ; ) Eu am avut si prajiri finalizate in 8 minute si jumate, cu Development Time cu tot, si fara scorching, fara a arde boabele si - mai important ca orice - prajita uniform cand te uiti cum arata un bob de cafea desfacut in doua, ca nu-i bine sa ai un gradient de culoare in sectiune, ca si in ceasca va fi un „gradient”... Ok, ”palma” asta fierbinte incepe cu o Charging Temperature relativ ridicata, bineinteles. Cat anume - urmeaza sa descoperiti : )
7. Eu am abandonat (pentru moment, cel putin) prajirea light, pentru ca imi plac nucile si ciocolata in espresso, nu caracterul floral-fructat (care-l admir sau il tolerez in cafeaua la filtru, dar numai cand am chef, adica mai rar). Respectiv, tre sa-mi asigur conditiile pentru o prajire mai lenta, mai „insirata”, si treaba asta incepe cu o temperatura de start relativ mai joasa, sa zicem 175C.
8. O sa descoperiti (daca nu stiti deja) ca in cazul unui Quest, temperatura in tambur poate fi manipulata atat prin metode traditionale (amperajul/puterea si fluxul de aer), cat si prin metode ceva mai putin ortodoxe - de exemplu lasand deschisa „Bean Chute”.
9. In fine, ieri, de exemplu, am facut patru prajiri, dintre care trei au fost cu boabe de Peru, termenul de expirare 30.11.2021 - nu mai era timp de pierdut : )
Iata povestea ultimului batch –
![[Image: 8DiHbwK.png]](https://i.imgur.com/8DiHbwK.png)
10. Mai este cale de parcurs pana la perfectiune : ) Ca se vede lipsa unui RoR mai „neted” in faza intitiala (eronat botezata ca Drying Phase) - poate nu-i prea bine, dar conteaza ceva mai putin. Din punctul de vedere al proceselor care se intampla, nu cred ca-i mare scofala, pentru ca in prima faza avem numai (sau preponderent) incalzirea si evaporarea apei, cam atat. Cele mai importante lucruri se intampla dupa ce starteaza reactiile chimice - boabele de cafea incep sa-si schimbe culoarea in galben si apoi trecem in Maillard Phase cu tranzitare in First Crack si Development. Iata aici nu-i de gluma.
11. In termeni practici: am pornit aparatul, l-am conectat la laptop, am pornit Artizan-ul, ma uit la BT (bean temperature). Aleg amperajul in asa mod ca sa ajung la 175-180C in cam 10 minute (sincer, n-am inregistrat timpul, dar dureaza), de exemplu, 4A. Dupa atingerea temperaturii respective, cobor puterea la 0. Toate curbele din inertie mai urca putin, apoi pleaca in jos, iar cand BT ajuge la 165-170C (de exemplu), eu restartez, ridic amperajul pana la valoarea de lucru, apropiata de cea maxima, de exemplu 4.4 A si astept.
Ideea este de a incarca boabele doar cand: (a) rosterul e deja bine incalzit si (b) toate curbele sunt in ascensiune. Niciodata altfel. Ceva de genul -
![[Image: 2lhSsdI.png]](https://i.imgur.com/2lhSsdI.png)
12. Referitor la amperaj: indicatorul ala analog, de moda veche, e simpatic in felul lui, dar nu-i foarte practic, daca se doreste precizie si repetabilitate. Respectiv, eu mai folosesc si un device de genul
![[Image: gm4d7Mc.jpg]](https://i.imgur.com/gm4d7Mc.jpg)
De acum inainte, vorbim in termeni de Watts. Pentru Quest M3s, pentru sarjele pe care le aplic, ar fi vorba de 1035-1050 W ca putere de lucru la maxim. Daca as incarca 250-300 grame, as urca la 1200-1250 W, sau ceva mai mult, ca am de unde.
13. Deci, BT urca din nou, la 174C am deschis Bean Chute si repejor am incarcat 200 grame de cafea verde, si am lasat capacul – Bean Chute – deschis. MET (max. environmental temperature) va arata o lenta crestere, in timp ce BT si ET (environmental temp.) coboara, BT – foarte pronuntat, ceea ce este, dupa cum se stie, o iluzie, pentru ca in fapt, temperatura boabelor de cafea care s-au pomenit in tambur creste imediat dupa incarcare, scade doar temperatura sensorului bine incalzit si intrat in contact cu boabele mai reci...
14. Asteptam TP – Turning Point, momentul cand scaderea iluzorie a BT „se repara” prin inceputul cresterii temperaturii pe ecran. Ok, cam de aici incepe cautarea profilului potrivit, trial and error. De ce? Pentru cu daca nu modificati temperatura – lasati amperajul/puterea la cote maxime pana’n panzele albe, s-ar putea sa nu iasa bine, ba chiar cu siguranta.
![[Image: iE7NLvH.jpg]](https://i.imgur.com/iE7NLvH.jpg)
15. Pentru incepatori este firesc si oarecum tentant sa incerce mici si numeroase ajustari pe durata prajirii unei sarje, dar abordarea aceasta lasa de dorit. Intai si intai, o ajustare a puterii „la butonul” unui roster electric se va manifesta in tambur cam peste vre-o 25-30 secunde. Pana vezi efectul iti dai seama, ca trebuie sa faci altceva. Cu Quest, trebuie sa anticipezi. Din cele citite, am concluzionat ca mai mult de trei ajustari a temperaturii nu-i de dorit sa faci. Doua ajustari bine potrivite ar fi de preferat, si ele sunt destul de radicale. Cand si cum? – ramane de descoperit, si fara a uita de p.5, ca altfel e haos.
16. Eu consider acceptabil sa ajung cu BT la circa 120C (approx. in minutul 3:20), dupa care sa scad din putere pana la 605-615 W. Drying phase inca nu s-a incheiat, dar ajustarea „la buton” nici nu inseamna ca imediat a picat temperatura. Ea nici nu scade – priviti graficul. Scade doar rata de crestere – RoR. Daca nu reduc temperatura, atunci inevitabil „zbor” prin Maillard Phase mult prea repede, si asta nu e bine, ca anume acolo se pun inceputurile compexitatii gustului și a „corpului”. Eu as prefera ca Maiiard-ul sa aiba o pondere de cel putin 35% din durata intregului proces, si probabil ca 38% ar fi mai bine.
17. Sa nu uitam de „capacul” care a fost lasat deschis. Pe forumuri se zice, ca lumea inchide Bean Chute la atingerea DE (Drying End). Eu incerc sa fac lucrul acesta cam cu 30 sec. mai devreme. Asa-mi pare ca-i mai bine. Da, e foarte subiectiv.
18. Eventual, urmeaza First Crack. In clipa cand semnalez inceputul lui in Artizan, mai apas un buton pentru a porni un timer, pe care-l am pe masa – pentru a vedea cat exact va dura Development Time. Aceasta parte e, bineinteles, cea mai smecheroasa, ca nici o brusca scadere (crash) a Ror-ului nu-i a bine, nici un salt abrupt (flick) la final nu-i sanatos. Eu am ajuns sa practic a doua reducere a puteii peste 25-30 sec. dupa inceperea 1C (First Crack) – pana la 380W. Dupa 60 sec. reduc puterea la zero, dar aici, in fapt sunt nuante peste nuante...
19. In cazul meu, „dezvoltarea”, in genereal, dureaza nu mai putin de 2 minute, uneori 2:30 in ideea de a obtine o pondere de approx. 20-22% a ultimii faze. Masa boabelor scade cu circa 14%, rar mai mult de 15%. Bineinteles, nu se determina momentul de descarcare doar dupa ceas, doamne fereste. Aspectul boabelor, cat de mult s-a netezit suprafata, s-a indreptat sau nu linia aia de mijloc, culoarea, etc... In cazul meu, daca am ajuns sa aud inceputul 2C – Second crack cu cafeaua in tambur, e jale. Daca primele si putin numeroasele pocnituri incep a rasuna cu cafeaua deja rasturnata – va fi interesant. Pentru scopul meu de prajire.
20. Imediat dupa descarcare boabele trebuie racite, de preferat in 3 min. Eu nu folosesc varianta propusa de Quest, am un ventilator de la Gene.
In final, iata cum arata Peru:
![[Image: sJ0Pax7.jpg]](https://i.imgur.com/sJ0Pax7.jpg)
Tot cam light, se putea de mai zabovit cu descarcarea... : )
21. Nu am spus mare lucru despre fluxul de aer, si asta pentru ca la ziua de azi tot nu am o intelegere prea clara cum anume sa valorific la maxim posibilitatea ajustarii curentului de aer. Varianta deseori propusa cu valori medii pe durata prajirii cu maximizare in ultimele 20-40 sec. nu mi s-a parut convingatoare. Deocamdata setez fluxul de aer la valoarea „5” sau „6” din start (mai exact – de la incarcare), si nu mai operez schimbari, imi caut de treaba cu alte aspecte. Chiar nu-mi iese mai prost in final – cel putin.
22. Referitor graficul generat de Artizan, RoR, etc. – nu am iluzia ca „stăpânesc” aparatul. Nici dupa 10 luni. Mai degraba – am invatat cate ceva, pot produce o cafea prajita bunicel mai frecvent decat as produce un dezas, si sunt constient ca definitia mea de „bunicel” este una particulara. Sunt in continuare in cautarea unei abordari cat mai reusite pentru faza de dezvoltare, ca acolo se petrec minunile...
23. Oricum, tot ce am scris este, in fapt, raportabil la situatia in care eu
24. Artizanul e super, e foarte util, mai ales ca instrument de invatare. Dar nu merita sa-ti faci o icoana din graficele produse de el. Am avut cazuri, cand curbele de pe ecran aratau absolut mediocru in cel mai bun caz, curata rusine, dar gustul in ceasca dupa 7-8 zile era surprinzator de bun. Nu tocmai God Shot, nu vreau sa exagerez, dar chiar de-o placere. A fost si invers, a propos. Grafic frumos, gust – baubil, fara superlative.
25. In final, bafta tutror!
Asadar, cateva recomandari, atat nemijlocit din propria experienta, dar si din abordarile culese din diverse surse din lumea mare, oricum incercate personal, adresate oricarui doritor de a invata sa foloseasca un Quest:
1. V-as sfatui, cel putin atat timp cat sunteti la inceputurile unui proces de invatare, sa incercati sa faceti mai multe sarje intr-o sesiune, cel putin doua - asa o sa invatati mai repede, pentru ca cu o sarja pe saptamana o sa dureze la nesfarsit.
2. Un aspect principial: daca ati comis o greseala (una cat de cat serioasa), nu prea aveti cum s-o corectati cu sarja care e deja in tambur. Trenul a iesit din gara. Observati, notati, analizati. Si corectati gresala cu urmatoarea sarja. Iarasi n-a mers bine? – mai faceti o incercare, dar una diferita.
3. Operati schimbari doar la o singura variabila (de exemplu Charging Temperature, sau Development Time, etc) si observati efectul. Daca faceti ajustari la mai multi paramentri simultan, nu mai stiti exact ce-i cu cauzalitatea... (nu-i tot asa cu tot restul in lumea cafelei?)
4. Alegeti un „batch size” din zona optima si pastrati-l constant. Cu Quest 3Ms, de exemplu, se poate praji de la 100-120 la cel putin 250 grame (cu modificari - si 300 grame). Eu m-am oprit la 195-200, si altcumva nu prajesc - am cu o variabila mai putin.
5. Un aspect crucial si doua intrebari foarte pertinente - ce prajiti (altitudinea la care au crescut boabele de cafea) si cu ce scop (filtru, deci cafea prajita mai light, sau espresso - medium/dark, etc). De aici ar trebui sa rezulte o decizie (testata ulterior) referitor la Charging Temperature si tot restul procesului, aranjat in timp, adica profilul.
6. Cu riscul de „oversimplification” - daca va doriti o cafea din zona light (third waive) - tre sa-i „imprimati” din start un soc de caldura, de jar, o ”palma” fierbine in toata legea pentru a avea, in final, o prajire relativ rapida, care sa scoata in evidenta caracterul ala specific third waive bla bla bla... ; ) Eu am avut si prajiri finalizate in 8 minute si jumate, cu Development Time cu tot, si fara scorching, fara a arde boabele si - mai important ca orice - prajita uniform cand te uiti cum arata un bob de cafea desfacut in doua, ca nu-i bine sa ai un gradient de culoare in sectiune, ca si in ceasca va fi un „gradient”... Ok, ”palma” asta fierbinte incepe cu o Charging Temperature relativ ridicata, bineinteles. Cat anume - urmeaza sa descoperiti : )
7. Eu am abandonat (pentru moment, cel putin) prajirea light, pentru ca imi plac nucile si ciocolata in espresso, nu caracterul floral-fructat (care-l admir sau il tolerez in cafeaua la filtru, dar numai cand am chef, adica mai rar). Respectiv, tre sa-mi asigur conditiile pentru o prajire mai lenta, mai „insirata”, si treaba asta incepe cu o temperatura de start relativ mai joasa, sa zicem 175C.
8. O sa descoperiti (daca nu stiti deja) ca in cazul unui Quest, temperatura in tambur poate fi manipulata atat prin metode traditionale (amperajul/puterea si fluxul de aer), cat si prin metode ceva mai putin ortodoxe - de exemplu lasand deschisa „Bean Chute”.
9. In fine, ieri, de exemplu, am facut patru prajiri, dintre care trei au fost cu boabe de Peru, termenul de expirare 30.11.2021 - nu mai era timp de pierdut : )
Iata povestea ultimului batch –
10. Mai este cale de parcurs pana la perfectiune : ) Ca se vede lipsa unui RoR mai „neted” in faza intitiala (eronat botezata ca Drying Phase) - poate nu-i prea bine, dar conteaza ceva mai putin. Din punctul de vedere al proceselor care se intampla, nu cred ca-i mare scofala, pentru ca in prima faza avem numai (sau preponderent) incalzirea si evaporarea apei, cam atat. Cele mai importante lucruri se intampla dupa ce starteaza reactiile chimice - boabele de cafea incep sa-si schimbe culoarea in galben si apoi trecem in Maillard Phase cu tranzitare in First Crack si Development. Iata aici nu-i de gluma.
11. In termeni practici: am pornit aparatul, l-am conectat la laptop, am pornit Artizan-ul, ma uit la BT (bean temperature). Aleg amperajul in asa mod ca sa ajung la 175-180C in cam 10 minute (sincer, n-am inregistrat timpul, dar dureaza), de exemplu, 4A. Dupa atingerea temperaturii respective, cobor puterea la 0. Toate curbele din inertie mai urca putin, apoi pleaca in jos, iar cand BT ajuge la 165-170C (de exemplu), eu restartez, ridic amperajul pana la valoarea de lucru, apropiata de cea maxima, de exemplu 4.4 A si astept.
Ideea este de a incarca boabele doar cand: (a) rosterul e deja bine incalzit si (b) toate curbele sunt in ascensiune. Niciodata altfel. Ceva de genul -
12. Referitor la amperaj: indicatorul ala analog, de moda veche, e simpatic in felul lui, dar nu-i foarte practic, daca se doreste precizie si repetabilitate. Respectiv, eu mai folosesc si un device de genul
De acum inainte, vorbim in termeni de Watts. Pentru Quest M3s, pentru sarjele pe care le aplic, ar fi vorba de 1035-1050 W ca putere de lucru la maxim. Daca as incarca 250-300 grame, as urca la 1200-1250 W, sau ceva mai mult, ca am de unde.
13. Deci, BT urca din nou, la 174C am deschis Bean Chute si repejor am incarcat 200 grame de cafea verde, si am lasat capacul – Bean Chute – deschis. MET (max. environmental temperature) va arata o lenta crestere, in timp ce BT si ET (environmental temp.) coboara, BT – foarte pronuntat, ceea ce este, dupa cum se stie, o iluzie, pentru ca in fapt, temperatura boabelor de cafea care s-au pomenit in tambur creste imediat dupa incarcare, scade doar temperatura sensorului bine incalzit si intrat in contact cu boabele mai reci...
14. Asteptam TP – Turning Point, momentul cand scaderea iluzorie a BT „se repara” prin inceputul cresterii temperaturii pe ecran. Ok, cam de aici incepe cautarea profilului potrivit, trial and error. De ce? Pentru cu daca nu modificati temperatura – lasati amperajul/puterea la cote maxime pana’n panzele albe, s-ar putea sa nu iasa bine, ba chiar cu siguranta.
15. Pentru incepatori este firesc si oarecum tentant sa incerce mici si numeroase ajustari pe durata prajirii unei sarje, dar abordarea aceasta lasa de dorit. Intai si intai, o ajustare a puterii „la butonul” unui roster electric se va manifesta in tambur cam peste vre-o 25-30 secunde. Pana vezi efectul iti dai seama, ca trebuie sa faci altceva. Cu Quest, trebuie sa anticipezi. Din cele citite, am concluzionat ca mai mult de trei ajustari a temperaturii nu-i de dorit sa faci. Doua ajustari bine potrivite ar fi de preferat, si ele sunt destul de radicale. Cand si cum? – ramane de descoperit, si fara a uita de p.5, ca altfel e haos.
16. Eu consider acceptabil sa ajung cu BT la circa 120C (approx. in minutul 3:20), dupa care sa scad din putere pana la 605-615 W. Drying phase inca nu s-a incheiat, dar ajustarea „la buton” nici nu inseamna ca imediat a picat temperatura. Ea nici nu scade – priviti graficul. Scade doar rata de crestere – RoR. Daca nu reduc temperatura, atunci inevitabil „zbor” prin Maillard Phase mult prea repede, si asta nu e bine, ca anume acolo se pun inceputurile compexitatii gustului și a „corpului”. Eu as prefera ca Maiiard-ul sa aiba o pondere de cel putin 35% din durata intregului proces, si probabil ca 38% ar fi mai bine.
17. Sa nu uitam de „capacul” care a fost lasat deschis. Pe forumuri se zice, ca lumea inchide Bean Chute la atingerea DE (Drying End). Eu incerc sa fac lucrul acesta cam cu 30 sec. mai devreme. Asa-mi pare ca-i mai bine. Da, e foarte subiectiv.
18. Eventual, urmeaza First Crack. In clipa cand semnalez inceputul lui in Artizan, mai apas un buton pentru a porni un timer, pe care-l am pe masa – pentru a vedea cat exact va dura Development Time. Aceasta parte e, bineinteles, cea mai smecheroasa, ca nici o brusca scadere (crash) a Ror-ului nu-i a bine, nici un salt abrupt (flick) la final nu-i sanatos. Eu am ajuns sa practic a doua reducere a puteii peste 25-30 sec. dupa inceperea 1C (First Crack) – pana la 380W. Dupa 60 sec. reduc puterea la zero, dar aici, in fapt sunt nuante peste nuante...
19. In cazul meu, „dezvoltarea”, in genereal, dureaza nu mai putin de 2 minute, uneori 2:30 in ideea de a obtine o pondere de approx. 20-22% a ultimii faze. Masa boabelor scade cu circa 14%, rar mai mult de 15%. Bineinteles, nu se determina momentul de descarcare doar dupa ceas, doamne fereste. Aspectul boabelor, cat de mult s-a netezit suprafata, s-a indreptat sau nu linia aia de mijloc, culoarea, etc... In cazul meu, daca am ajuns sa aud inceputul 2C – Second crack cu cafeaua in tambur, e jale. Daca primele si putin numeroasele pocnituri incep a rasuna cu cafeaua deja rasturnata – va fi interesant. Pentru scopul meu de prajire.
20. Imediat dupa descarcare boabele trebuie racite, de preferat in 3 min. Eu nu folosesc varianta propusa de Quest, am un ventilator de la Gene.
In final, iata cum arata Peru:
Tot cam light, se putea de mai zabovit cu descarcarea... : )
21. Nu am spus mare lucru despre fluxul de aer, si asta pentru ca la ziua de azi tot nu am o intelegere prea clara cum anume sa valorific la maxim posibilitatea ajustarii curentului de aer. Varianta deseori propusa cu valori medii pe durata prajirii cu maximizare in ultimele 20-40 sec. nu mi s-a parut convingatoare. Deocamdata setez fluxul de aer la valoarea „5” sau „6” din start (mai exact – de la incarcare), si nu mai operez schimbari, imi caut de treaba cu alte aspecte. Chiar nu-mi iese mai prost in final – cel putin.
22. Referitor graficul generat de Artizan, RoR, etc. – nu am iluzia ca „stăpânesc” aparatul. Nici dupa 10 luni. Mai degraba – am invatat cate ceva, pot produce o cafea prajita bunicel mai frecvent decat as produce un dezas, si sunt constient ca definitia mea de „bunicel” este una particulara. Sunt in continuare in cautarea unei abordari cat mai reusite pentru faza de dezvoltare, ca acolo se petrec minunile...
23. Oricum, tot ce am scris este, in fapt, raportabil la situatia in care eu
- Prajesc, de obicei, ceva de gen Columbia, Brazila, Peru, Costa Rica sau, mai rar, Etiopia. Era candva si Kenya - never again : )
- Prajesc pentru a obine in ceasca urmatorul efect: la prima sorbitura – o senzatie fresh, de aciditate placuta, dar una scurta, nu foarte nuantata si nicidecum coplesitoare, pentru ca din urma vin nucile, pronuntat, convingator, dupa care – la final – se contureaza cert un pic de ciocolata, placut/tolerabil amara. Mie asa-mi place. Respectiv, eu si prajitul incerc sa-l fac corespunzator.
24. Artizanul e super, e foarte util, mai ales ca instrument de invatare. Dar nu merita sa-ti faci o icoana din graficele produse de el. Am avut cazuri, cand curbele de pe ecran aratau absolut mediocru in cel mai bun caz, curata rusine, dar gustul in ceasca dupa 7-8 zile era surprinzator de bun. Nu tocmai God Shot, nu vreau sa exagerez, dar chiar de-o placere. A fost si invers, a propos. Grafic frumos, gust – baubil, fara superlative.
25. In final, bafta tutror!
Eureka Olympus KR E & Blow Up, Ceado E5 SD, Comandante C40 M3, Kinu M47 Simplicity
Profitec Pro 800, Profitec Pro 700 & Flow Control, La Pavoni Europiccola & Piston Pressure Kit
Quest M3s, Gene Cafe CBR-101 & Dimmer, Gene Cafe Bean Cooler
Am folosit: VBM Domobar Junior 2B
Profitec Pro 800, Profitec Pro 700 & Flow Control, La Pavoni Europiccola & Piston Pressure Kit
Quest M3s, Gene Cafe CBR-101 & Dimmer, Gene Cafe Bean Cooler
Am folosit: VBM Domobar Junior 2B
![[Image: wNzhTMx.png]](https://i.imgur.com/wNzhTMx.png)
![[Image: RPqR9rt.png]](https://i.imgur.com/RPqR9rt.png)
![[Image: I64vGze.jpg]](https://i.imgur.com/I64vGze.jpg)
![[Image: gyhNSM3.jpg]](https://i.imgur.com/gyhNSM3.jpg)
![[Image: svGjaUY.jpg]](https://i.imgur.com/svGjaUY.jpg)
![[Image: WWFnv2i.jpg]](https://i.imgur.com/WWFnv2i.jpg)
![[Image: TsWktSn.jpg]](https://i.imgur.com/TsWktSn.jpg)
![[Image: t8Y5eP8.jpg]](https://i.imgur.com/t8Y5eP8.jpg)