16-03-2017, 02:20
Pentru ca nu am gasit nimic despre acest model, am decis sa fac o prima prezentare, cat de obiectiva poate fi una inca la cald, dupa 3 zile full de teste si cafele pana la 10-11 seara. Nu sint sigur ca voi putea fi concis sau extrem de ordonat in ganduri si idei, dar imi voi da silinta.
Am tot urmarit un upgrade de ceva vreme si dorind sa merg direct in liga mare a cutitelor, pt a evita pe cat posibil perspectiva unei noi achizitii in viitorul aproapiat, am dedicat ultimele 3 luni si jumatate unei certatari cat de aprofundate despre diferite branduri si modele, punand pe hartie avantaje si dezavantaje, costuri, beneficii si feedback-uri diverse. Aveam din start 1-2 modele care intruneau conditiile "rasnitei supreme" (ca tot am avut topic), dar impedimentul nr.1 - bugetul - m-a impiedicat categoric sa le iau in calcul la modul practic. Am decis asadar ca si criteriu final de selectie principiul "best bang for the buck". Chiar si asa n-a fost deloc usor, si cu cat cercetarea devenea mai profunda, cu atit luarea unei decizii cu care sa fiu impacat era tot mai grea, aproape imposibila in unele momente.
Mi-as fi dorit mult sa am ocazia unor teste 1:1, in care sa pun laolalta modele ale aceluiasi brand, dar cu marimi diferite ale cutitelor - 64/75/84 mm si sa verific personal ce diferente perceptibile exista in ceasca doar pe baza acestui criteriu. Nu ma intereseaza neaparat cum se numeste producatorul, caci nu am ales niciodata un articol pe baza numelui/brandului, ci a utilitatii ce o ofera si mai ales a raportului pret-calitate. Era ideal sa pot alinia macar 3-4 branduri cunoscute, si sa compar intra si inter brand diferentele pe marimi.
Caci am tot citit si auzit teorii care sustin ca aceste diferente sint uriase, la fel cum am auzit ca strict marimea cutitelor NU are absolut nimic de-a face cu gustul in ceasca. Si toate astea de la bautorii simpli de cafea, pina la campioni barista de la noi si de afara, la prajitori si degustatori de top. Cam in proportie de 50:50, atit cat sa nu stie nimeni exact care e adevarul si cat e perceptie subiectiva sau placebo. Asa ca, pentru linistea mea sufleteasca, am decis sa aleg doar intre 2 clase - cutite de 75 si 84mm.
Despre Quamar T48
Din informatiile culese in special de pe piata australiana, nord-americana si canadiana, (prin Europa mi-a fost imposibil sa gasesc pe cineva care sa ofere feedback despre acest model) am aflat ca exista, in principiu, 3 generatii de T48, chiar daca oficial nu se furnizeaza aceste date de catre producator. Modelele pana in 2011 constituie prima generatie, cu o serie de bug-uri semnalate de utilizatori, atit la partea electrica cat si cea mecanica (ma gandesc aici la dozator, cutite).
Apoi modelele 2012-2015 sau generatia 2, la care bug-urile au fost rezolvate 100%;
Si generatia 3 - actuala, cele puse pe piata din 2016 incoace, identice ca specificatii cu generatia 2, dar cu imbunatatiri estetice (consistente spun unii) si de finisaj/calitatea materialelor externe (carcasa, hopper,etc.).
Modelul ajuns la mine - unul automat, cu dozator - este datat "Octombrie 2012". Un aparat extrem de robust, mai mult decat masiv, dar f.frumos lucrat, cu o usoara tenta retro. Calitatea finisajelor o gasesc cu mult peste impresia care mi-au lasat-o pozele online. Cantareste 15 kg, fara accesorii montate, care mai adauga si ele ~1kg.
Cutite plate de 84mm, reglaj stepless, motor de 480W la 1400 rpm, cu capacitate de macinare de 8 kg / zi. Macina un single dose (7-8 gr.) in 3 secunde si un double (15-16gr.) in 6 secunde. Dimensiunile nu sunt tocmai mici, dar, din punctul meu de vedere, nici pe departe fata de cum ma asteptam, citind review-uri in acest sens. E un aparat profesional comercial, de uz intens si f.intens. Fara generosul hopper instalat (1,2 kg - 1,5 kg) are exact aceeasi inaltime ca si rasnita veche, care era definita ca un home grider autentic. E mai mare in volum, desigur, dar daca m-as fi straduit sa-l pun fix in locul celuilat, care nu statea neaparat inghesuit, as fi reusit. Multa lume se fereste de aparate mari, orientandu-se dupa poze sau cifre, eu pornisem hotarat sa nu tin cont si de acest aspect, ca sa usurez alegerea. Si nu-mi pare rau, chiar a fost o surpriza frumoasa sa constat ca, contrar tuturor descrierilor, uriasul bucatariei ramane cuptorul cu microunde, indiscutabil.
Ma aflu in al 6-lea an de utilizare a unui Rocky doserless de 50mm, rutinat deplin cu cantarirea dozei dorite si macinarea ei, rareori cu boabe in hopper.
De la prima utilizare a lui T48 n-am avut nici un fel de problema in a lucra cu dozatorul (nu era neaparat ceva nou pt mine), dupa 5-6 cafele am si uitat ca execut alt ritual decat cel de pana acum. Consider metoda descrisa pe larg, in repetate randuri, de catre colegul radudani, mai mult decat facila, cu nimic mai lunga sau solicitanta decat metoda ce-o aplicam pana acum la doserless-ul meu. Chiar din contra, mi se pare mai la indemana si elegant sa dau de 2-3 ori cu pensula la orificiul camerei cutitelor si pe marginile interioare ale dozatorului, pt. a culege si ultima jumatate de gram de cafea macinata, decat sa dau palme si sa scutur vechiul grinder, iar atunci cand vedeam ca nu curge tot de pe acel jgheab curbat, mai aveam de scormonit si pe acolo cu pensula sau coada ei, dupa caz.
Nu am avut ocazia sa cantaresc retentia unei prime utilizari deoarece se facusera in prealabil niste probe de macinare pt granulatie mare. Dar verificand ulterior, aleator, cam 2 din 3 macinari, aveam in portafiltru aceeasi cantitate introdusa ca boabe in rasnita, +- 0,1 - 0,3 grame, in functie de rigurozitatea pensularii, eventual si un impuls motor. Pt. un aparat comercial de marimea asta mi se pare absolut fabulos!
La Rocky foloseam de ani de zile WDT-ul fara exceptie, iar recent si RDT-ul din greu (Rocky facea la unele cafele niste bulgarasi gigant, greu de spart). La T48 am ramas surprins sa vad ca nu exista nici macar o urma minora de bulgari. Sa fie sitemul dozator "de vina" sau nu, dar oricat am macinat, vreo 4-5 tipuri de cafele si prajiri complet diferite, rezultatul a fost mereu acelasi. Felul in care dozatorul imi distribuie cafeaua in portafiltru m-a incurajat sa testez si fara WDT, macinatura avand un aspect f. pufos. Am avut niste curgeri ca la carte. Daca la inceput, din obisnuinta, mai bateam portafiltrul plin de blat ca sa se aseze macinatura, ulterior am preparat shoturile in regim barista - maciat, dozat din 2 miscari si tampat drept si direct acel morman conic de cafea asa cum cadea el din dozator. Mereu curgerile au fost perfecte. Cu Rocky pierdeam secunde bune facand WDT minutios, apoi nutation si apoi tampare clasica si nu mereu cugerile erau de 10.
Cu noul grinder orice curgere arata ca pt reclama sau poza de coperta de revista, fara nici un alt artificiu. De curiozitate am executat de vreo 2 ori si un WDT sa vad daca ajuta; posibil felul in care incepea extractia - de la marginile portafiltrului spre mijloc, si modul in care se forma conul pe centru era o idee mai asezat, mai lent si ordonat si curgerea usor mai cremoasa, (crema usor efervescenta) dar era nevoie de atentie pt a sesiza aceste aspecte. Asadar, incep sa am vaga banuiala ca acest sistem dozator face f. bine ceea ce face de felul lui, si in practica, oricat ne-ar deranja ideea, suplineste destul de mult tot ansamblul de miscari/tehnici ritualice obsesiv-compulsive pe care le-am adoptam noi, cei impatimiti de cautarea espressoului perfect, in prepararea pucului.
(Ca o paranteza - asta ma face sa rememorez 2 placute si dragi scenarii:
1. acei batrani barista italieni, care din pct. nostru de vedere tampeaza in reala bataie de joc, mai lovesc PF de obiectele din jur sau de grup, de aproape sare pucul din el, si totusi iti ofera in ceasca o bautura excelenta, chiar daca multi catalogam calitatea boabelor folosite ca fiind indoielnica si mult prea departe de cafelele de specialitate atit de galonate in era 3rd W.
2. acele perioade cand pui mana pe o cafea ireal de buna, atit de buna incat oricum ai prepara-o, oricat de gresita e distributia si curgerea neuniforma, la orice temperatura o extragi, nici nu prea conteaza in cate secunde, ai in ceasca o bautura ce te face sa ametesti de placere, pana la lacrimi si crezi ca e doar un vis. Si nu-ti doresti sa imbunatatesti ceva din tehnica la urmatoarea extractie pt ca este evident ca "mai bun de atit pur si simplu nu e posibil si nici suportabil" ! )
Si acum partea cea mai importanta, gustul in ceasca.
La Rocky nu mai puteam face usor diferentieri clare si de detaliu, dupa atitia ani de obsinuita, dar pus direct langa alte grindere rezulta o conlcuzie clara pt oricine: gustul era mereu la extremele unei cafele, indiferent de tip sau gradul de prajire. In ceasca se afla foarte intensa atit componenta acida, cat si cea amaruie, uneori ambele asa de prezente incat acopereau orice alte note. Contrar cafelei si prajirii ei, aciditatea era de multe ori in exces si nu putea fi combatuta nici prin temperatura, nici prin manipularea altor variabile in extractie, iar prezenta simultana a bitterului accentuat era un indicator clar ca ceva nu functioneaza la paramentrii normali. Consistenta lichidului era in general una curata, clara, dar mai apoasa,(usor inspre drip) in cazul cafelelor prajite medium. Parca disparea orice urma de body si acea textura siropoasa, care razbatea doar la o prajire foarte intensa. Ce ar putea fi asta oare, altceva decat o macinatura care contine particule prea mari, inegale, langa acele fines, nu stiu.
La T48 e cu totul o alta poveste. E enervant cat de usor, simplu si de la sine se obtine un espresso perfect balansat. Totul e rotund, echilibrat, ca o sfera in care sunt mixate ideal aromele, iar lichidul e extrem de vascos; chiar si la o cafea SO prajita light (desi nu sint mare amator) textura e siropoasa precum o miere de salcam. Dulceata si caracterul ciocolatiu sint accentuate by default din ce am observat pana acum; nu stiu daca asta ar putea fi o regula la toate cafelele de acum inainte; iar aciditatea, acolo unde exista strict datorita tipului de cafea, e o reala placere si ai plange dupa ea daca ar disparea subit.
Trangand shoturi macinate la 2 grindere in paralel, intelegi mai mult ca oricand de ce grinderul a fost, este si va fi mult mai important decat espressorul, in vecii vecilor.
Acum, daca tin cont de oferta oficiala a producatorului pentru acest model, plus TVA si taxele transport, pretul sare bine de 900 euro. Si tot e inca decent daca te gandesti din ce clasa face parte, un aparat profesional, varf de gama a unei fabrici de renume cu produse Made in Italy.
Socotesc asadar ca, achizitionarea lui la o reducere de 40% a fost o ocazie mai mult decat excelenta pt a face acest pas. Probabil ca mai am nevoie de timp mult ca sa pot rezuma obiectiv pareri pro si contra, dar pt. o prima impresie sint relativ destul de aproape de efectul "WAW!" Doar ca nu-mi place sa ma las dus de val, prada entuziasmului de moment. In zilele ce urmeaza ma voi stradui sa fac exces de scepticism si sa reiau comparatiile in paralel la cele 2 aparate. Astept cu rabdare sa treaca sentimentul de "nou" si bucuria aferenta, sa vad atunci care vor fi experientele. Desi imi doresc sincer sa nu gasesc vreun motiv sa arunc cu pietre, sau de regret.
-----------------------------
p.s.:
Vreau sa-i multumesc mult lui Liviu pt. absolut TOT, Silviei pt. oportunitate si tuturor celor de aici care mi-ati dat un sfat, o parere sau un feedback atunci cand am avut nevoie.
Daca cineva are si alte curiozitati, voi incerca sa raspund cum stiu mai bine. Poate informatiile oferite vor face putina lumina asupra acestui model si vor aduce un mic ajutor in luarea unei decizii corecte pt. cei care se gandesc la un upgrade in clasa asta de rasnite.
Am tot urmarit un upgrade de ceva vreme si dorind sa merg direct in liga mare a cutitelor, pt a evita pe cat posibil perspectiva unei noi achizitii in viitorul aproapiat, am dedicat ultimele 3 luni si jumatate unei certatari cat de aprofundate despre diferite branduri si modele, punand pe hartie avantaje si dezavantaje, costuri, beneficii si feedback-uri diverse. Aveam din start 1-2 modele care intruneau conditiile "rasnitei supreme" (ca tot am avut topic), dar impedimentul nr.1 - bugetul - m-a impiedicat categoric sa le iau in calcul la modul practic. Am decis asadar ca si criteriu final de selectie principiul "best bang for the buck". Chiar si asa n-a fost deloc usor, si cu cat cercetarea devenea mai profunda, cu atit luarea unei decizii cu care sa fiu impacat era tot mai grea, aproape imposibila in unele momente.
Mi-as fi dorit mult sa am ocazia unor teste 1:1, in care sa pun laolalta modele ale aceluiasi brand, dar cu marimi diferite ale cutitelor - 64/75/84 mm si sa verific personal ce diferente perceptibile exista in ceasca doar pe baza acestui criteriu. Nu ma intereseaza neaparat cum se numeste producatorul, caci nu am ales niciodata un articol pe baza numelui/brandului, ci a utilitatii ce o ofera si mai ales a raportului pret-calitate. Era ideal sa pot alinia macar 3-4 branduri cunoscute, si sa compar intra si inter brand diferentele pe marimi.
Caci am tot citit si auzit teorii care sustin ca aceste diferente sint uriase, la fel cum am auzit ca strict marimea cutitelor NU are absolut nimic de-a face cu gustul in ceasca. Si toate astea de la bautorii simpli de cafea, pina la campioni barista de la noi si de afara, la prajitori si degustatori de top. Cam in proportie de 50:50, atit cat sa nu stie nimeni exact care e adevarul si cat e perceptie subiectiva sau placebo. Asa ca, pentru linistea mea sufleteasca, am decis sa aleg doar intre 2 clase - cutite de 75 si 84mm.
Despre Quamar T48
Din informatiile culese in special de pe piata australiana, nord-americana si canadiana, (prin Europa mi-a fost imposibil sa gasesc pe cineva care sa ofere feedback despre acest model) am aflat ca exista, in principiu, 3 generatii de T48, chiar daca oficial nu se furnizeaza aceste date de catre producator. Modelele pana in 2011 constituie prima generatie, cu o serie de bug-uri semnalate de utilizatori, atit la partea electrica cat si cea mecanica (ma gandesc aici la dozator, cutite).
Apoi modelele 2012-2015 sau generatia 2, la care bug-urile au fost rezolvate 100%;
Si generatia 3 - actuala, cele puse pe piata din 2016 incoace, identice ca specificatii cu generatia 2, dar cu imbunatatiri estetice (consistente spun unii) si de finisaj/calitatea materialelor externe (carcasa, hopper,etc.).
Modelul ajuns la mine - unul automat, cu dozator - este datat "Octombrie 2012". Un aparat extrem de robust, mai mult decat masiv, dar f.frumos lucrat, cu o usoara tenta retro. Calitatea finisajelor o gasesc cu mult peste impresia care mi-au lasat-o pozele online. Cantareste 15 kg, fara accesorii montate, care mai adauga si ele ~1kg.
Cutite plate de 84mm, reglaj stepless, motor de 480W la 1400 rpm, cu capacitate de macinare de 8 kg / zi. Macina un single dose (7-8 gr.) in 3 secunde si un double (15-16gr.) in 6 secunde. Dimensiunile nu sunt tocmai mici, dar, din punctul meu de vedere, nici pe departe fata de cum ma asteptam, citind review-uri in acest sens. E un aparat profesional comercial, de uz intens si f.intens. Fara generosul hopper instalat (1,2 kg - 1,5 kg) are exact aceeasi inaltime ca si rasnita veche, care era definita ca un home grider autentic. E mai mare in volum, desigur, dar daca m-as fi straduit sa-l pun fix in locul celuilat, care nu statea neaparat inghesuit, as fi reusit. Multa lume se fereste de aparate mari, orientandu-se dupa poze sau cifre, eu pornisem hotarat sa nu tin cont si de acest aspect, ca sa usurez alegerea. Si nu-mi pare rau, chiar a fost o surpriza frumoasa sa constat ca, contrar tuturor descrierilor, uriasul bucatariei ramane cuptorul cu microunde, indiscutabil.
Ma aflu in al 6-lea an de utilizare a unui Rocky doserless de 50mm, rutinat deplin cu cantarirea dozei dorite si macinarea ei, rareori cu boabe in hopper.
De la prima utilizare a lui T48 n-am avut nici un fel de problema in a lucra cu dozatorul (nu era neaparat ceva nou pt mine), dupa 5-6 cafele am si uitat ca execut alt ritual decat cel de pana acum. Consider metoda descrisa pe larg, in repetate randuri, de catre colegul radudani, mai mult decat facila, cu nimic mai lunga sau solicitanta decat metoda ce-o aplicam pana acum la doserless-ul meu. Chiar din contra, mi se pare mai la indemana si elegant sa dau de 2-3 ori cu pensula la orificiul camerei cutitelor si pe marginile interioare ale dozatorului, pt. a culege si ultima jumatate de gram de cafea macinata, decat sa dau palme si sa scutur vechiul grinder, iar atunci cand vedeam ca nu curge tot de pe acel jgheab curbat, mai aveam de scormonit si pe acolo cu pensula sau coada ei, dupa caz.
Nu am avut ocazia sa cantaresc retentia unei prime utilizari deoarece se facusera in prealabil niste probe de macinare pt granulatie mare. Dar verificand ulterior, aleator, cam 2 din 3 macinari, aveam in portafiltru aceeasi cantitate introdusa ca boabe in rasnita, +- 0,1 - 0,3 grame, in functie de rigurozitatea pensularii, eventual si un impuls motor. Pt. un aparat comercial de marimea asta mi se pare absolut fabulos!
La Rocky foloseam de ani de zile WDT-ul fara exceptie, iar recent si RDT-ul din greu (Rocky facea la unele cafele niste bulgarasi gigant, greu de spart). La T48 am ramas surprins sa vad ca nu exista nici macar o urma minora de bulgari. Sa fie sitemul dozator "de vina" sau nu, dar oricat am macinat, vreo 4-5 tipuri de cafele si prajiri complet diferite, rezultatul a fost mereu acelasi. Felul in care dozatorul imi distribuie cafeaua in portafiltru m-a incurajat sa testez si fara WDT, macinatura avand un aspect f. pufos. Am avut niste curgeri ca la carte. Daca la inceput, din obisnuinta, mai bateam portafiltrul plin de blat ca sa se aseze macinatura, ulterior am preparat shoturile in regim barista - maciat, dozat din 2 miscari si tampat drept si direct acel morman conic de cafea asa cum cadea el din dozator. Mereu curgerile au fost perfecte. Cu Rocky pierdeam secunde bune facand WDT minutios, apoi nutation si apoi tampare clasica si nu mereu cugerile erau de 10.
Cu noul grinder orice curgere arata ca pt reclama sau poza de coperta de revista, fara nici un alt artificiu. De curiozitate am executat de vreo 2 ori si un WDT sa vad daca ajuta; posibil felul in care incepea extractia - de la marginile portafiltrului spre mijloc, si modul in care se forma conul pe centru era o idee mai asezat, mai lent si ordonat si curgerea usor mai cremoasa, (crema usor efervescenta) dar era nevoie de atentie pt a sesiza aceste aspecte. Asadar, incep sa am vaga banuiala ca acest sistem dozator face f. bine ceea ce face de felul lui, si in practica, oricat ne-ar deranja ideea, suplineste destul de mult tot ansamblul de miscari/tehnici ritualice obsesiv-compulsive pe care le-am adoptam noi, cei impatimiti de cautarea espressoului perfect, in prepararea pucului.
(Ca o paranteza - asta ma face sa rememorez 2 placute si dragi scenarii:
1. acei batrani barista italieni, care din pct. nostru de vedere tampeaza in reala bataie de joc, mai lovesc PF de obiectele din jur sau de grup, de aproape sare pucul din el, si totusi iti ofera in ceasca o bautura excelenta, chiar daca multi catalogam calitatea boabelor folosite ca fiind indoielnica si mult prea departe de cafelele de specialitate atit de galonate in era 3rd W.
2. acele perioade cand pui mana pe o cafea ireal de buna, atit de buna incat oricum ai prepara-o, oricat de gresita e distributia si curgerea neuniforma, la orice temperatura o extragi, nici nu prea conteaza in cate secunde, ai in ceasca o bautura ce te face sa ametesti de placere, pana la lacrimi si crezi ca e doar un vis. Si nu-ti doresti sa imbunatatesti ceva din tehnica la urmatoarea extractie pt ca este evident ca "mai bun de atit pur si simplu nu e posibil si nici suportabil" ! )
Si acum partea cea mai importanta, gustul in ceasca.
La Rocky nu mai puteam face usor diferentieri clare si de detaliu, dupa atitia ani de obsinuita, dar pus direct langa alte grindere rezulta o conlcuzie clara pt oricine: gustul era mereu la extremele unei cafele, indiferent de tip sau gradul de prajire. In ceasca se afla foarte intensa atit componenta acida, cat si cea amaruie, uneori ambele asa de prezente incat acopereau orice alte note. Contrar cafelei si prajirii ei, aciditatea era de multe ori in exces si nu putea fi combatuta nici prin temperatura, nici prin manipularea altor variabile in extractie, iar prezenta simultana a bitterului accentuat era un indicator clar ca ceva nu functioneaza la paramentrii normali. Consistenta lichidului era in general una curata, clara, dar mai apoasa,(usor inspre drip) in cazul cafelelor prajite medium. Parca disparea orice urma de body si acea textura siropoasa, care razbatea doar la o prajire foarte intensa. Ce ar putea fi asta oare, altceva decat o macinatura care contine particule prea mari, inegale, langa acele fines, nu stiu.
La T48 e cu totul o alta poveste. E enervant cat de usor, simplu si de la sine se obtine un espresso perfect balansat. Totul e rotund, echilibrat, ca o sfera in care sunt mixate ideal aromele, iar lichidul e extrem de vascos; chiar si la o cafea SO prajita light (desi nu sint mare amator) textura e siropoasa precum o miere de salcam. Dulceata si caracterul ciocolatiu sint accentuate by default din ce am observat pana acum; nu stiu daca asta ar putea fi o regula la toate cafelele de acum inainte; iar aciditatea, acolo unde exista strict datorita tipului de cafea, e o reala placere si ai plange dupa ea daca ar disparea subit.
Trangand shoturi macinate la 2 grindere in paralel, intelegi mai mult ca oricand de ce grinderul a fost, este si va fi mult mai important decat espressorul, in vecii vecilor.
Acum, daca tin cont de oferta oficiala a producatorului pentru acest model, plus TVA si taxele transport, pretul sare bine de 900 euro. Si tot e inca decent daca te gandesti din ce clasa face parte, un aparat profesional, varf de gama a unei fabrici de renume cu produse Made in Italy.
Socotesc asadar ca, achizitionarea lui la o reducere de 40% a fost o ocazie mai mult decat excelenta pt a face acest pas. Probabil ca mai am nevoie de timp mult ca sa pot rezuma obiectiv pareri pro si contra, dar pt. o prima impresie sint relativ destul de aproape de efectul "WAW!" Doar ca nu-mi place sa ma las dus de val, prada entuziasmului de moment. In zilele ce urmeaza ma voi stradui sa fac exces de scepticism si sa reiau comparatiile in paralel la cele 2 aparate. Astept cu rabdare sa treaca sentimentul de "nou" si bucuria aferenta, sa vad atunci care vor fi experientele. Desi imi doresc sincer sa nu gasesc vreun motiv sa arunc cu pietre, sau de regret.
-----------------------------
p.s.:
Vreau sa-i multumesc mult lui Liviu pt. absolut TOT, Silviei pt. oportunitate si tuturor celor de aici care mi-ati dat un sfat, o parere sau un feedback atunci cand am avut nevoie.
Daca cineva are si alte curiozitati, voi incerca sa raspund cum stiu mai bine. Poate informatiile oferite vor face putina lumina asupra acestui model si vor aduce un mic ajutor in luarea unei decizii corecte pt. cei care se gandesc la un upgrade in clasa asta de rasnite.
Lelit Bianca V2 | Giota Pro 83 | Niche Zero | Bravo tools | Duomo 8 | VST, IMS baskets | Kompresso/Krinder
Past: | Honne | G-iota 64 | Fiorenzato F64 EVO | Quamar T48 AUT | Rancilio Rocky | Rancilio Silvia V3 | Reg Barber Tall C-Flat |
Past: | Honne | G-iota 64 | Fiorenzato F64 EVO | Quamar T48 AUT | Rancilio Rocky | Rancilio Silvia V3 | Reg Barber Tall C-Flat |