(24-07-2019, 12:25)dev Wrote: Poate ne povestește Cătălin, mai pe larg, despre impactul distribuției macinaturii înainte de nivelare/tampare.
Nu am facut nimic riguros astfel incat sa iti pot da un raspuns care poate fi luat drept pertinent.
Momentan rasnesc direct in portafiltru pe ambele rasnite,WDT cu Duomo,nivelator si tampat.
In trecut rasneam direct in pf, nivelare si tampare,eram vocal impotriva WDT(dintr-un amestec de lene si autosuficienta).
Robur-ul meu are sistemul antistatic/declump compus din 3 sarme verticale libere jos pe care sunt sudate perpendicular alte 2 randuri de sarme ce nu sunt prinse la capete.Pe canalul de evacuare pot ramane aproximativ 15-18g de cafea(in camera cutitelor surprinzator de putina macinatura).Ca sa limitez oarecum retentia desi o folosesc on demand am ales sa ridic cele 3 sarme verticale,am reusit sa stric curgerile si gustul.Din momentul ala am inceput sa fac WDT,am folosit un instrument de la Milan care si-a facut treaba bine.
In mediul casnic ,fie ca folosim rasnite proiectate pt single dose,fie ca modificam rasnite de cafenea dispare compnenta de antistatic de pe rasnita si atunci e mai greu sa distribui egal o macinatura electrizata.
Robur are 420 rpm,fata de cele 1450 ale EK si genereaza mult mai putin static.
EK bine aliniat este o rasnita neiertatoate o subdiviziune mai gros sau mai fin reprezinta un salt mare si in sita de 20g(in site mai mici efectul este amplificat).Din cauza cantitatii mici de fines sunt obligat sa macin fin rezultatul fiind o macinatura puternic electrizata.La inceput macinam intr-un pitcher si apoi descarcam in pf,rezulta o macinatura compactata si puternic electrizata.Am inceput sa fac WDT urmand un pattern ce semana ca o mazgalitura de margareta(bineinteles ca nu iesea mereu la fel),dar nu reuseam sa stapanesc curgerile asa cum o faceam pe Robur.A trebuit sa gasesc o solutie sa rasnesc direct in pf,am schimbat bag-holder-ul cu unul mai scurt,asta a permis acces mai usor la inelul de retentie acumulata electric in jurul orificiului de evacuare si am reusit sa si strecor pf cu o palnie inalta ca sa pot prinde macinatura evacuata furios
.
Aveam shoturi lungi,care nu erau rele la gust(ulterior s-au dovedit ca masurau putin),pucurile rezultate aveau zone uscate,neextrase in interior si mereu se clivau atunci cand le rasturnam in knock-box exact in zonele alea pe care apa le ocolea.Era clar ca macinam prea fin si nu puteam distribui bine,Mi-a venit ideea prost inspirata sa nu mai tampez,ca si asa macinatura e asa de fina si cand se presurizeaza se tampeaza singura voiam sa mentin pucul relativ poros pana il saturam si sa pot scapa de zonele uscate.Teoria a fost proasta pentru ca apa tot pe calea usoara o ia si eu tot nu scap de zonele alea,ba mai mult dupa ce am inceput sa refractez am constatat ca subextrageam mai rau ca inainte.Solutia salvatoare a venit cu Duomo,asta a permis sa macin mai grosier si sa pot stapani EK.
Rasnitele traditionale de espresso genereaza mai multe fines si permit o macinatura mai grosiera si potential mai putin incarcata electric fata de EK,daca mai au si declumper-ul pe pozitie nu stiu cat pot beneficia de instrumente tip Duomo sau Kribli,o agarafa isi poate face treaba cu brio.
Daca ar fi sa renunt la un pas din prepararea pucului as indeparta nivelatorul,setat prea adanc am constatat ca scade EY(nu dezastruos,dar are potential de a face rau).Dar s-a inradacinat cumva in ritualul de preparare si daca mai ai si un nivelator cu bling-bling ramane
.
WDT-ul il gasesc obligatoriu pentru mine.Il fac cu Duomo am consistenta si precizie.Cheia este viteza de rotatie mica sa nu genereze efect de centrifuga si numar de rotatii mic.Cand ridic macinatura de margini,sau creez clumps sau las urme de ace este clar ca am sarit calul.
Facultativ,dar placut in exploatare.