[rdumitrescu]

Am fost invitat de către cei de la Kinu Grinders să particip alături de ei la HOST, pentru a ajuta cu prepararea cafelei, la fel ca în 2019. Spre deosebire de acum doi ani, am luat cu mine și echipament de brew, nu doar espressorul. Activitatea mea de zi cu zi este fotografia comercială, iar legătura mea cu cafeaua de specialitate este din pură pasiune. Home barista, cum le place americanilor să spună. Faptul că pot participa la un astfel de eveniment din spatele aparatelor reprezintă o experiență într-adevăr interesantă. 


 
Las aici câteva impresii, nu neapărat organizate, după cinci zile de espressoman la HOST.
 
Echipament am folosit așa: 
- pentru espresso: Kinu M68, Dalla Corte Mina, Acaia Lunar;
- pentru brew: Kinu M47 Classic + cuțit de brew, Hario V60 de plastic, filtre Cafec, kettle Timemore, Acaia Pearl S.
 
Cafea:
Am luat trei cafele pentru espresso și trei pentru brew, de la Mabo Coffee. Toate sunt prăjite omniroast, dar le-am ales cu scopuri diferite. Mi-am făcut un plan după care le-am ales și preparat.
 
Pentru espresso am folosit Etiopia Ye Genet (naturală), Etiopia Sasaba (spălată) și Nicaragua La Escondida (naturală). 
 
Pentru brew am ales niște cafele mai speciale: Columbia El Paraiso (hyper processed), Panama Drima Zede (hot anaerobic) și Etiopia Negele (natural anaerobic). Am testat cam totul cu două săptămâni înainte de a stabili lista de cafele și am încercat să iau la mine variante care ar putea ieși în evidență, indiferent de modul în care un vizitator este obișnuit cu cafeaua. 
 
- El Paraiso este incredibil de dulce și parfumată. Orice cafea ai bea, te va surprinde plăcut (lucru care a funcționat);
- Drima Zede are un miros de ferment atât de puternic încât este imposibil să îți fie indiferentă. Ori îți place, ori n-o poți bea. M-am bazat pe ea pentru prăjitori, în mare parte, și pentru cei care au mai multă experiență;
- Negele are o aromă mai subtilă de ferment și e foarte smooth, cu o aciditate foarte plăcută, dulce și fructată.
 
Contrar așteptărilor mele, am făcut 60-70% brew, iar feedbackul a fost incredibil de bun. Fără să exagerez, constant mi se spunea că este printre cele mai bune cafele de la eveniment. Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu am o părere specială despre capabilitățile mele, ci probabil contextul a fost favorabil. Cafelele au ieșit bune, cu mici variații, căci schimbam măcinătura de la o cafea la alta. O extracție de El Paraiso mi-a rămas și acum în memorie, căci a ieșit de-a dreptul excelentă. Echilibrată și destul de intens florală cum nu am reușit în altă extracție. Timpii erau aceiași, dar probabil tehnica mea de turnare nu este ideală.


 
Am avut feedback foarte bun și din partea concurenților / staffului lor care au trecut pe la stand, deci cafeaua a fost în mod cert băubilă. Din moment ce nu sunt din domeniu, nu pot decât să mă bucur de ocazie.
 
Nu am văzut prea multe, întrucât doar în ultima zi (marți) am reușit să mă îndepărtez de stand mai mult de 10 metri. Nu știu ce alte standuri au fost și nici ce alte echipamente au fost lansate. Tot ce am văzut au fost oamenii cu care am interacționat. Față de 2019 au lipsit mulți dintre “turiști” (distribuitori / revânzători de echipamente de cafea) și au fost mult mai mulți oameni care lucrează direct în domeniu, lucru probabil favorizat de suprapunerea cu WBC, WbrC și WCTC. 
 
Duminică am aflat că vor fi doi concurenți la WBrC care participă cu Kinu. Matt Winton (Elveția) și Carlos Escobar (Australia). Au trecut pe la stand în cursul după-amiezii și am apucat să stăm 10 minute de vorbă. Ulterior am aflat că Oleksii Fedorovskyi (Ucraina) a participat și el tot cu un Kinu.
 
Râșnițele, din ce am văzut, nu au modificări semnificative. Markerul indicator este acum ascuțit la bază, iar axul are o mică modificare pe talpă. Și râșnițele se livrează acum într-un travel case.
 
Luni seara am urmărit cu sufletul la gură prezentarea finaliștilor și părea un pic ireal că cei doi care au trecut cu o zi înainte pe la standul Kinu sunt acum în finală. Amândoi - Carlos Escobar și Matt Winton. Din păcate nu am reușit să îi și văd live. Am ajuns la zona de concurs când a început Elika Liftee (SUA). Este impresionant să vezi pe viu cât de atent lucrează, plus emoția care efectiv se simte în aer. Cafelele în sine cred că au fost într-adevăr speciale. La Elika Liftee am văzut o tehnică interesantă. A folosit Kalita cu doză de 10 grame și măcinătură foarte fină. Apă la 99 de grade printr-un picurător.
 
La fel de ireal a fost și când au fost anunțate rezultatele. Campionatul mondial de brewers câștigat cu o râșniță manuală. Mai mult de atât, cu o râșniță manuală românească. Am vorbit cu Matt după finală, dar înainte de anunțarea rezultatelor, și l-am întrebat ce alte râșnițe au fost în topul lui. Și el a zis că a făcut mult timp teste, pe multe râșnițe, dar că singura care s-a apropiat de ceea ce căuta el a fost un alt Kinu, al unui prieten de-ai lui. E clar că este un profil de gust pe care l-a căutat, probabil și în combinație cu apa și cafeaua pe care le-a folosit. 
 
Un tip din Irlanda a ezitat să accepte niște cafea. L-am convins cu faptul că am adus niște cafele mai speciale pentru filtru, prăjite de Bogdan, care este vicecampion mondial. După ce a gustat mi-a zis că “Man, you’ve made my day with this coffee. For three days I’ve been trying to drink something good.”
 
În concluzie, dacă ar fi să existe așa ceva, evenimentul, pentru mine, a fost mult mai încărcat emoțional decât în 2019. Atunci am făcut espresso și cappuccino pe bandă rulantă unui număr foarte mare de oameni. Acum au fost mai puțini (deși peste așteptări, fiind pandemie de coronavirus), dar mult mai mulți din domeniul cafelei de specialitate. Au apreciat cafelele mai speciale de filtru și mulți care ziceau că nu ar mai bea sub nicio formă încă o cafea, după ce le arătam ce am pentru filtru, se răzgândeau.


 
Față de 2019 a fost și mult mai obositor. Am dormit 4 ore în cam fiecare noapte. Nu aș putea da detalii despre alte standuri, căci până în ultima zi nu am ajuns mai departe de BWT, de la care luam apa. M-am bucurat să văd destul de mulți români, unii plecați definitiv, alții veniți pentru HOST.
 
Lângă noi a fost Gabor - Smart Espresso Profiler. Sâmbătă a organizat un concurs în care trebuia să repeți un profil de presiune pe un Flair 58. E un tip foarte mișto cu care sper să mai am ocazia să mă întâlnesc. Norimi Kawamoto, distribuitoare Kinu în Japonia ne-a ajutat foarte mult, deși ea era venită la HOST pentru a găsi soluții pentru coffee shopurile ei.
 
Cu noi au fost Christian și dna Ioana Biernatek, Alexandra (de la Kinu), Norimi Kawamoto (Zef Kobe, distribuitor Kinu în Japonia), Gabor (Naked Portafilter / Kavekalmar / Smart Espresso Profiler). Bogdan Georgescu și Vlad Mareș (Mabo Coffee) au stat destul de mult, chiar au făcut și ceva cafele, plus mulți vizitatori. Din ce am ținut minte: Adi (Guido Coffee), Ernest (Origo), Bianca (Origo), Ștefan (Distecco) + câțiva cu care am vorbit în română și nu îi cunoșteam. Lance Hedrick, Agnese de la Five Elephant, plus o grămadă de prăjitori sau producători de cafea cu care am purtat discuții foarte interesante și am făcut schimb de cafele.
 
În continuare parcă nu îmi vine să cred că a fost câștigat World Brewers Cup cu o râșniță manuală. Mai ales cu una pe care o știu de la primele prototipuri. Și nu cred că voi uita nici bucuria celor de la standurile din jur, la fel de obosiți ca noi încă de la prima oră, când le duceam o cafea dimineață.

Pentru mine a fost o experiență extraordinară și sper să am în viitor și alte ocazii similare.

[VladP]

Super feedback, respect si multumiri, Radu!

[Kosti]

Știam eu ca alegand Kinu Clasic fac bine.

[vladdooo]

Multumim mult pt ca ti-ai luat timp sa faci o postare foarte detaliata si relevanta.
Chiar eram foarte curios cum a fost la Host.
Poate aflam si pe partea de echipamente de la altcineva ce s-a mai lansat.

[RaduCarutasu]

Super relatarea, frumoase poze si remarcabil succesul celor de la Kinu.

Sunt plecat zilele acestea si am o Kinu M47 cu mine. 
Mereu mi-a placut cafeaua pe care am preparat-o cu aceasta rasnita! 

Multumim @rdumitrescu

[razvanMB]

Pot spune ca standul Kinu a fost mereu insufletit, cafea buna, oameni cunoscatori, lucru normal pentru un produs de calitate care targeteaza un public premium. 

Pentru mine Host a fost cu focus pe espressoare si rasnite, am analizat producatorii internationali, mai toti au venit cu noutati, am sa exemplific pe scurt cateva noutati de la cei mai relevanti, din pacate nu am poze dar probabil se gaseste tot pe google  

Pentru marcile Eureka, Belleza, Dalla Corte si Ascaso am reusit sa documentez cateva video uri scurte, fiind direct implicat in relatia cu aceste branduri. Sper sa fie utile celor care sunt curiosi de noutati : 

Eureka : https://www.youtube.com/watch?v=t9MnTkP20aU
Belleza : https://www.youtube.com/watch?v=4nlDPPh3EQk
Ascaso : https://www.youtube.com/watch?v=DsblFqJuS1s
Dalla Corte : https://www.youtube.com/watch?v=IeedGmmqxF0 

La marile branduri,intre noutatile pentru home useri, as remarca 2 modele noi de espressoare foarte reusite estetic de la San Remo, dual boilerul cu profilare de presiune You si HX ul Cube. Produse bine finisate, calitative, probabil si pozitionate sus ca pret dar e normal pentru marca aceasta. Cumva San Remo se pare ca s a focusat mult pe segmentul Home in pandemie si acum au inceput sa iasa si produsele. 

Nuova Simonelli a avut un display superb cu Eagle One, cu multe posibilitati de customizare. Nu stiu exact specificatiile, dar este o masina care vizual imi place mult si ei o recomanda pentru casa, desi amprenta e destul de mare.

Marzocco pentru casa nu a avut noutati pentru home din cate mi am dat seama, doar Linea Mini cu diverse finisaje extrem de faine si premium, aveau ceva editie limitata verde olive cu lemn, se gasesc sigur poze pe net. 

Dalla Corte nu are mari noutati, decat ca au lansat modelul Studio in versiunea cu boiler de abur mai mare, 2.5 litri si robinet de apa calda separat, cu conectare directa la retea. E o varianta buna pentru home dar mai buna pentru mici locatii, evenimente. Si versiunea standard Studio cu rezervor se poate conecta la retea, asa ca nu este mare impact pentru home user. 

ECM si Profitec au avut ceva masini noi, in zona entry level, interesante ca design, nimic nou pe partea tehnologica, doar implementarea pe trend a rezervorului de apa extern. La Quick Mill nu am vazut ceva nou, relevant pentru piata noastra. Rocket si Vibiemme au avut evenimente separate de Host, in locatii externe, nu am ajuns din pacate.

La producatorii de rasnite, Compak nu a fost prezent la Host, din pacate nici nu au inca modele de rasnite pentru Home, desi stiu ca lucreaza la asa ceva. Mahlkoenig are un model nou de rasnita de home, X54, dar nu am apucat sa o testez. In schimb am remarcat modelul celor de la Fiorezato, arata foarte bine, Allground se numeste. Dalla Corte a lansat o rasnita noua pentru acasa, Edge se numeste, este in colaborare cu Ceado, inca nu stiu mai nimic despre ea.

[flipu2k]

Interviu cu Matt Winton, daca vreti sa aflati si cu ce gradatie a rasnit pe Kinu 

[Darsidius]

Uite, poti sa iei de aici niste eugenoides si iti faci tu un blend cu un catuai. 
https://shop.gardellicoffee.com/coffees/...s-colombia

Retetele se ajusteaza in functie de cafea. Concentratia de minerale din apa iti schimba gustul cafelei mai mult decat o face tehnica de turnare, sau macinatura (2 clicks in sus sau jos) deci la cat a rasnita Matt sa castige este fix pix, irelevant. 

Ca sa ajunga la gustul castigator, in cele cateva zile de repetitii la locatie de la 6 am la 10pm, au incercat cam 10 retete de apa.  In opinia mea, compozitia apei atat in espresso si brew, e la fel de importanta ca si boabele, de abia apoi urmeaza rasnita, si tehnica. 

Daca nu credeti, faceti rost de un plic de TWW si probati in cupping versus apa voastra una langa alta. Acasa din cauza ca nu duci lipsa de timp, ai posibilitatea sa prepari apa perfecta pt un maxim de gust. Din calciu reduci aciditatea, din magneziu o maresti. Prin minerale ca si potasiu sau sodiu maresti procentul de extractie si cresti dulceata. Insa trebuie sa gasesti un echilibru, despre asta este vorba pana la urma.