(19-02-2024, 16:39)renatoa Wrote: Co2 este un gaz inodor, nu are nici o amareala.
Si se duce 70% in primele 24 ore, se stie... e scris... in stele 
Oare cum de se judeca in bransa asta tot ce inseamna punctaj, pe baza de cupping, efectuat la nici jumatate de ora dupa prajire, de multe ori chiar pe plantatie, iar consumatorilor li s-a reusit implanatarea asa vartoasa a mitului asta cu degazarea, raspandit de aceeasi industrie, mai mult ca sa isi justifice tonele de cafea din depozite, care e clar ca nu au cum sa le vanda in flux constant in prima spatamana dupa prajire... 
"Co2 este un gaz inodor, nu are nici o amareala."
Absolut de acord!
Gazul in sine, izolat, nu are nicio amareala dar, in contact cu compusii solubili din cafeaua prajita, sub actiunea apei fierbinti si sub presiunea ridicata a circuitului, genereaza bule , vizibile sub forma de crema deasupra lichidului din ceasca.
Aceste bule afecteaza solubilitatea macinaturii, o incetinesc, o ingreuneaza si, implicit, afecteaza in rau gustul shotului extras, chiar daca vizual acesta arata frumos.
De aceea gustul unui espresso preparat din boabe imediat dupa prajire nu este tocmai bun. De cele mai multe ori este excesiv de amar, aspru, claritatea lipseste, gustul de ciocolata buna, aromele sunt departe..... brrrr, naspa!
Dupa 3-4 zile situatia incepe sa se schimbe in bine .
Cupping-ul, cel despre care se vorbeste mai sus, este realizat pe baza unei alte metode de preparare, complet diferita de espresso, motiv pentru care si lichidul rezultat are caracteristici de gust, arome, textura, concentratie...care difera foarte mult de ceea ce facem noi acasa cu un espressor.
Deci nu este nici beletristica si nici literatura SF, este chimie pur si simplu!
Deci, degazarea permite eliminarea dioxidului de carbon dezvoltat în procesul de prăjire.
Cantitatea de CO2 este o dovada a gradului de prospetime a unei cafele; cu cat mai mult, cu atat mai proaspata.
Prin degazare nu urmarim ca tot acest gaz să fie eliminat. În schimb, ar trebui să testam si sa identificam etapa când este suficient, cand gustul cafelei preparate incepe sa se clarifice, sa devina dulce, aromata, sa corespunda asteptarilor noastre.
De obicei acest lucru se intampla dupa minim 3-4 zile de la prajire si, am observat ca acest interval de degazare se poate lungi pana la 2-3 saptamani de la prajire, dupa care shoturile incep sa straluceasca.
Am gasit si cafele la care gustul era spectaculos si dupa 4 saptamani de degazare. Ce e drept acestea au trebuit consumate destul de rapid, in max 7-10 zile.
Degazarea lenta, de lunga durata, este o caracteristica a soiurilor cu densitate mare a boabelor, procesate simplu, prin spalare si prajite cat mai light.
Deci , in opinia mea si nu numai, afirmatia "Si se duce 70% in primele 24 ore, se stie... e scris... in stele

" ca regula generala este literatura SF.
In etapa in care CO2 a fost eliminat complet, gustul cafelei devine plat, lipsit de vibratie, adica exact cel produs de o cafea invechita, expirata.
Atata timp cat o cafea mai pastreaza in boabe CO2, aceasta este o cafea proaspata, buna pentru preparare.
Dar fiecare cafea este diferită deci și perioada de degazare necesară va varia in functie de metoda de preparare a cafelei, soiul si modul de procesare a boabelor, profilul de prăjire, conditii de pastrare....