Eu o fac așa:
Pun apa la foc foarte mic, cel mai mic posibil pe ochiul cel mai mic. În apă pun foarte, foarte puțin zahăr, doar vîrful vîrfului unei lingurițe. Nu vreau să iasă dulce, vreau doar să-i taie acreala. E opțional; dacă-ți place un pic de aciditate în cafea, atunci poți să omiți pasul ăsta.
Amestec ușor și aștept ca apa să devină puțin călduță. Nu fierbinte, nu caldă de-a binelea, ci doar puțin de tot, cît să simt că nu mai e chiar la temperatura camerei. Atunci pun cafeaua și amestec bine pînă cînd s-a omogenizat complet.
Din acel moment nu mai amestec deloc. Doar aștept să fiarbă.
Cînd spuma începe să se umfle, iau puțină spumă cu lingurița și o pun în ceașcă. Fac asta de două-trei ori. Cînd spuma se umflă tare, mai să dea în foc, ridic ibricul și asta-i tot.
După ce l-ai ridicat prima oară, poți să-l mai pui o dată pe foc și să-l mai lași să se umfle încă o dată. Dar atît. Dacă o faci de mai mult de două ori, riști să iasă amară.
Cafea bună, plus măcinare fină, plus metoda asta, egal love.
Acuma, e posibil să ți se pară apă chioară și pentru că ești obișnuit cu espresso și ai așteptări comparabile. La ibric n-o să-ți iasă chiar atît de tare ca un espresso. Poți încerca să mărești doza, să vezi dacă-ți place mai mult. Dar numai pînă la un punct, dincolo de care devine amară. Joacă-te un pic, testează-i limitele.
Sette 270Wi, Niche Zero, Kinu M47 Classic, Comandante C40. Plus un V60 pentru ele.