[c_baias]

Salutări de la Târgu Mureș!
Numele meu este Claudiu, mare băutor de cafea (așa credeam eu, că beau cafea....). Detaliez mai jos, căci a fost o călătorie lungă, de peste 20 de ani.

Întotdeauna mi-a plăcut cafeaua, la început o serveam cu mult lapte și cu zahăr, făcută la ibric. Apoi am evoluat, am trecut la aparat cu sită presurizată, iar când acesta s-ar stricat, am ajuns la moka pot. Apoi m-am plictisit, și am ajuns la french press. După care am ajuns la Nescafe Dulce Gusto și Nespresso, cu care am fost foarte fericit. Pe parcursul acestei călătorii am "pierdut" undeva pe drum zahărul, iar laptele a devenit oarecum optional.

După cum ziceam, am fost fericit cu aparatele alea cu pastile. Asta, până am băut câteva shot-uri de espresso, făcute pe un Aram, de către un bun amic. După care mi s-au cam dus fericirea, și am început să mă întreb ce dracu am băut eu timp de mai bine de 20 de ani?

Așa că m-am pus pe documentat. Ce a ieșit până acum? Păi cam așa:
Aeropress, pentru că e foarte ușor de folosit, e foarte versatil, și accesibil. Plus că e portabil.
Kaflano Kompresso, pentru că e portabil si accesibil, și pentru că reușește să scoată un espresso autentic. Deși partea de temp management e la nimereală (nu mă plâng, doar constat). Îl folosesc mai rar, căci workflow-ul e mai greoi decât pe aeropress, iar eu sunt destul de leneș. Trebuie însă să recunosc, rezultatele în ceașcă m-au uimit.
Râșniță manuală, 1Zpresso K-Plus. Asta a rezultat, după ce am citit internetul în sus și în jos, respectiv am vizionat cam tot ce are K-Plus in denumire, pe YouTube, preț de un week-end. Când zic "un week-end", mă refer la tot week-end-ul, mai puțin "pauzele" de somn. Consider că în acest moment e alegerea cea mai bună la manuale, atât constructiv, cât și ca rezultat în ceașcă, raportate la preț. Atât pentru pour-over, cât și pentru espresso. Altfel, pentru espresso as fi ales ceva cu cuțite italmil, pe 48mm.
Adițional am mai achiziționat un pitcher de la DeLonghi (că l-am prins ieftin), un french press mic (cu care mă chinui din când în când să frotez lapte), respectiv tot soiul de cești pentru espresso și pentru cappuccino (unele din sticla, altele cu pereți dubli, și câteva Lavazza clasice, din cele cu pereți groși).

Ce urmează? Păi urmează un espressor, bănuiesc că va fi un Lelit cu PID (41, 81, 91... nu știu încă). Fiind cam singurul din familie cu "boala" asta, cred că un Lelit SB dintr-astea mă va servi de minune, pentru 2-3 cafele pe zi, dintre care una va fi un cappuccino.

Pe partea de cafele, am inceput prin a explora piața locală, avem vreo 2-3 prajitorii prin oraș. Am folosit atât cafele generice, cât și single origin. M-am îndrăgostit de cafelele de origine ethiopia (2 sortimente de single origin am degustat până acum, ambele mi-au plăcut foarte mult). Mi-a mai plăcut mult o Columbia fermentată anaerob. Să nu uit de Pellini Espresso Bar pe partea de espresso clasic italian! Încă mai am mult de parcurs pe partea de educare a papilelor!

Promit că următoarele post-uri vor fi mai scurte!

[Lyvyoo]

Scrie-le cat de lungi vrei, aceasta arie din forum e plina de povesti frumoase in care deseori ne regasim multi dintre noi, total sau partial.

Bun venit pe Espressoman si te asteptam si pe celelalte thread-uri mai specifice!

[c_baias]

Între timp am făcut upgrade, un Isomac Venus2, nou. SBDU, boiler de 300ml, portafiltre sănătoase (500gr. bucata), pe unul l-am făcut bottomles. Țeavă de abur dublă, sa o poți manipula direct după spumarea laptelui. L-am dus la 9 bari din OPV (a fost prima operațiune după achiziție, din fabrica venea cu 12,5 bari.) Este cu totul alt animal față de prima variantă, se vede că a fost proiectat de La Pavoni. OPV-ul se afla acolo unde ar trebui sa fie, in zona rece, înainte de boiler (la prima versiune era în zona caldă, pe circuitul de după boiler).

Toate bune și frumoase, dar temp surfing-ul m-a terminat, așa că m-am decis pentru un PID. Doar că nu am vrut cutii care sa strice aspectul, așa că m-am dus pe arduino. Nu am vrut nici ceva care să mă facă dependent de telefon, deci am ales o variantă cu display și cu buton de reglare temperatură (m-a tentat și ideea de scalabilitate, deocamdată am mers doar pe temp control la brew, dar ecosistemul permite adiții suplimentare). Și cum o poza face cât 1000 de cuvinte, las 2 (versiunea care se afla in testare, și care va fi introdusă în aparat, respectiv versiunea de dezvoltare și protoptipare,).
Pentru cei interesați de costuri:
arduino nano 30 lei;
termocupla E 30 lei;
Rotary encoder 6 lei;
display 23 lei;
cabluri 16 lei;
breadboard 8 lei;
SSR 40 lei;
In total, cam cat costa și un kit Rex C100...

Softul l-am încropit din vreo 3 surse (una pentru întregul proiect, una pentru Rotary encoder, una pentru partea de PID - CoffeeTronics, GitHub).

[Eugen26]

Bravo! Avantajul tipului tehnic