Blog Archives

Revista presei (2): Cum beau romanii cafea si poze de la campionatul de barista

Dupa recent incheiata faza nationala a campionatului de barista (felicitari Cristi pentru victoria meritata), va las sa va delectati cu:

1. Pozele competitiei  (trebuie sa aveti cont de Facebook) – le gasiti cu un click aici.

2. Un reportaj cam palid despre expozantii Coffee Lovers Event si despre consumul de cafea la romani. Din pacate, concluzia reportajului e adevarata.

 

 

Coffee Lovers Event si Campionatul National de Barista 2012

Iata ca evenimentele frumoase in domeniul cafelei se succed unul dupa altul. Dupa Colors in a Cup urmeaza, la Romexpo, Coffee Lovers Event, care isi propune sa aduca impreuna producatorii si importatorii de cafea si produse conexe, atat nationali cat si internationali. Ramane de vazut daca vom face cunostinta cu adevaratii producatorii, adica cei care prajesc proaspat cafeaua si o vand in aceeasi stare proaspata, sau cu cei care pun 2 ani termen de valabilitate pe punga si au rezolvat problema…

In cadrul evenimentului se vor organiza training-uri, workshop-uri si conferinte legate de acest segment de piata, totul culminand cu marele  Campionat National de Barista, sub “aripa” SCAE Romania, pentru a alege finalistii ce vor reprezenta Romania la campionatele mondiale din Viena si Seul. Pentru prima data in Romania se vor organiza si competitiile de Cup Tasting si Ibrik. Incepe sa-mi para rau de faptul ca nu voi putea fi acolo decat pe 2 mai, cand voi si prezenta evenimentul.

Trecand la subiect, iata programul:

2.05.2012 – ora 10.00 se deschide evenimentul cu World Barista Championship – preliminarii.
2.05.2012 – ora 15.00 – Foto Free Pour Espressor Bar – Latte Art.
3.05.2012 – ora 10.00 – Latte art Championship & Coffee in Good spirits Championship
4.05.2012 – ora 10.00 – Semifinala World Barista Championship
Finala World Barista Championship
Finala Latte Art
Finala Coffee in Good Spirits
5.05.2012 – 10.00 – Cezve Ibrick Championship
12.00 – Cup Tasting Championship
14.00 – Brewers Cup Demonstration

Programul este intre orele 10.00 – 18.00, accesul fiind liber pentru toti vizitatorii! Evenimentul se va desfasura in Pavilionul C6 al Romexpo. Intrarea cu masina se poate face pe la intrarea D, linga reprezentanta Mercedes. Pentru cei care vin cu mijloacele de transport in comun, se poate intra pe la intrarea B.

Pe forumul espressoman exista un topic special, unde sa ne anuntam prezenta, pentru a mai schimba doua vorbe impreuna apropo de nebunia noastra cu “home espresso”. Deci va invit sa intrati aici (click) si sa lasati o confirmare a sosirii voastre, precizand ziua!

Revista presei (1): Preludiu cu DelicateseFlorescu si acrilamida de la Nescafe

De prin presa adunate:

1.Nu sunt primul care spune ca nea Florescu se duce in jos, in loc sa o ia in sus, din mai multe puncte de vedere! Maine o sa-l vedem la Capatos poate, astazi insa e in Libertatea si vorbeste despre cum si-a pierdut virginitatea Gigi Becali! Daca asta inseamna promovare de brand propriu si promovare de cafea proaspata, atunci domeniul asta nu are nicio sansa… Mai mult, stirea a fost preluata si de gsp.ro cu titlul “Dezvăluirile “regelui cafelei”: Gigi Becali a fost dezvirginat de nepoata lui Gheorghiu-Dej”. Jenant!

2. Acum cateva zile, pe ProTV au tras un semnal de alarma asupra acrilamidei din cafea (substanta continuta si de cartofii prajiti), insa englezii citati, vad ca se refera la Nescafe, si nu ar fi o surpriza. Ma intrebam oare daca o cafea prajita mai puternic nu poate dezvolta substante similare? Prajitorii, ce spuneti?

Iata si marcile la care se facea referire, caci din motive de publicitate negativa, Pro TV nu putea spune despre ce este vorba:

Cine vine la competitia barista Colors in a Cup?

UPDATE: 

 

Pe data de 12 aprilie, adica joi, incepand de la ora 11 si pana la 22, campionii barista Flori Vlaicu si Paul Ungureanu organizeaza competitia Colors in a Cup, dedicata profesionistilor barista din Romania, o specie mai rara prin barurile noastre, pe care cei doi o doresc multiplicata cat mai mult 🙂 De aceea au facut si o scoala in acest sens. Eu ii apreciez pentru ca sunt doi oameni dedicati total meseriei, care de dimineata pana seara inspira doar oxigenul din frunzele turnate cu lapte in ceasca de espresso.

Cunoscandu-ne prin alt om care inspira la randu-i doar abur de cafea proaspata (Radu Manea de la Papajacques), si colaborand toti la un eveniment in Baneasa Shopping City, mi-au propus sa le prezint aceasta prima editie de Colors in a Cup si sunt nerabdator sa mai invat ceva pe linie de espresso/latte direct de la profesionisti. Asta nu inseamna ca subestimez ceea ce s-a intamplat pe forumurile noastre in ultima vreme, din contra, acolo se gasesc adevarate lectii de barista predate de pasionati amatori ai domeniului.

Cu mare placere, va transmit mai jos invitatia la eveniment (nu trebuie printata). Din informatiile pe care le am, se vor folosi boabe de la hasbean.co.uk, se va praji live cafea, vor curge valuri de espresso si latte-uri peste voi, degustand diverse sortimente.  Pentru ca imi doresc sa fim acolo cat mai multi espressomani, am convenit cu ei sa facem o lista cu cei care doresc si au timp sa vina. Eu vin de la ora 16, urmand ca de la 18 sa si prezint efectiv evenimentul, ca MC. Locatia este Orange Concept Store, pe Calea Victoriei 41, langa fostul magazin Muzica. Intrarea este gratuita, insa Paul si Flori vor o lista cu espressomanii care ar dori sa vina. De aceea va rog sa va inscrieti, doar pe forum, pe topicul dedicat, este vorba de acesta(click), cu nume-prenume si probabilitatea venirii.

 

Rasnitele de cafea manuale – de la pasiune la utilitate

Articol scris de catre Andrei Stetcu ( user pe forum: ondrej ), pentru comunitatea espressoman.ro

Rasnita de cafea sau “piesa centrala pentru un espresso perfect” cum ati putut citi intr-un alt articol,  exista si in varianta manuala, nu numai electrica.

Se intampla prin toamna lui 2011 cand am procurat o rasnita manuala cu inscriptia “Lehnartz” din targul saptamanal de vechituri cu scopul de a macina piper cand am nevoie de cantitati mai mari. Am reconditionat-o si cum aveam si pasiunea pentru espresso am zis sa incerc sa bag niste boabe de cafea sa vad ce iese. Trebuie sa spun ca procurasem cu doua luni inainte si o rasnita electrica  MM Steel de la Gaggia si, surpriza mare, rasnita manuala mi-a furnizat un macinis uniform la vedere si la palpat, fara praf fin precum cel produs de MM Steel si, mai presus de toate, cafeaua nu era afectata termic datorita turatiei foarte mici (120-150 rpm). Nu sunt profesionist dar diferenta de gust era evidenta, si  chiar am dorit sa ma asigur de calitatea macinisului, comparand rezultatele mele cu cele ale unei rasnite profesionale de bar. Incercand sa fac o diferenta intre cele doua macinisuri nu prea am reusit.

Deja “virusul” era contactat si de atunci mi-au trecut prin mana cateva zeci de rasnite de la principalele firme pe care le-am reconditionat. Cunoscand plusurile si minusurile acestora, m-am gandit sa le prezint si sa va ofer cateva indicii de urmarit in procurarea unei rasnite manuale.

Principalele firme ce produceau rasnite au fost: Pe De Dienes, Zassenhaus, Armin Trosser,Kym, Lehnartz, Leinbrock’s Jdeal, acestea fiind de productie germana si ocupand, din cate am vazut, aproximativ 80% din piata rasnitelor manuale vechi. Exista o diversitate de modele , iar principalele sunt prezentate pe acest site. Singura firma care inca tine stacheta sus si care a rezistat si produce si in ziua de azi este Zassenhaus insa cu unele modificari fata de ce producea acum cateva decenii de unde si dezbateri intens purtate de adevarati cunoscatori pe site-urile de specialitate straine. Binenteles mai exista si alte firme precum Peugeot, Kyocera, Hario si alte cateva, despre care vom vorbi cu alta ocazie.

Dintre avantajele unei rasnite manuale clasice (disponibile doar SH, datorita vechimii), as putea enumera pretul, care poate sa fie unul foarte mic (5-10 eur), spatiul si zgomotul reduse, macinisul uniform si neafectat termic de turatie, dezordinea minima produsa ca rezultat al rasnirii, nu se acumuleaza cafea care sa rancezeasca, nu au nevoie de intretinere speciala avand o constructie extrem de robusta, le puteti lua cu voi daca sunteti plecati de acasa pe perioade mai mari de timp, plus ca poate reprezenta si o piesa de decor.

Pentru a avea cele mai bune rezultate trebuie sa tineti cont de cateva aspecte in ceea ce priveste alegerea rasnitei. Exteriorul care arata bine poate insemna ca rasnita a fost folosita putin si ingrijita insa nu acesta este esentialul. In cazul meu, rasnita care arata ca si noua la exterior cand am achizitionat-o, nu avea un mecanism grozav, iar cea mai ieftina, pentru care am platit 20 de lei, are cel mai precis mecanism. Rasnitele pe care le-am achizitionat  sunt toate din lemn masiv, iar capacele din inox sau aliaj cromat se prezinta excelent chiar si la 50 de  ani de la productie. Exteriorul deteriorat, cu putina pricepere, se poate reconditiona aproape in totaliate. Deci mecanismul este, evident, cel mai important. Acesta este realizat din otel forjat cu o duritate ridicata si este compus din manivela, axul cu rotorul, cutitele fixe si mecanismul de stabilizare:

 

Manivela are mai mult rol estetic insa trebuie tinut cont ca o lungime mai mare a acesteia creaza un brat al parghiei prea lung ceea ce poate destabiliza putin mecanismul. Asadar, axul rasnitei are montat in partea superioara o manivela, ce este fixata prin insurubare, iar in partea inferioara sunt sudate cutitele (rotorul), care fac corp comun cu acesta. Foarte important de urmarit este ca axul sa aiba un joc minim in cilindrul ce este atasat fix capacului, rezultand o rotatie cu devieri minime in jurul propriului ax:

Cutitele fixe sunt pozitionate in interiorul rasnitei si la unele modele, cele mai bune, se ataseaza sub ele mecanismul de stabilizare si cel de reglare a granulatiei care se face prin insurubare:

 

Stabilizarea se realizeaza printr-un surub al mecanismului care intra in orificiul din partea inferioara a rotorului si care se poate in/desuruba,  regland astfel si granulatia ca urmare a apropierii sau departarii rotorului de cutitele fixe. Cele mai bune mecanisme (introduse la timpul lor de  firma Lehnartz),  au o bila de rulment plasata pe surub si care apoi intra in rotor, contrabalansand astfel miscarile laterale si facand rasnitul mult mai usor:

Acest mecanism reprezinta un avantaj enorm al rasnitelor vechi care nu se mai regaseste in prezent la rasnitele noi Zassenhaus, care stabilizeaza rotorul doar prin niste dinti de plastic ce se desprind din camasa ce inconjoara cutitele fixe  si care se uzeaza destul de repede. Acest fapt impune o modificare, asa cum am vazut pe un site, si pe care am facut-o si eu:

Reglarea granulatiei, dupa cum am mai spus, se face cu ajutorul surubului situat pe mecanismul de stabilizare sau cu ajutorul unuia situat sub manivela care ridica sau coboara rotorul fata de cutitele fixe, acestea fiind mecanisme cu reglaj fara trepte (stepless) existand si mecanimse de reglaj cu treapta:

Dezavantajul reglarii in trepte este ca, fixand mecanismul la un nivel care macina cafeaua prea fin pentru un espresso, urmatoarea treapta superioara va macina putin cam gros, reglajul corect fiind undeva intre, caz similar cu rasnitele electrice.

Ca o observatie venita din teste, am constatat ca mecanismul de pe Lehnartz este putin modificat, adica rotorul are diametrul mai mic si  intra putin in interiorul cutitelor fixe, acest lucru sporind calitatea macinisului:

Personal, am cumparat rasnite doar de la noi din tara si, dupa reconditionare, o treime sunt capabile sa macine pentru espresso insa trebuie sa recunosc ca majoritatea celor de pe ebay.de arata grozav si nu am niciun dubiu ca procentul rasnitelor calitative de acolo este mult mai mare. In cazul in care cutitele sunt uzate acestea se pot ascuti cu pile de precizie sau le puteti duce la o tacilarie fina.

Sub aspectul efortului depus, pentru a macina 15g de cafea cu rasnita noua Zassenhaus Brasilia pe care o detin, este nevoie de aproximativ 110 rotatii ale manivelei  (1 min.)  la fel ca si la rasnitele mai vechi. Dezavantajul major al acestor rasnite este ca musafirii vor trebui sa fie rabdatori, pentru ca aveti nevoie de ceva timp pentru a macina pentru toti, asta in cazul in care nu aveti mai multe rasnite manuale si impartiti sarcina 🙂

Insa cand e vorba de un espresso dublu, un minut este un timp cat se poate de rezonabil, efortul fiind minim si depinzand destul de mult si de tipul de cafea.

Articol scris de catre Andrei Stetcu ( user pe forum: ondrej ), pentru comunitatea espressoman.ro. Va invit sa comentati acest articol pe Forumul Espressoman.ro, in sectiunea rasnite manuale, dand un click aici!    

In vizita la MetroExpo, cu escala la Jura

Saptamana trecuta la Romexpo a avut loc Metro Expo 2012 si am zis sa vad live noile aparate Lelit si Cunill daca tot avea stand acolo importatorul.  Primul si marele regret este ca nu am avut timp mai mult sa le testez, pentru ca mi s-au parut foarte interesante si chiar merita fiecare un review separat pe care cat de curand il voi face. In prima zi l-am avut alaturi pe Radu de la Papajacques, iar in a doua zi pe colegul forumist Mokele 🙂 Am s-o repet mereu, imi doresc sa fim o comunitate mai unita si mai mare, care sa se intruneasca mai des pentru a testa diverse scule interesante!

Insa mai presus de toate acestea, as pune experienta pe care am avut-o in standul Jura, ei fiind chiar langa Lelit-Cunill. De ce spun asta? Pentru ca imi doream sa am intr-o zi o discutie cu cineva care reprezinta  marcile de automate si de ce nu, sa le vad la treaba. Am dat acolo de o domnisoara foarte bine pregatita pe partea de marketing (te salut Delia 🙂 ) , insa foarte putin informata asupra ceea ce inseamna intr-adevar un espresso si care sunt parametrii de obtinere ai lui. Desigur, eu nu pot sa-i reprosez nimic, pentru ca ea isi facea meseria si isi sustinea brand-ul care ii asigura locul de munca. Si o facea bine! De fapt majoritatea oamenilor care treceau pe langa aceste standuri se opreau la Jura nu la Gaggia-Lelit-Cunill, automatele cu luminite si display-uri colorate fiind mult mai atragatoare pentru populatie.

De unde vine incantarea mea ca am ajuns in standul Jura? Din faptul ca mi s-a demonstrat pentru a nu stiu cata oara, ca pentru cineva care doreste sa obtina un espresso comparabil cu cei bei in cafenelele bune sau un capuccino cremos (nu spumos), automatele, indiferent de marca, sunt bani aruncati pe fereastra!

Prima oara am cerut un espresso la Jura Ena 7 sau IMPRESSA XS90 One Touch, nu imi mai aduc bine aminte, scula ce costa 2800 lei+ TVA. Mi s-au prezentat mai intai “marele avantaje” ale aparatului, incununate de rasnita in 5 trepte (!!!). Desigur ca mi-am imaginat ca cele 5 trepte nu vor putea face mare lucru si espresso-ul a curs in 10 secunde. Clar, subextras si lipsit de vlaga, desi rasnita era data la maxim de fin.

I-am explicat partenerei de dialog ca exact lucrul acesta nu il pot face automatele, calibrarea rasnitei cu sistemul de extractie, astfel incat, in 25 de secunde sa iti curga 30ml din 7-8g de cafea. Abia atunci se intampla o extractie completa, descoperind aromele respectivei cafele. (si) De aceea reclama cu “espresso-ul perfect” Jura + Tchibo, care ruleaza acum pe TV, este una profund mincinoasa, pentru ca automatele nu pot face asta iar Tchibo este o cafea pentru mase, deosebit de proasta! Cel putin sortimentele “noi” Sicilia si Milano sunt cu adevarat oribile!

Dezamagit fiind de rezultat si cerand mai mult de la aceste aparate, destul de scumpe de altfel, replica a fost, “hai sa trecem la noul Jura IMPRESSA J9 One Touch” (sper sa nu gresesc modelul) care are nu mai putin de 6 trepte pe rasnita (!!!) si stie sa prepare 19 specialitati din lapte si cafea. Pentru cine nu se pricepe si nu vrea sa invete sa aprecieze un espresso adevarat sau un capuccino cremos, desigur ca display-ul mare, colorat, cu multe butonase, plus multitudinea de bauturi pe care le poate face, reprezinta un avantaj si un punct de reper la achizitie, iar o domnisoara grabita sau un birou mai mic, ori pur si simplu cineva neinteresat in primul rand de calitatea bauturii, vor fi impresionati si poate chiar vor cumpara aparatul. Si sa nu credeti ca am vreo problema cu asta, caci ei sunt in target! Insa, cealalta categorie de clienti, care cauta in primul rand un espresso delicios si in al doilea rand un capuccino cremos, ar trebui sa se gandeasca nu de doua ori ci de zece ori inainte de achizitie, mai ales ca e vorba si de o suma frumusica de bani!  La rugamintea mea, reprezentanta Jura a trecut rasnita pe cea mai fina treapta, a facut si o setare de temperatura de la low la high (un alt artificiu de marketing implementat necorespunzator si inutil, in loc de PID), a selectat si preinfuzia (functie cvasiirelevanta, tinand cont de modul de functionare) si espressorul de 8000 de lei era pregatit pentru un espresso perfect urmat de un capuccino delicios. Curgerea este ciudata datorita preinfuziei de care se vorbea (lucru comun cu tassimo), adica pentru doua, trei secunde curge putina cafea, dupa care pauza de cateva secunde si incepe din nou sa curga…foarte ciudat! Asta se intampla, probabil, pentru ca aparatul vrea sa umezeasca pucul de cafea insa arunca prea multa apa si la o presiune prea mare, parte din ea cazand in ceasca sub forma de “espresso”. In continuare, ma asteptam la o extractie mai profunda de la un asemenea espressor de 2000E. Dar minunea nu a durat decat 8-9 secunde, 30ml de espresso curgand mai repede decat in cazul aparatului de 3300 de lei.

Deci am mai daramat un mit, marimea (pretului) nu conteaza 🙂 Insa, daca vorbim de marimea “vasului” in care sta apa la incalzit, atunci lucrurile incep sa conteze. Incepand de la 700 de lei, espressoarele semiautomate de calitate au boiler, odata cu pretul crescand si marimea, astfel ca un espressor de 700E are un boiler de 1.5l, totul pentru o stabilitate termica de invidiat. Asadar, am avut motive majore de a ramane perplex atunci cand reprezentanta Jura a inceput sa laude thermoblock-ul acestor aparate, care de fapt inseamna o cutiuta de aluminiu, cu niste serpentine in interior, care arata cam asa. Ideea e ca pe masura ce este folosita apa pentru espresso sa zicem, din rezervor va intra alta apa proaspata, care va fi la temperatura camerei. Daca vasul de incalzire nu este corespunzator (un boiler, cat mai mare de preferat) evident ca temperatura va scadea, amestecandu-se apa calda cu apa rece. O cutiuta din aluminiu, thermoblock-ul, nu va avea in veci puterea unui boiler de a mentine temperatura apei constanta si de a face “nesimtita” intrarea apei reci. Ganditi-va ca faceti dus cu apa dintr-un boiler sau dintr-o cutie de aluminiu cu serpentine in interior. In ce situatie credeti ca veti avea mai mult timp apa calda, la o temperatura constanta?

Al doilea capitol testat a fost spuma de lapte. La o apasare de buton, espressorul si-a tras lapte din rezervorul extern si a umplut pe loc paharul, dupa care a dat drumul la un “ristretto” si gata bautura (latte machiato probabil sau o specie de capuccino). Cine incercase o astfel de bautura doi pasi mai in fata, la barul unde inclusiv campionii barista Flori si Paul serveau gratuit latte-uri, putea observa imediat diferenta de la crema de lapte la spuma facuta de automat. Gustand ceea ce a facut Jura am sesizat ceea ce se vedea cu ochiul liber – o bautura foarte inconsistenta, cu muuuulte bule mici de aer in interior, ceva in genul spumei de bere, pe care o bei dar nu simti ca ingurgitezi un lichid propriu-zis. Exact ceea ce incerci sa eviti atunci cand prepari un capuccino si izbesti cana de masa, amestecand apoi continutul,  aceasta fiind de fapt diferenta de la crema de lapte la spuma de lapte.

 

La fel si in cazul espresso-ului facut la automate, in loc sa fie un lichid consistent, gros, cremos, din cauza extractiei incomplete pe care automatul o face, lichidul va fi unul departe de aceste caracteristici, cu bulele de aer deasupra si fara acel gust plin care iti umple gura de senzatii, caracteristic unei extractii corecte, la un semiautomat.

Sa ne intelegem, nu am nimic cu aceasta marca Jura, eu punand-o la un loc cu automatele Gaggia, Phillips Saeco etc. (chiar daca fiecare brand se crede cel mai bun), si diferentiindu-le de “chinezariile” Krups si DeLonghi, in materie de fiabilitate si traditie in cafea. Dar cand vine vorba de calitatea bauturii obtinute, fata de folosirea unui semiautomat si a unei rasnite  separate, toate automatele sunt la fel.  Adaug si faptul ca aceste consideratii sunt facute din prisma unui pasionat de espresso & latte, care cauta sa bea zilnic niste bauturi de calitate. Daca vorbim de un birou unde fiecare prefera o anumita bautura si aceasta trebuie sa fie disponibila oricand sau de o persoana care doreste sa bea dimineata ceva ultrarapid sau de oameni (in special femei) care vor sa se rasfete jucandu-se cu display-ul frumos colorat, atunci un automat este tot ce si-ar dori, si incurajez cumpararea lor in locul aparatelor pe capsule, cea mai joasa speta in materie de espresso & latte!

Sper sa am ocazia unui test back to back, intre un automat scump si un set rasnita+espressor semiautomat de maxim 400E. La acest targ, mi-a fost refuzata cererea (transmisa prin importatorul Gaggia-Lelit-Cunill) de catre Razvan, managerul de la Jura, pe  motiv ca “automatele expuse nu sunt calibrate”.  Ar fi interesanta filmarea rezultatelor si publicarea lor pe blog, ca sa-si faca fiecare o parere cat de cat obiectiva.

Ce este si ce vrea espressoman.ro?

Totul a inceput prin 2007 cand eram gata, gata sa-mi iau un DeLonghi penal, cu presiune de aburi. Don’soara din Carrefour mi-a spus ca sunt niste prostii si sa pun bani deoparte pentru un espressor mai bun. Si am pus, mergand pe un Ufesa “mai putin penal”. Acesta a fost punctul in care am inceput trancaneala pe un topic de pe Softpedia. Cand ma uit in urma vad multe aberatii scrise dar, analizate mai bine, sunt opiniile preconcepute ale romanului, care incearca usor usor sa intre in aceasta splendida lume a cafelei, nemeritat de putin explorata in tara la noi si nu numai. Din fericire nu am fost singurul si alaturi de cativa useri sufletisti am reusit sa aducem in online discutii care nu s-au mai purtat niciodata in Romania, de la lucruri simple la clarificari mai complexe. Mai mult de atat, ne-am extins, creand un topic dedicat doar tehnicilor de preparare si cafelei, este vorba de celebrul “In cautarea espresso-ului perfect”. Astfel, multa lume a reusit sa isi schimbe radical viziunea despre espresso, luand cunostinta cu adevarata lume a cafelei nu cu cea prezentata de magazine sau in reclame.

Insa am simtit ca nu este de ajuns si am creat o categorie pe blogul meu ( blog.LiviuFratila.ro) dedicata artei espresso, unde am sintetizat multe din lucrurile discutate pe forum, pentru a pune putin lucrurile in ordine. Astfel, zeci de mii de noi vizitatori au vazut ca exista si altceva decat capsule, automate si cafea “de marca”, iar eu sunt multumit, in primul rand, pentru ca au luat la cunostinta de acest lucru, chiar daca nu l-au pus toti in aplicare. De asemenea, existenta forumului si a blogului, a consacrat si in Romania ceea ce se numeste “cafea proaspat prajita”,  incurajand cei cativa mici intreprinzatori din acest domeniu sa aiba idei mari si sa spere ca romanii vor evolua si in ceea ce priveste gustul…

Si pentru ca aceste lucruri frumoase nu trebuie sa se opreasca aici, incepand din  24 februarie 2012 am lansat site-ul pe care tocmai va aflati, Espressoman.ro, locul ce se doreste a fi un centru de culturalizare in masa in ceea ce priveste espresso-ul, cafeaua, bauturile adiacente (latte-urile), masinariile pe care merita sa dati banii (sau nu), evenimentele domeniului pe care nu ar trebui sa le ratati, reclamele mincinoase pe care nu ar trebui sa le credeti si asa mai departe. Imi doresc din tot sufletul sa contribuim la schimbarea de mentalitati, la educarea si dezvoltarea gustului, la noi acumulari pentru pasionatii domeniului, la schimburi de experienta.

Espressoman.ro este o platforma online, blog si un minunat si insufletit forum, care se doreste a fi instrumentul de exprimare al unei comunitati in formare in Romania, cea a pasionatilor de “home espresso” sau, mai precis, a celor care beau acasa un espresso/capuccino mai bun decat in majoritatea cafenelelor din Romania. Nu vom rata noile aparitii de espressoare casnice sau semiprofesionale, de rasnite sau accesorii, incercand sa conturam un review obiectiv si cat mai pertinent, indiferent ca acesta ii va apartine autorului acestui site (Liviu Fratila) sau oricarei persoane care doreste sa contribuie. De asemenea, ca si comunitate de espressomani, vom participa la concursurile de barista (ca si spectatori), vom testa, repara si modifica impreuna sculele care merita atentie, vom beneficia de reduceri la achizitia de aparatura si cafea, ne vom intalni  (cel putin online) cu oamenii  care au ceva de spus in acest domeniu si sper ca macar odata pe an sa avem si o intalnire nationala. Eu am timpul, rabdarea si energia, necesare acestui proiect, si sper sa o aveti si voi!

Si pentru ca Espressoman.ro vrea sa depaseasca granitele unui blog personal, va invit si pe voi sa participati activ cu articole, review-uri, opinii, tutoriale si absolut orice informatie care credeti ca ar fi folositoare altor pasionati, atat pe blog (printr-un email pe pagina de contact) cat si pe forum.

Sunt convins ca numai impreuna putem realiza toate aceste lucruri (si nu e un indemn corporatist de doi bani).