Blog Archives

ROK Espresso, esente tari de cafea si in vacanta

 

Ne-am obisnuit pe forum sa desfacem firul in patru atunci cand vine vorba de espresso si sa investigam aproape obsesiv fiecare pas al prepararii. Si sunt mandru de ce a facut aceasta comunitate pana acum, crescand fara discutii nivelul  de informatie exacta si reala in domeniu, pe internetul romanesc. Dar ce faci cand pleci in vacanta sau la parinti/socri sau iti rezervi un weekend pentru relaxare la munte si nu te poti desparti de gustul espresso-ului tau de toate zilele? Placerile matinale si nu numai, din ceasca preferata, vor deveni doar pofte, pentru ca nu este nimic confortabil in a pravali peste bagaje espressorul si rasnita din dotare, riscand si deteriorarea lor la transport. La acest scenariu probabil s-au gandit proiectantii atunci cand au creat simpatica pasare de metal 🙂 si anume espressorul portabil ROK Espresso.

CONSTRUCTIE:

Citind relativ des forumurile home-barista/coffeegeek auzisem de ceva timp de acest agregat (initial sub numele de Presso, apoi imbunatatit si redenumit ROK Espresso) dar pana nu vine la tine in tara sa-l poti atinge e mai greu sa te pronunti asupra utilitatii si calitatii sale. La fel a fost si cu rasnitele, a durat o vesnicie (20 de ani de la Revolutie) ca sa putem gasi destul de usor in Romania o rasnita casnica buna pentru espresso, magazinele intoxicandu-ne cu automate. Inca nu mi-am propus sa iau la rand toate espressoarele preferate si sa le analizez, dar ROK mi-a atras atentia in mod deosebit datorita portabilitatii. Am simtit in deplasari pe limba mea cum este sa bei ceva foarte diferit de espresso-ul de acasa, eu personal nesuportand ibricul. Desigur, sunt multe alte metode alternative de preparare a cafelei, la fel de portabile, si cred ca in viitor ar trebui analizate mai bine. Eu insa fiind espressoman convins, nu le caut decat pe acelea care se apropie cel mai mult de un espresso caci FrenchPress-ul sau Chemex-ul nu mi-au starnit deloc aceleasi senzatii. Probabil e o chestiune de gusturi.

Revenind la obiectul acestui mini review, ROK Espresso alege sa se dezvaluie posesorului intr-un mod de prezentare destul de extravagant, venind intr-o cutie metalica asemanatoare cu editiile speciale de whisky 🙂 gravata cu mesajul proiectantului, menit sa te autosugestioneze inainte de a o deschide.  In interior vei gasi pasarea metalica prinsa foarte fix in bureti (probabil ca sa nu se sparga recipientul de apa), un portafiltru metalic, spliter pentru doua cesti, un mini manual de instructiuni, un accesoriu pentru spumarea laptelui si o lingurita mai solida, cu fundul rotunjit si aproximativ pe marimea portafiltrului, astfel incat sa serveasca drept tamper:

Prima impresie dupa ce-l scoti din cutie este extraordinara. Te simti un campion care tine in mana un trofeu in forma de espressor, cu o greutate de aproximativ trei kg 🙂 Este foarte bine construit, si in afara de recipientul de apa facut din policarbonat nimic nu pare ca se va putea strica prea curand. De aceea ei scriu in manual si pe site “10 ani garantie”, cu gandul la durabilitatea sa, nu la garantia efectiva a revanzatorului. Constructia solida din “engine grade metal” asa cum marketizeaza ROK acel aliaj de aluminiu (polishat), este necesara pentru ca se aplica o forta considerabila (dar nu exagerata) atunci cand faci un espresso, fiind pana la urma un espressor manual. Nu stiu ce au pus in compozitie, dar am fost convins ca tin in mana o bucata de otel.

Mi-a placut faptul ca nu s-au zgarcit la portafiltru, asa cum fac multi producatori care pun un strat de plastic chiar si la aparate de 300E ceea ce este o rusine. Dupa cum puteti observa mai jos, portafiltrul este comparabil ca si constructie cu cel de pe Bezzera al meu, diferind dimensiunile evident. Nici nu il puteau face prea gros pentru ca s-ar fi incalzit foarte greu in timpul extractiei, or stim cu totii importanta unui portafiltru fierbinte in procesul de preparare a unui espresso. O surpriza placuta este sita nepresurizata (50mm diametru), care te lasa sa macini cafeaua la ce granulatie vrei, fara sa te forteze sa folosesti o cafea macinata mai grosier. Probabil o sita presurizata ar fi ingreunat mult apasarea aripilor. Baieti destepti, ce sa mai…  🙂

Tot la capitolul constructie vreau sa va arat si piesa prin care trece apa din rezervor catre portafiltru, care nu m-a impresionat deloc ca si solutie aleasa, fiind dintr-un soi de silicon, cu multe gauri pe toata suprafata. Practic s-a dorit o “imitatie portabila” a grupului unui espressor normal, sita aceea metalica numita de noi “dus”, aratand in viziunea celor de la ROK astfel:

Baza acestui espressor manual este si ea foarte interesant stantata, la ultimul upgrade (odata cu schimbarea numelui in ROK Espresso din Presso) primind picioruse de cauciuc, indispensabile as spune, caci in timpul apasarii fieratania a stat destul de fixa. Cred ca in varianta veche, Presso, s-au intamplat multe cazuri de alunecare, fara acele picioruse.

 

UTILIZARE SI PERFORMANTE:

Odata ce ai mai preparat in viata ta un espresso, o sa iti fie foarte usor sa intelegi modul de functionare al acestui aparat, aplicand teoriile generale legate de eforturile pentru stabilitatea temperaturii apei. Desigur, sunt termeni prea pretentiosi pentru un manual portabil, dar chiar si incepator fiind ar trebui sa stii ca e bine ca temperatura apei sa fie pe cat posibil constanta, de la boiler si pana la contactul cu apa, pe parcursul secundelor de curgere. Dar in cazul ROK, neavand rezistenta electrica sau boiler, la fel ca un espressor obisnuit, iti va  trebui o sursa de apa fierbinte, relativ usor de gasit la locul de cazare atunci cand pleci intr-o vacanta, si as spune eu, rapiditate in miscari ca sa nu se raceasca apa. Tot cu gandul la stabilitatea termica, eu as avea sugestia de a  tine portafiltrul, pret de un minut macar, intr-o cana cu apa fierbinte, urmand sa il scoateti si sa il stergeti chiar inainte de folosire. Nu este obligatoriu dar ar ajuta mult.

Primul experiment facut a fost cam neglijent, lasand apa prea mult sa stationeze intr-un vas descoperit, inainte de a o turna. Cum apa se cam racise, espresso-ul rezultat (folosind cafea proaspat prajita si macinata inainte de folosire la granulatia pe care o foloseam pe Bezzera) a avut o latura mai pronuntata de aciditate (acreala), semn ca apa folosita a fost cam rece. Am repetat experimentul, de data aceasta turnand inainte niste apa fierbinte peste portafiltru, cum fac si acasa in mod uzual, si miscandu-ma ceva mai repede.  Strategia a dat roade si gustul s-a schimbat mult in bine. Dovada ca in espresso detaliile conteaza foarte mult.

Rutina de preparare e una foarte simplu de aplicat:

– in portafiltrul incalzit cu apa fierbinte in prealabil (repet, nu este obligatoriu dar imbunatateste foarte mult gustul) puneti 12-14g de cafea macinata la o granulatie fina, specifica espresso-ului (14g ar insemna un portafiltru plin). Aici o rasnita manuala face minuni, alaturi de boabe de cafea proaspat prajita

– presati cafeaua in portafiltru cu fundul masurii de plastic din dotare sau daca aveti cum, confectionati-va/cumparati un tamper metalic de 50mm

– deschideti aripile aparatului pentru ca pistonul care va impinge apa sa se ridice, montati portafiltrul si turnati apa fierbinte luata chiar atunci de pe sursa de incalzire (aragaz, fierbator, microunde), pana se umple recipientul. Pentru ca nu exista o valva de oprire a apei, aceasta va curge prin recipient direct in portafiltru, peste cafea. Partea buna este ca realizati cu aceasta ocazie un fel de preinfuzie, eventualele crapaturi din pucul de cafea, sudandu-se si facand blocul mai compact.

– apucati cu ambele maini bratele espressor-ului si apasati cu o forta egala pana la capat. Am observat in clipul lor de prezentare ca se poate repeta operatiunea de apasare cand ati ajuns la capat, ridicand iar aripile. Eu as incerca totusi sa dozez de la inceput totul si sa imi iasa din prima cei 60 ml, pentru un espresso dublu, caci apa deja si-a pierdut din temperatura si riscam sa stricam espresso-ul, cu nuante prea acide.

– inainte de a scoate portafiltrul puteti pune un vas sub el, pentru a elimina surplusul de apa printr-o noua apasare ori prin desfiletarea sa.

Am tras si cateva cadre video, ca sa vedeti “pe viu” ce poate ROK Espresso:

 

Nu pot sa-mi dau seama daca acesti pasi ai prepararii sunt greu de urmat pentru un incepator (inclin sa cred ca nu) insa cuiva care foloseste deja un espressor electric i se va parea o joaca de copii. Spre deosebire de sistemul clasic, manualitatea aceasta te tine mai mult in priza pe parcursul extractiei, participand activ la fiecare pas al prepararii. Iar pentru un pasionat aceasta este o senzatie unica. Inevitabil vor aparea comparatii cu espressoarele manuale gen La Pavoni Europiccola, si trebuie sa subliniez ca exista o diferenta clara intre ele, desi recunosc, eram tentat sa nu fiu asa categoric initial. E drept si pretul este triplu in cazul La Pavoni, dar Europiccola este un espressor de sine statator, care poate fi utilizat zi de zi. Pe ROK eu il consider ca o excelenta varianta portabila, pentru momentele cand vrei sa iei cu tine in vacanta ceva din savoarea espresso-ului baut acasa in fiecare dimineata (colegul forumist Cosmin a avut dreptate).

Curios din fire, am incercat sa folosesc si accesoriul pentru spumarea laptelui. Daca pe partea de espresso, cu ceva exercitiu poti obtine un shot destul de ok, pe partea de capuccino spuma obtinuta din lapte rece este departe de crema de lapte facuta la espressorul de acasa. Insa tinand cont ca am stat la cort si am incalzit apa la foc de lemne, ce pretentii sa mai avem? Sau ca stam la o pensiune care ne pune la dispozitie un amarat de filtru de cafea? Sau ca la parinti  acasa nu gasesti decat clasicul ibric? Partea buna este ca poti sa-ti faci un pseudocapucino sau un pseudolatte machiato, “pompand” laptele cam 30 de secunde (similar cu metoda French Press) pana capata o consistenta mai groasa si spumoasa:

 

PRET: 

Atunci cand vine vorba de pret, ROK Espresso nu face prea multe concesii. Probabil s-au gandit sa se pozitionese mai sus, nu pentru cei care nu au avut niciodata un espressor ci pentru cei cu venituri medii si peste medie, care vor o alternativa portabila, pentru vacante/deplasari, la espressorul de acasa . In Romania, ajunge in magazine la 730 de lei, dar ca de obicei, cititorii Espressoman.ro au discount 10% la importator (prin tabloul de reduceri), deci il vom putea lua cu 650 de lei. Nu este un pret mic, insa are avantajul ca nu vei schimba consumabile (site, filtre textile sau metalice), care in timp se aduna…

 

CONCLUZIE:

Daca esti un espressoman pofticios, pot sa bag mana in foc pentru faptul ca niste boabe proaspat prajite si o rasnita manuala, vor face ROK-ul nelipsit din orice calatorie, alinand cu succes dorul de espresso-ul tau de acasa. Mai pot sa intuiesc  ca in configuratia de mai sus, greu vei gasi hotel, restaurant sau pensiune in Romania turistica, in stare sa iti ofere un shot mai bun, la ce bataie de joc este in horeca autohtona, exceptie facand unele cafenele mai serioase. Espressorul manual cu pricina aduce dupa sine si plusuri si minusuri, asa cum le-am analizat mai sus, dar pentru cei care doresc neaparat espresso in vacanta, senzatia prepararii la un ROK si rezultatele obtinute vor face deliciul fiecarei dimineti departe de casa.

Pentru a dezbate impreuna subiectul, va asteptam pe forum, unde ROK Espresso are un topic dedicat.

 

 

 

 

 

 

Category: Espressoare  5 Comments

Black Coffee Friday, editia a III a, vineri 14 iunie 2013, pe Espressoman.ro

Espressoman.ro a devenit o comunitate frumoasa, unde discutiile avanseaza in calitate pe zi ce trece. Pe acest fond, unii importatori s-au adaptat din mers, aducand in Romania espressoare, rasnite si accesorii care sa satisfaca o cerere din ce in ce mai pretentioasa. Fiind o entitate unica, Espressoman.ro si-a castigat dreptul de a avea acces la preturi sub cele din magazine, lucru “la fel de unic” in Romania. Cu aceasta ocazie s-a format si traditia Black Coffee Friday, care de doua ori pe an va incerca sa coboare stacheta preturilor si mai jos decat reducerile deja existente, facand mai usoare pentru buzunar upgrade-urile sau intrarile in fascinanta lume espresso.

Pe 14 iunie 2013, la ora 23.59, Black Coffee Friday s-a incheiat. Ca de obicei trebuie sa le multumim importatorilor pentru reducerile oferite. Senzationale, tot ca de obicei! Urmatorul BCF… in noiembrie! Raman valabile oricum, discount-urile obisnuite ale comunitatii din tabloul de reduceri.

Espressorul manual La Pavoni Europiccola Lusso – Zen in espresso (review)

 

*Articol scris de user-ul Fane, moderator pe Forumul Espressoman

 

Inainte de sarbatori am hotarat sa-mi fac un cadou si am decis sa-mi schimb espressorul, mai ales ca aparatul pe care-l aveam (Gaggia Pure) era imbatranit si fizic si moral. Fiind o decizie de moment n-am avut timp sa ma documentez foarte mult si am luat-o mai mult impulsiv. De multa vreme imi placeau cum arata aparatele cu levier (espressoarele mauale) si discutand cu prietenul meu Liviu despre ce aparat sa-mi iau am aflat ca acestea nu sunt nici asa scumpe cum aveam impresia si ca exista importator pentru ele si la noi in tara. Am dat un scurt search pe Google si am am vazut ca in general sunt destul de apreciate asa ca am contactat importatorul, am primit reducerea de forum si in aceeasi zi espressorul era deja in drum spre mine. A fost o decizie impulsiva dar care s-a dovedit ulterior a fi una buna.

Ajuns cu pachetul acasa l-am desfacut nerabdator. Prima impresie mi-a confirmat asteptarile – aparatul arata foarte bine si este atent lucrat.  Vorbim de un espressor manual conceput in anii 1950 (citez din descrierea de pe pagina La Pavoni) si chiar este un indiciu bun apropo de cum se faceau lucrurile in acea perioada. Designul este unul retro functional, nu cum am vazut la unele aparate de conceptie moderna doar un aspect retro stilizat. Chiar arata a lucru facut sa tina o viata caci nu prea vad mare lucru care sa se strice la el.

In pachet, pe langa aparatul frumos ambalat, am gasit portafiltrul, o sita de simplu, una de dublu si un tamper de plastic cam jucarie, dar suficient pt a folosi aparatul (voi scrie mai jos de ce):

 

Imediat dupa ce am desfacut pachetul am incercat sa fac un espresso si de aici a inceput distractia. Prima extractie am realizat-o cu rasnita calibrata pentru Gaggia Pure si cu o cantitate de cafea pusa din ochi iar espresso-ul a iesit cam “ciorbita”. Am cantarit cafeaua si mi s-a parut ca am pus in exces, caci pucul atingea sita superioara a grupului. Asa ca m-am apucat de citit pe net ce e de facut si am aflat ca la genul acesta de espressoare (manuale), tamparea nu se face ferm, ca la aparatele cu pompa, preferandu-se doar o presare usoara (de asta ziceam mai sus ca tamperul de plastic din pachet e suficient). Practic, din ce am observat eu, tamparea se face cand montezi portafiltrul pe grup, de aceea trebuie avut grija sa il inchizi cam pe aceeasi pozitie de fiecare data. O alta chestie pe care am aflat-o de pe forumurile internationale este faptul ca nu se aplica “ortodoxia” espresso-ului cu cele 25 de secunde celebre. Extractia trebuie apreciata dupa alti factori – aspectul cremei, gust, etc. – din acest motiv La Pavoni Europiccola nu prea este un espressor recomandat incepatorilor, caci nu au experienta necesara in a aprecia corect un espresso. Asa ca am cantarit in continuare cafeaua, am mai facut cateva extractii pentru calibrarea rasnitei si au inceput sa se arate rezultatele in ceasca. Espresso-ul are acum un corp mult mai pronuntat decat cel obtinut cu vechiul aparat, folosind aceeasi cafea, si niste accente florale pe care nu le obtinusem niciodata. A fost momentul cand mi-am dat seama ca alegerea mea impulsiva n-a fost una gresita. Cu toate acestea, va recomand sa va informati temeinic inainte de orice achizitie.

 

Un aspect deosebit la genul acesta de espressoare, fata de cele clasice cu pompita, este forta de apasare a levierului in timpul extractiei, deoarece presiunea o faci tu, manual, tocmai prin aceasta apasare. Cei obisnuiti cu espressoare semiautomate, la care eventual au scazut presiunea de la 15 la 9 bar observand rezultate semnificativ imbunatatite in ceasca, ar putea crede ca presiunea cu care se apasa levierul e cruciala. Ei bine nu-i tocmai asa. Ca sa citez din manualul aparatului “presiunea trebuie dozata in functie de rezistenta pe care ti-o opune levierul”. Aceasta presiune nu prea se poate cuantifica asa cum se poate face la tampare cand pui portafiltrul pe cantar si vezi care este forta apasarii. Trebuie “sa-ti faci mana” cu aparatul, insa pot sa estimez o tampare intre 5 si 10 kg forta. In niciun caz nu trebuie “rupt in doua” cu o rasnire foarte fina pe care apoi sa o compensezi cu o presiune mare aplicata pe levier. Daca la espressoarele cu pompa macinarea prea fina duce la incetinirea curgerii sau chiar la blocarea acesteia, in cazul espressoarelor manuale poate exista tendinta aplicarii unei forte mari pe levier ca sa compensezi. Cafeaua obtinuta astfel va fi supraextrasa, cu gust de ars, lipsita de arome si amara, plus ca supui si aparatul la suplicii. Initial credeam ca espressoarele manuale mai scumpe sunt dotate cu manometru pentru a te ajuta sa dozezi forta pe care sa o aplici levierului si implicit presiunea in timpul extractiei. Dupa ce m-am uitat pe manualele de instructiuni am aflat ca acel manometru nu masoara presiunea din timpul extractiei ci presiunea aburului din boiler, asa ca m-am decis sa iau modelul cel mai ieftin, Europiccola fara manometru, si consider ca am facut o alegere buna.

 

Espressorul are un boiler pentru 8 cafele, dupa specificatiile producatorului, iar fata de aparatele clasice se diferentiaza si prin faptul ca nu poate fi reumplut “din mers”. Cu alte cuvinte, daca vrei sa-i pui apa, trebuie sa-l lasi mai intai sa se raceasca putin, deoarece, in modul normal de functionare, apa din boiler are peste 100 de grade, iar daca-i desfaci capacul o sa iasa aburi fierbinti. Dar pentru un utilizator casnic normal capacitatea pe care o are e suficienta. La noi se bea destul de multa cafea si boilerul umplut de dimineata ne ajunge in general toata ziua. Espressoarele mauale La Pavoni mai scumpe au si boiler de 16 cafele care cred ca-i mai mult decat suficient pentru cel mai mare bautor de cafea, intr-o utilizare casnica. Probabil ca aceste aparate mai mari se si incalzesc mai geu, caci al meu se infierbanta dimineata in 15-20 minute (peste zi il las pornit). Pentru incalzirea mai rapida a grupului, imediat dupa pornire,  se poate ridica levierul la maxim, de cateva ori, cu portafiltrul fara sita montat. Practic, dupa ce boilerul a ajuns la temperatura de lucru, va curge apa fierbinte prin grup si prin portafiltru, acestea incalzindu-se mult mai repede, iar aparatul devenind “ready to shoot” intr-un timp mai scurt.

Nu m-am putut abtine si am aruncat o privire si in interiorul espressorului, lucru pe care nu vi-l recomand, mai ales ca nu prea aveti ce cauta prin el. Constructia este simpla, chestie pe care eu o vad ca fiind buna, simplitatea insemnand de obicei si fiabilitate. Aparatul nu are termostat ci un presostat pentru controlul presiunii din boiler si implicit al temperaturii apei. Cu toate ca aceasta se infierbanta la peste 100 de grade (atentie in exploatare sa nu puneti mana pe boiler caci frige!) cafeaua iese excelent, fara gust de ars, probabil pentru ca apa se mai raceste cand trece prin grup, devenind optima pentru extractie. Am masurat temperatura apei cu un termometru alimentar dupa ce am lasat-o sa curga intr-un pahar de plastic si rezultatul se vede in fotografie:

 

O modare cu PID nu cred ca este posibila fiindca s-ar incurca in functionare cu presostatul. S-ar putea monta un PID doar daca dezactivezi presostatul, dar nu prea stiu ce implicatii ar avea asta si cat de sigur ar mai fi espressorul in exploatare, deoarece marirea excesiva a temperaturii apei in boiler va creste implicit si presiunea…

In privinta frotarii laptelui nu va pot da prea multe detalii fiindca sunt cam certat cu laptareasa 🙂 la noi in casa fiind preferata cafeaua fara lapte. Cand voi avea timp si chef de joaca, voi incerca si functia de aburi, dar nefiind specialist in latte-uri nu cred ca voi putea fi obiectiv in aprecieri. Review-urile de pe forumurile internationale spun ca ar fi ok si din acest punct de vedere, mai ales ca exista premise solide – capul tevii de aburi are trei gauri, boilerul este mare, asa ca ar trebui sa asigure presiune si volum de abur. Aparatul vine cu un accesoriu pentru frotare facila dar inca nu l-am incercat nici pe acesta. Daca o sa ma apuc sa fac crema de lapte pentru capuccino voi merge pe metoda clasica, neavand incredere in accesoriile astea minune. Poate un alt cumparator al acestui apararat, cu mai multa experienta decat mine pe partea de bauturi cu lapte, ma va ajuta sa completez review-ul.

De retinut! Sotia l-a pornit fara apa in boiler si m-am speriat caci aparatul a incetat sa mai functioneze. Dar dupa ce am citit manualul am aflat ca La Pavoni Europiccola are protectie la supraincalzire. Daca cineva mai pateste treaba asta, cautati in partea de jos a espressorului, acolo unde exista un dop de cauciuc, fix sub centrul boilerului. Dupa ce-l scoateti veti vedea un buton mic portocaliu pe care se apasa cu ceva ascutit iar aparatul isi revine.

Am incercat si filmarea unui shot, nu tocmai dintre cele mai reusite cu acest aparat.  Cam asa e cand vrei sa te dai “profesor” 🙂

 

 

Concluzii
Pro:
– calitate a extractiei foarte buna
– design elegant pt cei care sunt pasionati de aspectul retro
– aparatul functioneaza bine “out of the box”, cu accesoriile din dotare, nefiind nevoie de tuning.
– constructie solida

Contra:
– genul acesta de aparat nu este recomandat incepatorilor (cu exceptia celor foarte documentati)
– sita are diametrul de 52mm, asa ca accesorii gen portafiltru fara fund nu pot fi cumparate decat de la producator (daca se gasesc). De exemplu sita VST nu se produce pe acest diametru.
– espressorul trebuie lasat sa se raceasca pentru a fi reincarcat cu apa.

Nota Espressoman: Pentru alte discutii va asteptam pe forum, in topicul dedicat acestui espressor manual La Pavoni Europiccola Lusso. Intre timp (sept. 2015)  am obtinut exclusiv pentru cititorii platformei Espressoman, de la importatorul La Pavoni in Romania, un discount de 15% pentru pasionatii de levere, prin tabloul de reduceri.

Category: Espressoare  4 Comments

In cautarea cafelei perfecte – scurt eseu de prajitor

foto copyright: tedoo.ro

*Articol scris de Mihai Honciuc, SarkisCafe.

Am promis comunitatii de espressomani un articol despre cafea si nu am reusit sa-l fac pana acum din doua motive:
1 . Nu stiam cu ce sa incep
2.  Nu stiam ce sa spun
Acum, insa, stand acasa de sarbatori si meditand la vorba maestrului Florescu ( Gheorghe) “Cafeaua pe prosti ii desteapta iar pe destepti ii face si mai destepti“ am incercat sa beau mai multa cafea in speranta ca voi putea sa-mi duc la capat promisiunea 🙂
Asa ca, inspirandu-ma din titlul ce ne-a unit pe toti, am gasit o tema despre care sa scriu – cafeaua perfecta.

CARE ESTE CAFEAUA PERFECTA ?
Cafeaua ce ne da energie dimineata pentru a incepe o noua zi?
Cafeaua ce ne bucura zilele cand ne preseaza la serviciu un “deadline“ ?
Cafeaua care, dupa o zi istovitoare, ne permite relaxarea binemeritata ?
Oricare dintre ele poate fi, important este ca dupa ce sorbim din ceasca sa avem starea de spirit pe care o dorim. Acest lucru il vom putea gasi doar prin incercari, cautari, in dorinta de a ne educa gustul. Avand de-a lungul timpului posibilitatea de a praji si degusta aproape toate sortimentele de top si medium top de cafele din lume, mi-am pus natural intrebarea “care cafea este mai buna?“. Raspunsul a venit instinctiv: “CEA CARE ITI PLACE“.

Incercand o analogie cu vinul, asa cum la fiecare fel de mancare se potriveste un tip de vin alb sau rosu, sec, demisec sau dulce, asa si cafeaua face parte din momentele zilei. Dimineata ne place o cafea energica, plina de personalitate, in timpul zilei o cafea echilibrata ce ne da satisfactia muncii iar seara… un cappuccino cu putina ciocolata si scortisoara rasa poate fi un preludiu ravnit de oricare dintre noi.
Cafeaua Perfecta este cafeaua care ne multumeste, este cea care ne face sa ne simtim bine indiferent de modul in care o pregatim, cea pe care, atunci cand o savuram, ne da satisfactia lucrului bine facut si putem citi in ochii persoanei dragi cuvintele.

Urari espressomane – Sarbatori fericite si un 2013 aromat…

…dar nu “alintaromat” ci aromat in cel mai natural sens al cuvantului 🙂

La final de 2012 simt ca trebuie sa le multumesc tuturor cititorilor acestui blog, tuturor celor care s-au inregistrat si au discutat pe forum si mai ales celor care prin experienta si pasiunea lor si-au adus aportul la cresterea calitativa a informatiei furnizate de aceasta comunitate. Espressoman.ro este mai mult decat un blog sau un forum, este expresia unor cetateni cafegii, uniti de aceeasi pasiune, care nu isi doresc decat normalitate si bun gust in Romania. Sper ca acest nucleu sa atraga toate “fortele binelui” din domeniu, sa avem ocazia sa cunoastem cat mai multi profesionisti ai cafelei, iar acest plus de know-how sa se rasfranga si asupra domeniului HoReCa (baruri, restaurante, cafenele), grav afectat de indiferenta si setea de profit a managerului roman. Nu stiu cum fac, dar si in urari ajung in final sa imi exprim dezamagirile 🙂

Craciun fericit sa avem cu totii si un 2013 la fel ca si graficele de trafic espressoman 🙂

 

 

Concurs – Miss Latte Art

UPDATE:  Felicitari userilor castigatori, G. Serban si Zuluafonu. Multumim si celorlalti participanti si pe viitor asteptam sa iasa la rampa mai multi latte artisti, din randul forumistilor. Creatiile castigatoare, greu de departajat, sunt urmatoarele:

Zuluafonu

G. Serban

Dupa precedentul Miss Espresso Shot, a venit vremea pentru mult asteptatul si promisul Miss Latte Art! Sunt deja multi espressomani pe forum care si-au modificat aparatele sau si-au cumparat direct espressoare mai potente, care sa le permita obtinerea cremei de lapte, asa ca e timpul sa vedem ce ati invatat in acest domeniu Daca nu ati facut-o deja, intrati in optiunile forumului si puneti-va la semnatura sculele din dotare, ca sa stim (macar de curiozitate) cu ce aparat ati lucrat.

Asadar, Prajitoria Papajacques pune la bataie o punga de cafea (la alegere dintre cele 3 premium) si o punga de ceai din fructe de cafea (Cascara), pentru cel mai frumos/reusit/corect executat pattern latte art (forma din crema de lapte). Pentru jurizare voi apela din nou la Paul si Flori, caci au experienta cat cuprinde

Reguli:
1. Nu exista nicio restrictie in alegerea formei, deci va invit sa va puneti imaginatia la incercare. Daca nu aveti inspiratie, cautati aici.
3. Nu se accepta folosirea de instrumente ajutatoare pentru creionarea formei, aceasta trebuind sa fie facuta doar din turnare (fara sketching).
4. Fotografiile si operele voastre de latte art, trebuie sa fie facute incepand cu data de 10 decembrie pana pe 23 decembrie ora 23.59. Asadar fiti fairplay si nu stergeti EXIF-ul pozei cu informatiile despre data/ora. Daca nu stiti la ce ma refer, uplodati poza originala si ii fac eu resize. Nu se accepta poze facute anterior datei de 10 decembrie 2012.
5. Fiecare concurent va incarca pe forum, in acest topic,doar o singura fotografie, sugestiva pentru concurs.
6. Nu se accepta fotografii retusate, sub nicio minima forma. Ca si in espresso-ul pe care il bem zilnic, primeaza naturalul. Acest concurs nu vizeaza calitatile voastre in domeniul fotografiei, un telefon mai rasarit fiind suficient. Dimensiunea recomandata este de max 1500 px pe latura cea mai mare.

Pentru a participa la concurs, trebuie sa aveti cont pe Forumul Espressoman si sa faceti un upload in topicul dedicat.

Miss Latte Art poate sa inceapa!

Succes!

Forumul Espressoman acum si pe aplicatia Tapatalk

Usor, usor trebuie sa ne adaptam la trend-ul “mobile”, pentru care chiar s-a tinut recent o mega expo-conferinta. Pana la o aplicatie personalizata, cu un impuls hotarator dat de catre userul Sorin2005, am inclus Forumul Espressoman in celebra aplicatie pentru forumuri – Tapatalk, cu variante pentru diverse sisteme de operare, inclusiv Android si iOS. Deci daca de acum inainte iti doresti sa citesti forumul de pe telefon sau tableta, fara sa mai intri in browser-ul de internet, sa tastezi adresa si sa te log-ezi, ai posibilitatea sa instalezi cea mai populara aplicatie de citit forumuri din lume – Tapatalk.

Tot ce trebuie sa faci este sa instalezi aplicatia si sa dai un search dupa numele forumului, pe care il adaugi in lista ta de preferinte si astfel vei avea acces mult mai confortabil la cele mai noi postari, la mesageria privata si la toate ariile Forumului Espressoman:

 

Aplicatia se gaseste in Google Play si in iTunes sau gratis in alte parti, daca stiti sa va descurcati 🙂 Pentru tablete Android chiar este oficial gratis, in varianta beta, si o puteti descarca de aici.