Blog Archives

Cafeneaua de mall se schimba – Manufaktura by Doncafe

In peisajul bucurestean si nu numai, aveam deja o serie de cafenele consacrate ca fiind repere pentru bunul gust in cafea, locatii care au reusit sa converteasca mii de consumatori de la un biet Jacobs sau Julius Meinl la o cafea de origine sau de specialitate, proaspat prajita. Nume ca Origo, Guido, Coftale, Steam, Black Eye, chiar si Tucano pe alocuri etc. au intrat deja in folclorul cautatorilor de cafenele de calitate. E de aplaudat tot ce fac acesti pionieri, iar pe forumul Espressoman s-a scris mult despre fiecare. Dar ce ma face sa scriu pe blog, un loc al sintezelor mai putin concentrate, pe intelesul tuturor, despre Doncafe si ce cauta acest brand printre numele de mai sus? Nu, nici gand de advertorial ­čÖé Doar ca m-a impresionat ce rapid s-a propagat pana in Romania isprava neasteptata a Starbuks de a face o cafenea cu microprajitorie in Seattle.

Agentia de PR McCann (printre cele mai tari worldwide), s-a ocupat de lansarea ca la carte a primei locatii Manufaktura by Doncafe, in Mega Mall, unde se bea cu totul altceva decat binecunoscutul pelin al marcii cu pricina, noua denumire pentru aceste boabe fiind “Doncafe Fresh”. Printre altii, am primit si eu o invitatie, la un eveniment cu dress code smart casual, unde initial mi s-a parut ca nu cunosc pe nimeni, fiind cam stingher intre atatea gulere albe, scoici, raci, craci, delicatese… Adica ma asteptam sa fie mai multa lume din “cafea”, cativa dintre ei venind intr-un final (Silvia SCAE, Paul si Alex Hotspot, Katy Beatrice etc.)

Incep direct cu ce ne intereseaza, cafeaua.

Planurile analizei acestei locatii, Manufaktura Doncafe, pot merge paralel pana la un moment dat, dupa care inevitabil se despart, drumul prajitorilor artizanali fiind batatorit cu foarte putine compromisuri in ceea ce priveste gustul, iar drumul consumului de mall fiind pe alta strada. Deocamdata.

Nu pot spune dupa experienta lansarii ca am baut cafele proaste, dar nici ca am simtit vreo clipa ca s-ar apropia de Sarkis, Ecuator, Origo, Yume, Hot Spot, Guido, Papajacques etc. (aleatoriu). Dintre originile incercate Kenya Gitura mi-a placut mai mult, insa praijta la limita second crack-ului, asa incat aciditatea era de negasit in una dintre cele mai acide cafele. Nu ma mir, caci am baut candva si de la Gourmet Cafe (Dolce Nera) o Kenya dulce, chiar spre ciocolatiu ­čÖé (adica un fel de Brazilia santos cu 5/5 aciditate). Ethiopia Sidamo a fost stearsa, departe de un Sidamo clasic, fructat, iar Guatemala am cedat-o in bar la jumatate caci intrecea anumite limite de bitter, cumva inacceptabile pentru majoritatea espressomanilor. Daca era pe bani, un doppio costa 14 lei, dar a fost deschiderea… 1 kg vrac va fi 140 lei. Am desfacut si acasa pachetul de Kenya pentru a trage niste duble si comparativ cu o Ethiopia de la Sarkis (asta aveam in casa azi) era o diferenta si in prajire si in culoare si in gust…foarte mare! In favoarea artizanului, bineinteles. Mai precis, din start se simte ca nu vorbim de aceeasi calitate a boabelor verzi cu a micilor prajitori buni, care aduc cafele de origine (fara sa mai vorbesc de cele de specialitate), insa niste ajustari din gradul de prajire cred ca ar scoate mai mult din respectivele cafele. Depinde doar de ei, cu precizarea ca omul de rand de la mall vrea cafele amare si “tari”, nu cu vreo tenta acida, deci nu stiu daca isi asuma cineva riscul sa nu duca boabele in prag de second crack ­čÖé

As fi nedrept sa nu privesc si cealalta jumatate a paharului si sa ii apreciez sincer pentru ce au facut in acesta cafenea / restaurant. Sa nu uitam ca pozitionarea este la parterul unui mall foarte vizitat din cartierul Pantelimon / Iancului, iar multi dintre oamenii care vor trece pe acolo vor fi pur si simplu “normali”. Iar contactul acesta al omului “normal” cu o cafea de origine, proaspta prajita, este esential ca si modalitate de educatie in domeniul cafelei. Mai departe, peste luni / ani, oamenii aceia vor deveni mai exigenti si vor cauta urmatorul nivel de calitate, adica microprajitoriile. Extrapoland, ce ar fi ca Doncafe sau un brand concurent, sa isi faca in fiecare mall din Romania cate o astfel de cafenea?! Am ajunge cafedocti ca si popor mai repede decat ne-am astepta. Pentru mine a fost o totala surpriza sa aud din gura unui brand de cafea, oricare ar fi el, “cafea prajita de 4 zile”, “a se consuma in maxim 5 saptamani”, “cea mai proaspata cafea din Romania” (o enormitate, desigur), totul condimentat cu 8 rasnite performante pentru fiecare origine sau blend in parte, lucru mai important decat cele doua Black Eagle de la Victoria Arduino:

E imbucurator ca s-a facut saritura peste marketing-ul originilor, caci multe marci de cafea, sesizand cumva ca al treilea val al cafelei sufla din spate, au trecut de la ambalaj stralucitor cu boabe necunoscute, la ambalaj pictat cu boabe arabica din tara X. Insa tot nu erau proaspat prajite, chiar daca de origine, deci miscarea era irelevanta in privinta gustului. Sau ma rog, daca in portofoliu se aflau blend-uri cu robusta, atunci trecerea era mare. Strauss au avut curajul sa sara direct in barca originilor proaspat prajite. E un teren slab populat deocamdata, dpdv al notorietatii conceptului, caci microprajioriile nu genereaza (din pacate) nici macar 0.5% din consumul de cafea al Romaniei si nici nu au fonduri pentru popularizarea in masa a cafelei adevarate. Astfel ca un deschizator de drumuri cu multi bani in buzunar, pica la fix. Acelasi lucru spuneam in trecut si despre Lavazza, o cafea care displace multora, dar care au avut initiativa de a trece pe pachet data prajirii / ambalarii nu doar data expirarii, ceea ce poate fi un imbold si pentru concurenta. Chiar daca nu iti place neaparat la maxim rezultatul final, important este ca cineva cu putere in piata sa vorbeasca despre fenomen si sa mai scoata romanul din capsule si prafurile pe care le vede zilnic la TV.

Si ca sa vedeti ce inseamna puterea unei corporatii atunci cand isi pune echipa in slujba unui scop (relativ nobil de data aceasta), s-a atacat inclusiv partea de tehnologie, cu o implementare touch screen de alegere a cafelei, artificiu care ar fi putut fi generator de succes chiar si pentru prajitorii nostri. Cum evolutia ne indreapta spre digitalizare, sunt curios cine o sa copie cat mai elegant ideea aceasta, ca si meniu pe site-ul propriu ­čÖé

Chiar daca preturile sunt usor peste medie, romanul lasa bani la mall fara prea multe resentimente, deci nu vor avea o problema aici.

Strict tehnic, am inteles ca boabele ar fi prajite intr-o locatie proprie langa Bucuresti, pe un Probat de 15kg, setari automate. Dupa 4 zile ajung in silozurile din cafenea, construite ca o retea de tevi si recipiente din inox, de unde inainteaza pana la statia de comanda si probabil exista si un switch spre bar. Nu toata lumea are un milion de euro ca sa investeasca in asa ceva, dar in ziua de azi, daca ai bani si gasesti un arhitect bun, asemenea idei vin pe banda. Buget de implementare sa existe.

Astept cu nerabdare si alte locatii de acet tip in mall-uri, caci potential exista, iar drumul a fost deschis. Poate si prima prajitorie intr-un mall cu trafic mare, cine stie… Pana atunci Manufaktura face un pas important si deschide apetitul spre un astfel de business, considerat sinucigas pana in prezent. Daca vi se pare ca am ceva cu mall-urile, asa e, sunt locuri mult prea populate de romani, la pachet cu tot felul de oribilitati de cafele, iar 100.000 de oameni trafic de weekend nu e putin ca si masa careia sa incerci sa i te adresezi.

Fotografii la rezolutie mai buna, aici.

Noul espressor Gaggia Classic 2015 – o schimbare radicala!

La mijlocul secolului trecut, Achille Gaggia patenta un lucru extraordinar la acea vreme – espressorul casnic. De la Gaggia Gilda si pana in prezent au trecut zeci de ani, ┬átimp in care producatorii de espressoare si rasnite s-au inmultit, aparatele s-au diversificat, iar prin concurenta lor consumatorii au avut de castigat, caci cu ceva atentie la detalii, puteau porni promitator in aceasta lume minunata home barista, care te face in fiecare zi sa mai descoperi cate ceva interesant din lumea aromelor de cafea. Dar ascensiunea electrocasnicelor facute in China a cuprins si lumea espressoarelor, lucru care s-a intamplat natural as spune, pentru ca din ce in ce mai multi oameni au fost incantati de posibilitatea de a-si prepara un espresso acasa, fara sa se mai deplaseze la cafenea. Din acest punct, multe componente de baza ale unui espressor au fost duse in derizoriu, de la inlocuirea boilerului cu thermoblock-ul, pana la portafiltre firave cu insertii din plastic, sisteme de presurizare imbecile cu arcuri si surubele, dimensiuni nonstandard la grup, tevi de abur stupide etc.

In toata aceasta nebuloasa, dintre espressoarele casnice accesibile pentru masele largi, brand-ul Gaggia a devenit rapid popular prin toata lumea, mai ales pentru ca a reusit inca de la inceput sa produca masinarii cu pret relativ redus dar cu influente venite din lumea profesionalelor ┬á– valva de suprapresiune reglabila la 9Bar, portafiltru solid, diametru de 58mm la grup etc. Pasionatii le-au adoptat repede, inca din 1977 cand se lansa Baby, primul lor espressor casnic. Mai tarziu, dupa diverse variante (vezi Old White Classic) a aparut in 1991 modelul Gaggia Classic, asa cum il stiam cu totii, aproape neschimbat pe parcursul a 23 de ani.┬áCu un boiler de aluminiu si doua rezistente plasate in exterior, cu un grup construit mai bine ca orice casnic din categoria lui de pret, un portafiltru similar cu cel de pe profesionalele de bar Gaggia, cu o valva de presiune accesibila si reglabila usor la 9bar, cu o carcasa robusta care tinea espressorul pe loc atunci cand infiletai portafiltrul si bineinteles cu rezultate extrem de bune in ceasca , Classic a reusit sa se impuna ca cel mai vandut espressor casnic din lume si cel mai mai bun raport dotari / pret / performanta. Concurentii sai reali erau dublu la pret si nu neaparat cu rezultate clar mai bune, iar sub el era si este o prapastie mare, cu marci gen Krups, DeLonghi, Philips Saeco agatandu-se de pereti sa nu pice in golul banalitatii. Ar fi nedrept sa nu precizez ca si Gaggia mai nou, de cand a fost cumparata de catre Philips, are cateva modele in prapastia pomenita mai sus, de care va indemn sa va feriti – Grand Prestige, Gran Deluxe, Carezza.

Dar va mai amintiti probabil faza din Tom si Jerry, cand Spike ii spunea catelusului sau, stand in hamac, “reeeeelaaax”, iar la scurt timp cade o bila de bowling peste el ­čÖé ┬áCam asa era si cu pasionatii de espresso care, in numar mare, visau sa sara usor, usor din barca in deriva a chinezariilor luate impulsiv in vaporul Gaggia Classic. Pana cand brusc, a cazut la inceput de 2015 o veste soc: Gaggia Classic asa cum il stiam cu totii s-a schimbat total. Philips, detinatorul mai nou al marcii, putea sa faca o lansare mai bine gandita la nivel mondial, pentru o asa legenda a portofoliului lor, dar nu s-a intamplat asa, Classic fiind aruncat in piata brusc! Imediat cum a ajuns in Romania, m-am dus sa-l fotografiez si filmez, iar rezultatele vi le prezint in cele ce urmeaza.

Analiza noilor specificatii tehnice si a componentelor

Per ansamblu, aspectul exterior este neschimbat, doar tabla de inox (mai groasa ca pe un Lelit) fiind ceva mai bine finisata.

Portafiltrul este acelasi, la fel de solid, compatibil / similar cu cel de pe profesionalele de bar Gaggia, cu exceptia picuratorului de plastic, o reducere de cost de productie aplicata pe noul Classic, caci inainte era din inox. Din fericire, filetul a ramas 3/8, deci compatibil cu profesionalele si gasiti la orice magazin de piese un picurator din inox la 10-15 lei (mai nou se ofera gratuit, daca esti de pe Espressoman si soliciti asta in formularul de discount). Pentru ca obiceiul este sa bei duble intr-o singura ceasca de 60ml, vi-l recomand pe cel cu o singura iesire. Altfel, se poate desfileta oricand partea de plastic si lichidul va curge prin orificiul ramas.

Sitele au ramas aceleasi, presurizate, dar s-a schimbat tumburusul cu o palnie, pentru ┬áca primul se pierdea foarte des. Oricum, presurizarea este pentru cine nu doreste sa obtina un espresso in parametrii corecti si foloseste espressorul cu o cafea gata maicnata, ceea ce este o blasfemie! ┬á­čÖé Espresomanii cumpara cu minim 12 lei o sita normala nepresurizata pentru 14g, de la orice profesional care foloseste diametrul de 58mm, arunca tumburusul / palnia la cos si lasa cafeaua sa curga natural prin sita ciuruita. Am scris aici despre presurizare.

Butoanele panoului frontal nu mai sunt tip comutator ci functioneaza prin apsare. Unii le vor regasi mai ok asa, cele din trecut fiind mai “industriale”. Dar mie imi placea varianta veche. Si in cazul Lelit spre exemplu, espressoarele sub 2000 de lei au butoane prin apasare, iar cele peste 2000 de lei folosesc comutatoarele.

Teava de aburi este clar mai buna decat in trecut si din testele facute nu se mai simte nevoia schimbarii cu o teava de Rancilio. Daca inainte, dupa indepartarea accesoriului inutil panarello, ramaneai cu un cap ascutit de plastic, teava metalica fiind prea scurta, acum cand dai la o parte plasticul panarello ramane o teava foarte ok pentru frotarea laptelui, putand obtine rezultate similare cu modificarea din trecut cu teava de Rancilio. Diferenta este ca teava de acum este ceva mai scurta decat teava de Rancilio pe care o montau multi pasionati. Din cate am observat, nici nu cred ca mai merge facuta vreo modificare in acest sens pe noul Classic. Ca sa nu va ardeti degetele, eu as pastra si mansonul de plastic, dar l-as decupa cu un cutit si l-as urca mai sus, astfel incat sa puteti manevra in siguranta teava de aburi.

Acum haideti sa desfacem capacul si sa vedem ce se ascunde inauntru, incepand cu anul 2015:

Spre comparatie, iata o poza cu interiorul unui Classic fabricat pana in 2014:

Asadar, se observa o multitudine de schimbari si as puncta:

– schimbarea boilerului de aluminiu de 100ml, patentat Gaggia, ce avea doua rezistente de cate 700W plasate in pereti, cu un boiler de inox de 200ml si o rezistenta de 1300W. Sunt zvonuri ca boilerul ar fi chiar de 250ml, dar astept confirmari pe aceasta tema. Probabil este cea mai discutata schimbare din interiorul noului Classic, insa la fel de discutat a fost si boilerul de aluminiu, fiind foarte dese referirile negative la adresa acestui material pe aparatele Gaggia. Foarte multi nici nu vor sa auda de acest material, altii au idolatrizat boilerul patentat Gaggia de atatia zeci de ani si il considera amprenta acestei marci pe linie de espressoare, iar altora pur si simplu nu le pasa, concentrandu-se pe rezultatul din ceasca. Asa arata noul boiler:

grupul imi placea mai mult pe vechiul Classic, avand suplimentar si o placheta de dispersie dupa ce scoteai sita dusului, care a disparut intre timp, grupul noului Classic parand tras la indigo dupa mai vechiul Pure, iesit din fabricatie intre timp.

renuntarea la┬áelectrovalva,┬ápiesa ce ajuta la evitarea stropirii atunci cand scoteam portafiltrul imediat dupa extractie, cu precizarea ca producatorul a introdus termenul de “valva mecanica” in locul ei, ca o masura de fiabilitate mai lunga, de fapt o piesa existenta si pe modelele mai vechi. Oricum, nici una nici alta nu erau expuse defectarii decat in cazul unei intretineri proaste. Pana la urma, daca vrei componente mai avansate, iti asumi si riscul defectarii lor in timp. Dispare insa necesitatea / posibilitatea backflush-ului, o obligatie de intretinere a posesorilor de espressoare cu electrovalva dar si o modalitate de a-ti mentine grupul curat. Deocamdata, Gaggia Baby Black are electrovalva, la 1000 de lei, deci exista alternative daca tinem la aceasta piesa.

– introducerea unui modul electric de economisire, in conformitate cu noile normele UE pentru espressoarele casnice, ceea ce inseamna ca la fiecare 10 minute de neatingere a niciunui buton, espressorul intra in standby, iar atunci cand simte ca apa din boiler a scazut sub o anumita temperatura se aprinde singur pentru inca 10 min. si porneste rezistenta pentru recuperarea temperaturii. Pentru cine nu urmareste calitatea lichidului din ceasca, acest modul poate fi un bun economizor, dar pentru ceilalti va fi un amanunt la care trebuie sa fie atenti cand isi fac un espresso, pentru ca ar fi recomandata o incalzire initiala de 20-30 de min. (chiar daca manualul spune 3 min.), pentru rezultate cat mai bune, iar daca intrarea in standby te prinde in alta camera, modulul va comanda oprirea rezistentei. Dar sinceri sa fim, mai ales dimineata, majoritatea posesorilor de espressoare mici trec foarte rar de 10-15 minute timp de incalzire, asa ca sunt sanse mari sa fie in preajma espressorului la intrarea in standby, pentru a apasa un buton. Daca as fi un nou posesor, singur sau la un atelier sau rugand un forumist, as face un bypass peste acest modul eco, indiferent cate pet-uri si baterii am reciclat la viata mea ­čÖé

– schimbarea valvei de aburi metalice┬ápozitionata direct pe boiler, ce se termina cu o┬árotita, cu o valva din plastic ce se termina intr-un comutator start / stop, legata cu un furtun de boiler. Ce-i drept, pe forumurile de pasionati dar ┬ási pe email am vazut defectari ale rotii care nu mai strangea perfect sau defectarii ale valvei, din care picura. Sistemul start/stop este des intalnit la tevile de aburi ale espressoarelor semipro si pro, dar sub alta forma mai riguroasa evident, asta pentru ca nu ai nevoie de putere intermediara si e mult mai comod sa ai doua pozitii, ideal printr-un joystick. Ramane de vazut in cazul Classic cat de fiabila va fi solutia aleasa. Dar ca functionalitate e muuult mai ok asa.

– disparitia valvei de suprapresiune (OPV) reglabila la 9bar cu o simpla rotire de surub, in favoarea unei valve atasate direct de pompa, care totusi nu arata atat de neprietenoasa ca cea de pe Evolution (pentru cine isi mai aminteste) si pare ca ar putea fi reglata din acel filet ce adaposteste un arc. Aici mai trebuie sa asteptam review-uri de la cei care au facut aceasta modificare. Oricum, solutia veche era cea mai profi posibila pentu un espressor de 300E.

– inlocuirea pompei Ulka EX5 de 48W cu alta de la┬áDefona (model Pheonix 50 A2P 03) de 53W, zice-se cea mai puternica de pe segmentul espressoarelor casnice. Probabil ar trebui ca diferenta de putere sa se vada in fiabilitate (prin solicitarea resimtita mai putin in componente), insa aici e nevoie de niste masuratori mai precise nu putem face supozitii doar din specificatii tehnice.

Exista pe youtube si un clip cu filmarea componentelor interioare, in cazul in care vreti sa aveti o alta perspectiva.

 

Testarea comparativa, marele moment

Dupa insiruirea diferentelor tehnice, urmatorul pas relevant era testarea noului Classic alaturi de vechiul Classic. Nerabdarea a fost mare si imediat cum a ajuns primul transport in Romania, importatorul Gaggia ne-a pus la dispozitie cate un exemplar din fiecare, cu amabilitatea service-ului ca si locatie de intalnire si a colegului RaduCarutasu de pe forum ca si partener experimentat si obiectiv. Cumva a riscat si importatorul, caci putea sa iasa nasol review-ul, iar rezultatele ar fi ┬áfost oricum facute publice, dar se pare ca a avut noroc ┬á­čÖé

┬á*semnalez o eroare a noastra la primul shot, dar care nu a afectat rezultatele – portafiltrele au fost schimbate intre ele, insa mereu Classic 2015 a stat in stanga, iar cel vechi in dreapta.┬á

Am mizat pe doua sortimente de cafea de origine, Brazilia si Ethiopia, de la un prajitor apreciat, mainstream sa-i spunem, popular printre utilizatorii de Classic, incercand sa reproducem conditii identice de extractie (pe cat posibil). Arsenalul folosit: doua site VST de 18g, tamper dinamometric Concept Art setat pe 13kg forta, rasnita mea Vario, 19g/doza de 60ml, cantarite la zecimala, espressoarele lasate 20 de minute la incins initial, apoi pe toata perioada sederii noastre, cu atentie la noul Classic sa apasam butonul de power atunci cand dorea sa intre in standby. Dupa cateva shot-uri de incercare / calibrare, am ales doua extractii de espresso si doua sesiuni de frotare, cand am crezut ca suntem pregatiti sa filmam.

Incep direct cu ce am concluzionat – de fiecare data Gaggia Classic 2015 a fost mai bun, shot-ul fiind mult mai aromat si cu un retrogust lung si pronuntat. Deja, imediat cum miroseai shot-urile iti dadeai seama. De precizat ar fi ca in cazul Braziliei, pe care Radu o luase pentru birou unde are un Lelit PL41TEM, nu a recunoscut aceleasi arome pe care le stia intr-o cafea Sud-Americana, ci niste nuante diferite, demne de alte teritorii, deci niciun aparat dintre cele doua nu a nimerit raspunsul corect. Nici nu ma indoiam ca Lelit este mai bun decat Gaggia. Insa dintre ele, noul Classic a scos cea mai placuta si cu adevarat aromata cafea. Dupa cum se va vedea si in clip, crema mai multa am obtinut in shot-ul facut pe vechiul Classic, insa la gust Brazilia nu spunea absolut nimic decat corp mult prea pronuntat si bitter puternic, iar la Ethiopia un gust mai “scurt” si mai lipsit de nuante. De ce? Nu stiu! Puteti si voi sa experimentati aceste diferente daca va intalniti doi posesori de new si old Classic, caci noi nu am facut nimic special decat sa le punem unul langa altul, in conditii similare. Ar fi fost de vazut si comportamentul celor doua pe o cafea prajita light. Un lucru interesant, desi usor de intuit, nici dupa o ora tava de cesti nu frigea la noul Classic, spre deosebire de vechiul, si asta datorita boilerului de inox, care cedeaza mai greu caldura, pe langa rezistentele plasate in exterior pe vechiul Classic. Deci cestile ar trebui incalzite cu apa fierbinte in cazul noului Classic, caci 20 de minute sa spunem, nu ar fi un timp suficient pentru asta.

Frotarea de lapte – pe noul Classic am dat jos cele doua elemente de plastic de pe teava, ramanand doar inoxul ca in cazul unui Lelit PL41E/EM, iar pe vechiul Classic am dat jos primul plastic (panarelo) ramanand cu acel varf ascutit tot din plastic, altfel era prea scurta teava. Cu o teava de Silvia se lucreaza mai usor pe vechiul CLassic, dar pe noul nu e nevoie, cum se vede si in pozele initiale teava fiind ok, doar putintel cam scurta, de unde si preferinta pentru o lattiera de 300-350ml nu de 600. Noi am lucrat cu una de 600 si a trebuit o atentie mai mare, caci se lovea marginea canii de carcasa. Daca la prima incercare tot pe noul Classic a iesit mai fina crema, identica cu Lelit-ul de la birou, la a doua incercare, cand si-a facut si Radu mana mai bine, crema a iesit identica pe ambele. Deci la acest capitol nu putem da un verdict favorabil unuia sau altuia, poate doar precizarea ca pe noul Classic nu mai e nevoie sa schimbi teava de aburi si din ce am vazut nici nu cred ca se mai poate.

Tragem linie ————————– si ne pregatim pentru concluzii.

Multa vreme am urmarit forumurile de afara si chiar grupul international dedicat utilizatorilor de Gaggia, si pe parcursul a zeci de ani, la categoria espressoare SBDU de talie mica, nu am observat niciodata un espressor care macar sa-l concureze serios pe Classic, ce sa mai vorbim de a-l intrece, la capitolele pret / constructie / performante. Modificat in fel si chip, a fost transformat intr-un mic tanc, fiabil, prietenos si cu incepatorii, ofertant si pentru cunoscatori inclusiv ca potential de modificare. Dar timpul a trecut si brand-ul Gaggia a fost absorbit de o corporatie, Philips in speta, acolo unde profitabilitatea este pe primul plan, iar comunitatile de pasionati pe locul 5..6 sau mai departe. Pentru a deveni rentabile, aceste espressoare trebuie sa se adreseze unei mase cat mai mari de oameni, nu doar celor de pe forumuri. Multi dintre acei oameni au strambat in trecut din nas la boilerul din aluminiu si l-au asociat cu Alzheimer, au folosit apa de la robinet sau minerala si li s-a infundat electrovalva, l-au uitat in priza pana au venit de la serviciu si s-au speriat de kW consumati, au pierdut tumburusul din plastic ce se folosea o data cu sita presurizata, au incercat sa umble la valva OPV auzind de “9bar” si s-au trezit ca le curge apa din espressor, au strans neglijent de tare roata de aburi si a inceput sa picure din valva sau sa nu se mai inchida corect, nu au vrut sa auda de intretinerea corecta prin desfacerea si curatarea elementului de alama din grup caci imbusul necesar era un instrument greu de gasit etc. ┬áSunt motive de schimbare ce ies la iveala mult mai repede la focus grupurile facute de corporatii inainte de schimbarea si lansarea unui produs nou, decat “inginerismele” pasionatilor de pe forumurile de specialitate. Cred ca este clar pentru toata lumea ca o corporatie nu este tot aia cu o afacere de familie. Ca si contraexemplu, putem lua cazul Lelit, care atunci cand constata o nemultumire sau o nevoie a utilizatorilor “prosumer”, forumisti de obicei, problema este rapid analizata si se implementeaza o solutie sau se vine cu un model nou. Gaggia, facand parte din Philips, nu are asemenea trasee scurtcircuitate ci apeleaza la analiza de mai sus.┬áAsadar, in ciuda aparentei de downgrade, Gaggia Classic 2015 este un upgrade din punctul de vedere exprimat in acest paragraf.

Daca ne imaginam un Classic 2015 cu PID, manometru si ale facilitati de la espressoarele ceva mai scumpe, aflati ca este imposibil acest lucru si cu siguranta nu se va intampla prea curand, dintr-un motiv simplu ┬á– inregistrarea in evidentele Uniunii Europene este facuta la categoria produse casnice. In comparatie, Lelit, Isomac, Rancilio etc. si-au trecut espressoarele casnice in categoria descrisa de UE ca “profesionale”, de unde si flexibilitatea mai mare in adaugarea de specificatii si elemente tehnice mai bune.

Din punctul meu de vedere, tinand cont ca la testul back to back a iesit intotdeauna mai bine in privinta gustului din ceasca, marele regret in privinta lui Gaggia Classic 2015 este electrovalva si introducerea modulului de economisire, alaturi de redesenarea grupului vechi sau mai exact copierea de pe Pure. Eu am avut Pure in trecut si de multe ori aveam senzatia ca espresso-ul iese destul de rece, desi aparatul era decalcifiat si supraincalzit. La test nu am simtit acest lucru in niciun caz, probabil datorita boilerului diferit a lui Gaggia Classic 2015, de 200ml cu rezistenta de 1300W, fata de Pure care avea 100ml / 1100W. Tot de la Pure vine si acea garnitura de jos a grupului, care cred ca va trebui schimbata mai des decat cea de pe vechiul Classic (10 lei). Am mai observat pe noul Classic si o zornaiala suplimentara a tavii de reziduuri atunci cand merge pompa si ar fi indicate niste tampoane mici de cauciuc puse strategic.

Dupa aceasta experienta, nu as putea spune ca putem da un verdict clar. Schimbarile tehnice sunt clare, dar rezultatul in ceasca le contrazice si pune pe ganduri (si pe alte teste) fanii vechiului Classic. Alegerea modelului 2015 cred ca va fi pana la urma o chestiune de repartizare a bugetului in raport cu rasnita, caci da, marea problema a acestui nou model este pretul. Daca ar fi fost plasat in zona 900-1000 de lei, nu mai avea nicio voce contra si concura cu sanse mari sa redevina best seller. Dar modificarile aduse au fost privite de producator ca upgrade-uri, asa cum scriam mai sus, deci grosso moddo pretul s-a pastrat tot pe acolo. Ma rog, pasionatii Espressoman au acces direct la importator, cu celebrele reduceri, iar la 1100 de lei privesti altfel masinaria aceasta decat la 1300 sau 1400 de lei.  Dar ca si plaja de alegeri, eu as puncta si singura alternativa viabila:

–┬áLelit PL41E – redus recent la 1450 de lei ┬á(plus tamper inox cadou, deci inca 150 lei in minus ) , devine un mare bolovan in fata alegerii lui Gaggia Classic 2015, caci cu 200 de lei in plus (350 cu tot cu tamper) ┬áprimesti un espressor cu piese de alama in interior, de la boilerul de 250ml, la valve si (unele) conducte din metal, la electrovalva, picurator de inox si site nepresurizate, putere de aburi superioara, fara modul eco desigur. ┬áCand costa 1600 de lei, te mai gandeai daca merita banii in plus fata de Classic, dar acum, in functie si de bugetul alocat pentru rasnita (elementul central, nu uitati), PL41E este o varianta de luat serios in considerare.

 

Interviu pentru Coffee Break, revista SCAE Romania

Recent am primit o propunere frumoasa de la Silvia, presedinta SCAE Romania, pentru un interviu acordat revistei Coffee Break, editata de catre asociatie. Nu eu eram in obiectiv neaparat (desi, de voie de nevoie DTP-ul a strecurat si cateva fotografii din activitatea mea de entertainer) ci comunitatea Espressoman, unul dintre cele mai frumoase lucruri care se puteau intampla in lumea cafelei din Romania. Lucru bine facut, apropo ┬á­čÖé┬áMai jos aveti paginile cu pricina din revista, urmate de o transcriere a interviului, in caz ca va este mai usor de citit.

 

De ce Espressoman?De la ce a pornit ideea acestui blog devenit comunitate virtual pentru iubitorii de cafea?

A fi espressoman inseamna sa faci parte din randul cafegiilor in continua cautare de frumos, calitate, bun gust, perfectiune, arome. Espressomanul este un specimen degustator de cafea, care prin pasiunea sa reuseste sa treaca dincolo de limitele absurde ale unei societati ┬áde consum bolnave, care tinde sa industrializeze si sa globalizeze fiecare picatura de placere din viata noastra. Iar cafeaua nu face exceptie! Sub diversele sale forme de preparare, ea are capacitatea de a impresiona, de a da viata, de a coplesi, de a regenera, de a crea idei. De aici si marketing-ul din jurul cafelei, probabil cel mai pervers instrument de piata si cel mai mare dusman al celor care produc cafea de calitate. Asta pentru ca un departament de marketing puternic inseamna resurse financiare, pe care de obicei nu le au cei care prajesc, loco, arabice de calitate. Dar sa privim partea plina a paharului – daca lucrurile nu ar fi stat asa in Romania, probabil ca aceasta comunitate s-ar fi format mult mai tarziu. Initial, prin 2007, am fost cativa entuziasti pe un forum generalist, ingramaditi pe doua subiecte pe care le-am tot crescut, apoi locul de joaca s-a mutat pe un domeniu separat, Espressoman.ro, configurat ca blog si forum. Blog, pentru ca era nevoie de niste articole tip sinteza legate de prepararea cafelei, alegerea aparaturii performante pentru acasa, alegerea cafelei etc. si forum, pentru ca interactivitatea, dezbaterea subiectelor si coeziunea pasionatilor reprezentau de fapt esenta unei viitoare comunitati la care tot am sperat de acum 7 ani. Astazi suntem 1200 de useri inregistrati si peste 35.000 de vizitatori unici lunar, aproape toti fiind oameni civilizati, cu educatie medie si peste medie, fara porniri conflictuale, iubitori de frumos si de arta. Am remarcat multi fotografi dar si maestri ai stiintelor exacte, ingineri si IT-isti, antreprenori, alaturi de persoane publice sau specialisti de varf, de la manageri de radiouri, pana la directori de institutii medicale sau conducatori de mari companii. Usor, usor am evoluat, iar prin baza impresionanta de informatie tehnica gratuita aflata la dispozitia oricarui om interesat, userii nostri au ajuns sa obtina, ACASA, performante mult peste majoritatea cafenelelor din Romania in materie de espresso si latte-uri, sa isi prajeasca singuri cafeaua prin instalatii cumparate sau de conceptie proprie, sa creeze blend-uri de cafea si unii dintre ei chiar sa prinda curajul de a-si deschide propria afacere in acest domeniu. Am primit multe ecouri care vin sa imi confirme parerea mea aparent subiectiva – comunitatea Espressoman si educatia promovata online in domeniul cafelei au contribuit fara echivoc la avantul luat de piata cafelei proaspat prajite, de specialitate sau gourmet, atat in ceea ce priveste cafenelele dar si prajitoriile, alaturi de piata aparaturii de calitate (espressoare semiautomate, rasnite si accesorii) pentru prepararea acasa a unui espresso “perfect” cum ne place noua sa spunem. Cu ghilimele, pentru ca este o notiune abstracta iar noi suntem intr-o continua explorare ┬á­čÖé 

Cind ai avut prima data prima experienta memorabila cu  cafeaua?
Desi foarte multi useri de pe forum au ajuns aici cautand sa ajunga la gustul unui espresso baut in vacanta din Italia, eu personal nu pot spune ca am avut un luceafar care sa ma ghideze ci am cautat permanent sa evoluez si sa imi antrenez papilele, pentru a ajunge la momentul in care voi putea discerne intre doua cafele de calitati diferite. Dar anumite momente din “scoala” iti raman intiparite – primele pungi stralucitoare cu blend-uri de robusta si texte italiene frumoase, prima degustare profesionista alaturi de Nimrod la sediul companiei sale de cafea, primul contact cu boabele proaspat prajite, de la regretatii Monkaff, despre care am scris ca orice neinitiat ca dau un espresso acru ­čÖé , primul espressor chinezesc si prima rasnita pe care m-am chinuit sa o modific ca sa obtin un espresso decent acasa, prima intalnire cu un prajitor de cafea care sa iti explice babeste ce inseamna de fapt cafeaua de calitate proaspat prajita. Sunt amintiri frumoase care fac parte din evolutia fiecaruia dintre noi si oricat de penibili ni s-ar parea ca am fost in trecut, nu trebuie sa ne rusinam caci exercitiul degustarii cafelei presupune timp, maturizare si cercetare.

 

Care a fost cel mai bun espresso baut vreodata si unde?
Nu exista asa ceva. Nici insasi presedinta SCAE Romania, Silvia, nu poate spune asta! O data intrat in minunata lume a cafelei de origine, proaspat prajite, te afli ca un urs intr-o plantatie cu fructe de padure Poate spune ursul ca i-au placut murele mai mult decat zmeura? ┬á­čÖé Exista sute de varietati de cafea, fiecare plantatie, an agricol, altitudine, sol, clima etc. aducand particularitati de gust cafelei si mai departe espresso-ului din ceasca. Sa nu mai spun ca insasi prepararea unui espresso aduce la randu-i o atat de mare plaja de variabile incat de la o rasnita la alta, de la un espressor la altul, de la un om la altul, lichidul din ceasca va avea alt gust. Tocmai de aceea iubesc espresso-ul si cafeaua proaspat prajita de calitate, pentru ca imi ofera acea diversitate si libertate de alegere pe care globalizarea de care aminteam la inceput ti le interzic. ┬áIar ca sa fiu mai direct, concluzia majoritatii colegilor de pe forum si implicit si a mea, este ca CEA MAI BUNA CAFEA SE BEA ACASA! Dupa ce iti achizitionezi aparatura potrivita cu o informare temeinica online, dupa ce ai pe masa o cafea proaspat prajita de la un prajitor de incredere, dupa ce dobandesti tehnicile relativ simple de home barista, vei avea foarte putine motive sa mai bei vreodata un espresso in oras, si nu numai in Romania. Nu sunt absurd, exista locuri, putine, unde prin mana unor barista priceputi trec aparatura profesionala si ┬áboabe de calitate, locuri care merita vizitate cat mai des. Insa degetele mainilor sunt suficiente pentru a le numara, orasele norocoase nefiind prea multe.

 

Ce parere ai despre schimbarile din Romania legate de cafeaua proaspat prajita?
Un prajitor din Romania, “persoana importanta nu spui cine”, imi tot zicea demult ca al treilea val al cafelei a inceput sa intre in Romania si tot creste, creste pana la un moment maxim al potentialului sau. Cine si-a slefuit placa din timp si a acumulat cunostintele necesare, va fi sus pe val, cine nu…sub val. Tot el spunea, si il citez pentru ca are dreptate, ca o data cu aparitia multor business-uri de acest gen, ┬áse vor strecura si cativa impostori, care nu aduc deloc plus valoare acestei bresle. Deja unul / doi sunt pe buzele tuturor, insa sita cerne dupa cum stim, iar cei care pacalesc aceasta meserie si aduc prejudicii breslei din care vor sa faca parte, nu se vor mai putea ascunde. Dar ceea ce lipseste cu adevarat acum pietei de cafea proaspat prajita este coeziunea intre cei care desfasoara business-uri in acest domeniu. Forumul nostru, prin natura sa de coagulant al pasionatilor, a facut pasi importanti in aceasta directie, fiind un loc de intalnire si al celor care au avut curajul sa aduca in Romania o cafea verde de calitate si sa o prajeasca la standarde cat mai inalte. Fara ei nu aveam despre ce sa discutam practic, caci fiarele (a.k.a. masinariile) sunt fiare si atat. Mai departe insa e nevoie de cineva cu puteri magice care ii aseze pe toti la o masa, eventual intr-o asociatie cu reguli general acceptate, si care impreuna sa promoveze cafeaua de specialitate chiar si gourmet, ┬áproaspat prajita, pe diverse canale media, la manifestatii publice si oriunde au acces la omul de rand care nu a apucat in valtoarea grijilor vietii sa ia contact cu o cafea buna. Cum orgoliul romanului este mai presus de orice, din pacate, prajitorii autohtoni vor ramane probabil la fel de dispersati si individualisti, luptand fiecare pentru firimitura de piata pe care o are cafeaua proaspat praijta la noi in tara, in loc sa fie uniti si sa lupte pentru extinderea spre felia consistenta din segmentul premium, care in 2013 depasea 50 de milioane de euro. Si mai vreau sa trag un semnal de alarma asupra lipsei prajtoriilor de cafea sau /si ┬áa cafenelelor care folosesc cafea proaspat prajita, in orase mari din Romania ca Timisoara, Sibiu, Iasi alaturi de aproape toata zona Moldovei, Targu Mures si multe altele. Toate aceste goluri reprezinta oportunitati de afaceri pentru cei care vor sa investeasca in cafeaua de bun gust si sper ca apelul meu sa fie auzit. Ce-i drept, atunci cand investesti intr-o prajitorie, nu banii sunt neaparat problema principala (desi 15-20.000 Euro costa doar cuptorul) ci dobandirea cunostintelor necesare in domeniul prajirii care sa iti permita sa livrezi constant aceeasi calitate in punga. Este un exercitiu complex, care mananca mult timp si neuroni, profesionistii acestei arte fiind extrem de putini. Ca sa inchei paragraful, as cita iarasi din spusele altui prajitor: “ma bucur ca a mai aparut inca o prajitorie caci momentan e loc pentru toti in piata. Cu cat vor fi mai multe cu atat oamenii vor lua in serios acest fenomen” Si ii dau dreptate, caci una e sa existe niste entitati izolate percepute de oameni ca trufandale sau ca dinozauri de expozitie, si alta e sa te lovesti de calitate la tot pasul. Urmarea imediata va fi scaderea preturilor finale, caci consumatorii vor genera volume mai mari de vanzari.

 

Ce parere ai despre competitiile de barista organizate in Romania?
Recunosc ca forumul nostru nu a fost atat de apropiat de comunitatea barista. De fapt a fost invers, ei nu prea au fost dornici de a intra in dezbateri tehnice cu noi, cu exceptia unor nume mari, ca Ernest Valentin de exemplu. Insa am observat in ultima vreme o tendinta de convergenta, unii barista devenind pasionati de prajirea cafelei si de cafeaua de specialitate, iar unii forumisti fiind absorbiti de atmosfera concursurilor regionale si nationale si implicandu-se in acestea sau in voluntariatul din jurul lor. Ca si in randul barmanilor, competitiile barista organizate la nivel inalt sunt extrem de necesare pentru stimularea profesionistilor din domeniu spre perfectionare si studiu, pentru atragerea de noi pasionati catre bar, pentru iluminarea managerilor din domeniu, astfel incat meseria aceasta sa fie dusa la rang de arta. In final vom avea cu totii de castigat, dar mai ales clientul final care momentan se afla intr-un impas major atunci cand e vorba sa bea o cafea buna in localurile din Romania.

 

Stiu ca la Coffee lovers 2014 a fost una dintre cele mai frumoase experiente legate de comunitatea voastra, ati prajit cafea, ati degustat, unul din espressomani e campionul national de cup tasting, cum vezi acest eveniment si cum ati putea sa va implicate voi ca si comunitatea in el?
Da, poza de mai jos ilustreaza foarte bine aceste afirmatii. Intalnindu-ne si cu alte ocazii si cunoscandu-ne mai bine, am ajuns sa fim mai uniti si sa gasim resursele de timp pentru participarea la Coffee Lovers 2014, mai ales ca au venit colegi chiar din Sibiu ┬ásau Craiova pentru a fi impreuna si pentru a asista la competitiile barista. Cu bunavointa Silviei de la SCAE, am avut standul nostru special, in care am prajit cafea si le-am aratat si celor prezenti ce inseamna acest lucru, am dezbatut tot felul de probleme tehnice, per total fiind una dintre cele mai frunoase intalniri ale noastre de pana acum. Promitem sa venim si la anul si trebuie neaparat sa ne tinem de indemnul colegului forumist CosminP care a propus ca noi sa fim cei care impartasim public si gratuit oamenilor obisnuiti care vin la targ, cat mai multe din lucrurile necunoscute de ei, impropriu numite “secretele cafelei”. De fapt sunt o multime de notiuni de baza pe care romanul nu a apucat sa le cunoasca din cauza trecutului comunist, din cauza marketing-ului agresiv si nu in ultimul rand din cauza dezinteresului. Alaturi de SCAE Romania, care trebuie sa faca eforturi sustinute in a perfectiona toata suflarea barista, sunt de acord ca si noi suntem datori sa facem acest efort de educare al publicului larg catre consumul de cafea de calitate, inclusiv sub forma espresso-ului, atat acasa cat si in baruri. Ca sa fac o analogie cu raspunsul de mai sus, cu cat clientul va fi mai educat, cu atat managerul de cafenea si omul din bar vor trebui sa se straduiasca mai mult pentru a oferi calitate in ceasca de cafea.

 

Stiu ca duci o ÔÇťbatalie ÔÇť branduri de cafea vs, cafea proaspat prajita, cum te percep oamenii care lucreaza pentru brandurile de cafea..agresiv?te cunosc?au ripostat?
Chiar daca ai pus ghilimele, e mult spus batalie, pentru ca nisa cafelei proaspat prajite este una absolut minuscula in Romania, deocamdata, si nu cred ca un “elefant” – a se citi corporatie – ┬áse poate speria de un soricel ­čÖé ┬áDaca mai pui si dezbinarea din randul prajitorilor si faptul ca in general acestia nu prea au fondurile necesare pentru a oferi aparatura profesionala de bar in custodie sau mult ravnitele “bugete de marketing”, atunci e clar ca ceea ce discutam noi pe forum nu poate fi o amenintare la adresa marilor business-uri de cafea din Romania. Batalii se dau, dar intre brand-urile de cafea. As spune chiar lupte de guerilla. Perceptia despre Espressoman nu o cunosc foarte bine pentru ca nisa e prea mica, asa cum spuneam, ca sa fim reperati de radarul departamentului de strategie al corporatiei. Insa uitandu-ma uneori pe paginile de Facebook sau pe blogurile “unse”, observ ca a crescut numarul celor care comenteaza sarcastic la adresa marketing-ului exagerat, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Pana la urma, in sinea lui, orice mare functionar al acestor brand-uri, pus in fata unui blind test, cu o cafea de calitate prajita de cateva saptamani si una dintr-o punga premium prajita nu se stie cand (caci se evita inscriptionarea datei prajirii pe ambalajele cafelei “de marca”), va sesiza imediat diferenta de gust. Vorbim aici de niste limite fizice ale uleiurilor aromatice volatile, pe care nu le poti pastra in bob mai mult de 3-4 saptamani de la prajire sau de cateva minute de la rasnire. Dar poate ca artizanatul trebuie sa ramana artizanat, iar industria…industrie.

 

Acum in incheiere te rog sa-mi transmiti citeva cuvinte pentru cititorii Coffee Break.
Dragii cititori, constientizati ca bobul de cafea este un produs agricol care o data preparat termic incepe sa se degradeze usor, apoi accelerat, in ciuda ambalarii profesionale. Apoi comparati mereu achizitia de cafea cu achizitia unui mar spre exemplu – nu cerem taranului din piata o marca ci alegem un anume soi pentru ca ne place, mirosim, vedem culoarea, apreciem zona din care provine, nu il luam nici prea verde nici prea copt, schimbam livada cand vrem alte gusturi. Dati frau liber curiozitatii si testati, informati-va, rasniti voi boabele chiar inainte de preparare, faceti-va curaj si preparati singuri espresso-ul acasa. Inchei cu o urare des intalnita pe forum: extractii reusite! ┬á­čÖé

 

 

 

Manifest pentru bun gust in cafea

* de Radu Carutasu

coffee-cups

Diversitatea de gusturi si opinii este binevenita!

Cererea formeaza piata si nu invers! Daca pe piata exista cialde , capsule , cafea preambalata , ibrice , chinezarii de prparat cafea sau aparate performante inseamna ca asta este cererea. Tot piata ofera celor interesati si posibilitati pentru a evolua.

Forumul se intituleaza , totusi ” espressoman ” .
Este dedicat procedeului de preparare a unei cafele prin metoda espresso cu tot ceea ce implica acesta , de la manopera pana la echipamente .
Prepararea unui espresso implica niste etape de preparare , folosirea unui anumit tip de cafea si a unor echipamente pe care nu le-am inventat noi , cei de pe forum.
Aici cautam reteta unui ” espresso perfect ” in armonie cu gusturile , preferintele si echipamentele din dotarea fiecarui impatimit.

Tehnicile de marketing au identificat in piata si segmentul celor mai grabiti , mai comozi , care nu vor sa se complice si accepta pacaleala unei bauturi preparate cu aceleasi tipuri de aparate dar cu o cafea preparata si preambalata sau prin folosirea unor aparate complet automatizate. Implicarea operatorului devine minima , reducandu-se la actionarea butonului pornit-oprit si la pozitionarea cestii sub orificiul prin care se scurge lichidul. Deja , fie si numai acest aspect al cafelei premacinate si preambalate in doze potrivite unei extractii , indeparteaza bautura obtinuta astfel de ceea ce se numeste espresso , chiar daca extractia se realizeaza cu un expresor. Din punctul meu de vedere, tinand cont si de opiniile contrastante, nu consider ca suntem in zona polemicilor , avand in vedere ca discutam de lucruri din zone diferite. Ca vorbim de cafea obtinuta prin metoda ibric , presa , la cafetiere , automate , semiautomate din cialde , cafea preambalata , proaspat prajita samd , mi se pare o problema de optiune personala a fiecaruia.

In aceasta optiune personala se reflecta insa, fie necunoasterea , dezinteresul , comoditatea sau indiferenta fata de calitatea rezultata in ceasca ori , dimpotriva , o dorinta de a savura o bautura deosebita , dorinta care porneste din interesul fata de ceea ce consumam si care determina activitatile detaliate pe acest forum. De multe ori distanta de la un lucru slab la mediocru sau de la mediocru la foarte bun este mica.
Este valabil si la cafea !
Depinde ce doreste fiecare !

Cum este mai bine , este tot o problema de gusturi , optiuni si , de ce nu , de un stil de viata !

Parerea mea !

Cafea “de brand” ( Illy si nu numai ) versus cafea proaspat prajita

 

 

Am primit o sugestie (multumesc G.Serban) sa copiez si pe blog postarea mea din forum referitoare la discutia Illy versus cafea proaspat prajita, pe care o gasiti aici.

Am mai scris un articol despre ce inseamna de fapt cafeaua proaspat prajita, insa mereu apar nuantari ale subiectlului, mai ales ca nu toate cafelele de origine din Romania, proaspat prajite, se ridica la un nivel ridicat. Insa majoritatea o fac.

De fapt, eu sunt oarecum trist pentru ca prajitorii si majoritatea oamenilor din spatele barului, tac. In afara de cativa care au fost mai radicali, inclusiv pe forum, si au spus adevarul verde in fata, probabil restul gandesc la modul “ce rost are sa-mi fac probleme cu ProBrands sau cu altii, mai bine stau in banca mea”. Pai dragi prajitori, nu despre asta e vorba in business-ul vostru? Nu aici e cheia dezvoltarii foarte lente a fenomenului de fresh roasted beans in Romania, adica la marcile de cafea care spun in orice reclama ca sunt cele mai “alintaromate”, “nu doar negre”, “illysime”, “vero espresso italiano”, iar produsele voastre raman in umbra si in nisa lor minuscula? Lipsa aceasta de comunicare publica si de atitudine reprezinta in continuare un mare minus, cu toate consecintele sale. Uite de aia a plecat Cezara la Starbucks ┬á­čÖé

Va pun pe tapet o parere extrem de raspandita, concentrata in vorbele userului Ioni, de pe forum Espressoman:

“Ma intreb de ce nu sunt mai multe prajitorii in toate orasele?! Oare chiar nu au aflat oamenii ca cea mai buna e cafeaua proaspat prajita? Nu conteaza de unde e adusa, cum e transportata, in ce conditii e depozitata, cum e prajita, cum e racita, stim doar ca miroase foarte bine si uneori in ceasca gasim o cafea buna, uneori nu, si asta pentru ca sunt multe variabile care nu tot timpul sunt favorabile […]┬áMa mai intreb, retoric bineinteles, daca cele 114 controale de calitate de la Illy din momemul culegerii cafelei si pana la ambalare nu sunt inutile, ce atatea controale, degustatori profesionisti, amestecuri de cafea pentru un rezultat cu greu obtinut; cateva prajitorii si gata. In cele mai bune hoteluri din lume se serveste cafea Illy, aici pe forum sau pe blog am citit de useri care au baut cea mai buna cafea Illy in cafenele din Italia sau Romania. Nu cred ca degeaba au scris. Fiecare consuma ce vrea, dar nu puteti ignora si subestima o companie care e in top si la care telul e un produs cat mai bun.”

In cazul lui Ioni, care apropo nu cred ca “lucreaza la Illy”, se intampla ceva valabil la foarte multi incepatori – scoaterea din minte a valorilor brand-ului este mult mai grea decat antrenarea papilelor pe o cafea de calitate. ┬áAceste marci angajeaza pe bani buni agentii de publicitate cu o putere de creatie si de persuasiune fara margini, profitand de dezinteresul oamenilor fata de ce beau. Eu ma recunosc cumva in ce spune Ioni, pe timpul cand abia scriam curajosi pe topicurile noastre de pe Softpedia, in 2007. Pe atunci, colegul Torin era ani lumina in fata noastra ca si gusturi si experienta, povestindu-ne despre ce inseamna cafea proaspat prajita, iar eu ma tot amageam cu diverse combinatii de robusta, dar de brand, sau arabice ambalate stralucitor in pungi cu “dubla protectie de aluminiu”. Mergeam in vizita la Bristot la sediu, unde apropo e manager un foarte bun consultant si specialist in business de cafea, Nimrod, si degustam diverse ambalate care alaturi de cuvintele lui spumoase, ma exaltau de parca beam cea mai rara cafea din lume. Asta e puterea brand-ului, mai ales aplicata pe pielea unui incepator. Apoi am inceput sa merg pe mana lui Torin si sa incerc diverse cafele proaspat prajite de la regretatul Monkaff, reclamand unele sortimente ca fiind “acre”, cand de fapt erau cafele mai acide, de foarte buna calitate. Pe masura ce am constientizat mai mult ceea ce beau si faptul ca pot avea libertatea sa aleg ce origini vreau eu, nu ce imi impune un brand, am inceput sa consum din ce in ce mai multa cafea proaspat prajita, facand si saltul financiar (mai mult psihologic) de la 30-40 lei/kg de cafea, la 80-100 de lei/kg. Cu timpul, schimband prajitorii, originile, miscelele, am descoperit pur si simplu o alta lume, iar toata spalarea pe creier facuta de brand-uri s-a evaporat. Nu a fost usor, a tinut un an probabil, dar am reusit┬áSmile

Asa cum pe articolul mai vechi de pe blog, cei care beau dolcegusto m-au acuzat ca ma #!* pe gusturile lor, asa si aici s-ar putea sa-mi iau critici, dar Ioni si cei care impartasesc parerea din citat, retineti un lucru – sa va vedem peste un an de consum alternativ brand/proaspat prajita! Tot ceea ce credeti acum despre Illy si despre celelalte marci vi se va parea ┬ábrainwashing!!! Daca tie iti place in acest moment, este gustul tau si trebuie respectat. Dar fa acest efort si schimba 5 prajitori in urmatoarele 3-4 luni, eventual luand cafele cat mai dulci/ciocolatii/florale, pentru inceput, (nu acide / “acre”, caci sunt mai ciudate initial) si fa cate un shot CORECT preparat, eventual dublu dar la doua cesti, de cate 30ml, ca sa mai deguste si altcineva din casa. Iti garantez cu mana pe inima ca nu vei putea contrazice fizica, mai exact, ca niciun ambalaj presurizat si megapresurizat nu va putea pastra luni de zile boabele ca in primele 3-4 saptamani de la prajire. Cu aceasta ocazie iti vei antrena papilele si vei descoperi arome pe care Illy sau alte brand-uri nici nu le viseaza, decat daca apuci vreodata in vreo vizita pe la fabrica sa bei proaspat prajita de la ei. Acest lucru nu cred ca este de contestat neaparat, adica standardele de calitate pe care le respecta marile brand-uri si calitatea boabelor per total. Dar faptul ca atunci cand tu consumi cafeaua sunt trecute deja multe luni de la prajire, plus faptul ca sunt prajite la gramada cu sutele de kg nu artizanal (si nici nu pot face altfel) sacrifica definitiv aromele pe care le-ar fi putut avea acele boabe.

Daca dupa 3-4 luni revii avand aceeasi parere, inseamna ca intr-adevar lucrezi pentru Illy. Asa cum nu poti rasturna teorema lui Pitagora sau teoria relativitatii, nici aceste limite fizice despre care vorbesc nu pot fi contrabalansate de o cutie de tabla cu gaz inert. Probabil se pastreaza mai bine ca intr-o punga, dar pana la proaspat prajita mai este cale lunga.

Sfatul meu este sa schimbati des prajitorii si soiurile, dar nu cumparati odata 5-6 sortimente ci maxim doua, pe care sa le exersati la maxim. Au fost mici reclamatii fata de unii prajitori apropo de ulei pe boabe, prajiri prea puternice, chiar si niste pietricele etc. Accidente izolate pot fi, caci vorbim de artizani, dar asta nu inseamna ca e o regula.

Aceasta e frumusetea cafelei – este o lume extraordinar de mare si de diversificata cu atatea si atatea gusturi date de altitudinea cultivarii, vecinatatile culturilor, regiunea din care provin boabele, amestecurile nenumarate pe care le poti face inclusiv tu etc. etc. Si atunci, daca vorbim de un produs agricol, de ce sa stam intr-un brand/doua? De ce sa ne lasam convinsi de niste standarde impuse de o marca dupa bunul plac? De ce sa nu cumparam rosii de gradina si sa luam o punga stralucitoare cu rosii italiene sau olandeze? De ce sa nu facem o placinta cu mere parfumate din livada si sa cumparam o tocana de mere congelate? De ce UE pune bete in roate Romaniei atunci cand producatorii nostri vor sa omologheze diverse mancaruri traditionale? Pentru ca asa trebuie, sa ne incolonam cum vor corporatiile si sa actionam la fiecare informatie transmisa androidului.

Arome puternice si in 2014!

 

In ultima vreme, forumul Espressoman s-a consacrat ca un loc mult mai viu in discutii decat blogul, si asta e bine pentru ca interactivitatea duce la progres. Insa cu un plugusor va sunt dator ­čÖé

Sarbatori frumoase dragi espressomani si felicitari pentru ca existati si va implicati in acest mod extraordinar, cum rar se intampla in tara aceasta in vreun domeniu. Poate nici nu va dati seama uneori, dar stradania voastra de a schimba lumea cafelei in Romania a inceput sa se vada din ce in ce mai mult, de la cafenelele bune deschise, pana la comentariile de pe bloguri, calitatea cafelei aduse in tara, evenimentele din ce in ce mai dese si lista poate continua.

Foarte probabil, 2014 va reprezenta un an de explozie a fenomenului, din informatiile mele anuntandu-se mai multe proiecte frumoase. Asadar, avem motive sa credem ca anul urmator va fi unul puternic aromat, mult mai tare decat ultimii 24! La multi ani!

Cafea Lavazza proaspat prajita

Despre cafeaua de specialitate, proaspat prajita, mi-am spus parerea ┬áintr-un articol separat, iar cine viziteaza des forumul Espressoman probabil s-a molipsit demult de acest microb al cafelei cumparate dupa origine si data prajirii, nu dupa brand. In optimismul meu caracteristic, tot sper la o utopie, anume ca intr-o zi din ce in ce mai multe “marci” vor apela la filiale locale, in diverse tari cu un consum mai ridicat, unde vor praji des si vor livra prompt catre lanturile de magazine si catre HoReCa. Dar toti ne dorim o lume mai buna, nu-i asa? Si zilnic primim dovada faptului ca in domeniul alimentar (si nu numai) corporatiile ne trag clapa cu fiecare ocazie pe care o au.

In linia acestor idei, cautatorii de calitate intr’ale cafelei vor reprosa mereu “brand-urilor consacrate” nu numai faptul ca vand amestecuri de robusta si arabica la preturi premium sau sortimente 100% arabica de cea mai joasa speta, dar si faptul ca nu trec data prajirii pe ambalaj, astfel incat sa poti evita pachetul daca are mai mult de 2-3 luni. De obicei se pune o data a expirarii, care astazi este de un an jumate’ pana la doi ani, in cazul majoritatii cafelelor ambalate. Toate acestea sunt premise pentru o cafea amara ca dracu’, cu boabe uleioase, cu arome naturale alterate pana la disparitie.

Si uite asa, abia la mijlocul articolului intru pe subiect. Ieri, fiind la cumparaturi in Carrefour, m-am oprit la raionul de cafea, din aceleasi motive pentru care mai aruncam de obicei un ochi la OTV sau la Vadim Tudor sau la Becali… “masochism analitic” sa-i zicem ┬á­čÖé Si cand pun mana pe un pachet de Lavazza ce sa vezi…Minuneeee! Avea data prajirii pe ambalaj (acel indicator MFD), alaturi de data expirarii. Si ce sa mai vezi?! Minunea nr. 2 – era prajita in luna mai 2013 (vizita fiind facuta pe 1 iulie 2013). Am luat alt sortiment de Lavazza, care nu m-a lasat la fel de “entuziasmat”, avand data prajirii, dar undeva in decembrie 2012:

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Cu toata sinceritatea nu pot decat sa-i felicit pe cei care prajesc cafea Lavazza pentru acest gest, probabil unic in randul marilor producatori de cafea prajita. Si spun asta cu gandul la mine acum 4 ani cand inca mai cautam acul in carul cu fan, adica o cafea ambalata de HoReCa sau supermarket, cu data prajirii pe pachet si cu un gust cat mai apropiat de o cafea de specialitate proaspat prajita. Desigur, nu se pune problema gustului in cazul Lavazza, fiind in acelasi registru al platitudinii si veninului brand-urilor concurente, dar este un exercitiu tehnic ┬áinteresant care le va da ocazia scepticilor sa compare acasa boabe ale brand-ului preferat, prajite acum doi ani, un an, 6 luni, doua luni, poate o luna. Asta va fi o sansa noua pentru cei care vand boabe de calitate, proaspat prajite, pentru ca e foarte posibil ca omul sa se intrebe de ce cafeaua prajita acum doua luni a fost mult mai buna ca cea prajita acum 6 luni sau un an? Si de ce o cafea nu ar fi mult mai buna daca am consuma-o in primele 30 de zile de la prajire?! O mana de ajutor nesperata, intinsa de Lavazza, micilor prajitori…