Despre vizita mea in Vietnam;
Am gasit aici de la cunoscutele lanturi americane de cafenele, la mari corporatii locale din acelasi domeniu, echipate cu ultimele generatii de aparatura italieneasca si baristi bine pregatiti, toate acestea impletindu-se cu mici cafenele traditionale ce le gasesti la tot pasul. Am preferat sa explorez mai mult aceasta zona si m-am straduit sa ingurgitez cat mai mult din prepartele lor. Bautura preferata de localnici e pe baza de cafea la filtru metalic, cu gheta si lapte condensat iar datorita barierelor lingvistce, de fiecare data cand am cerut bautura calda, am fost servit cu instant coffee. Am aflat ulterior ca bauturile calde sunt rezervate batranilor si am dobandit un limbaj al trupului suficient de bun incat sa evit laptele condensat zaharul sau gheata. Micile localuri traditionale sunt ticsite de localnici, cafeaua se gaseste oriunde, inclusiv pe cursul fluviului, barca ne-a fost acostata in repetate randuri de alte barci, echipate cu minicafenele, gata de servit.
In general, am avut de ales intre mixuri de arabica cu robusta, robusta pura sau culi, o cafea cu boabele peaberry, datorita convingerii generale ca arabica da o bautura acra. Metodele de prajire la fel de variate precum cafenelele, de la cea traditionala, in care la inceputul FC se adauga o mixtura de sare si mirodenii, iar la uscare vin de orez din belsug, la prajiri din zona light, pana la cele carbune. Bauturile, in general, mi-au provocat arsuri la stomac
, dar ca experienta gustativa, incredibil de mult corp, dulceata excesiva si orgie de ciocolata.
Cateva zile au fost dedicate si pentru a vizita o ferma de cafea din regiunea Tay Nguyen. Calatorind in aceasta directie, m-a bucurat sa vad in gradina fiecarei gospodarii, micro culturi de cafea, bine ingrijite. Intreaga regiune pare un paradis al cafelei, cu sute de mici vai, cu lacuri la baza si dealuri simetric stratificate de catre fermieri, pentru culturile de cafea si flori.
Am avut placerea sa locuim la o pensiune deosebita, inconjurata de plante de cafea, intr-un cadru idilic, pe marginea lacului, cu dealuri ce o inconjurau, impanzite de plantatii si mici sere de flori ce luminau taziu in noapte, echipata cu espressor italienesc de renume, la care am avut acces nelimitat. Oameni foarte bine pregatiti, cu fantastice cunostinte despre cafea.
Adevarata lectie despre genetica am primit-o la plantatia K'Ho intretinuta de doamna Rolan Colieng, din a 4a generatie de cultivatori de cafea, specializata pe arabica, faimoasa in intreaga regiune pentru uscatoria ei de cafea, pe paturi africane, intr-o sera gigantica si datorita asociatiei pe care o conduce, ce a reusit sa produca cafele cu scor de 88 de puncte. Fermier pasionat, ne-a oferit un tur gratuit, cafele din belsug, povestiri despre prajit, brewing, extractie, cultivare, genetica si uscare, cupping, cu totul la superlativ.
Las celor ce au avut rabdare pana aici, niste poze, ce sper sa surmonteze saracia cuvintelor mele.
https://imgur.com/a/UNHCQ
Am gasit aici de la cunoscutele lanturi americane de cafenele, la mari corporatii locale din acelasi domeniu, echipate cu ultimele generatii de aparatura italieneasca si baristi bine pregatiti, toate acestea impletindu-se cu mici cafenele traditionale ce le gasesti la tot pasul. Am preferat sa explorez mai mult aceasta zona si m-am straduit sa ingurgitez cat mai mult din prepartele lor. Bautura preferata de localnici e pe baza de cafea la filtru metalic, cu gheta si lapte condensat iar datorita barierelor lingvistce, de fiecare data cand am cerut bautura calda, am fost servit cu instant coffee. Am aflat ulterior ca bauturile calde sunt rezervate batranilor si am dobandit un limbaj al trupului suficient de bun incat sa evit laptele condensat zaharul sau gheata. Micile localuri traditionale sunt ticsite de localnici, cafeaua se gaseste oriunde, inclusiv pe cursul fluviului, barca ne-a fost acostata in repetate randuri de alte barci, echipate cu minicafenele, gata de servit.
In general, am avut de ales intre mixuri de arabica cu robusta, robusta pura sau culi, o cafea cu boabele peaberry, datorita convingerii generale ca arabica da o bautura acra. Metodele de prajire la fel de variate precum cafenelele, de la cea traditionala, in care la inceputul FC se adauga o mixtura de sare si mirodenii, iar la uscare vin de orez din belsug, la prajiri din zona light, pana la cele carbune. Bauturile, in general, mi-au provocat arsuri la stomac
, dar ca experienta gustativa, incredibil de mult corp, dulceata excesiva si orgie de ciocolata.Cateva zile au fost dedicate si pentru a vizita o ferma de cafea din regiunea Tay Nguyen. Calatorind in aceasta directie, m-a bucurat sa vad in gradina fiecarei gospodarii, micro culturi de cafea, bine ingrijite. Intreaga regiune pare un paradis al cafelei, cu sute de mici vai, cu lacuri la baza si dealuri simetric stratificate de catre fermieri, pentru culturile de cafea si flori.
Am avut placerea sa locuim la o pensiune deosebita, inconjurata de plante de cafea, intr-un cadru idilic, pe marginea lacului, cu dealuri ce o inconjurau, impanzite de plantatii si mici sere de flori ce luminau taziu in noapte, echipata cu espressor italienesc de renume, la care am avut acces nelimitat. Oameni foarte bine pregatiti, cu fantastice cunostinte despre cafea.
Adevarata lectie despre genetica am primit-o la plantatia K'Ho intretinuta de doamna Rolan Colieng, din a 4a generatie de cultivatori de cafea, specializata pe arabica, faimoasa in intreaga regiune pentru uscatoria ei de cafea, pe paturi africane, intr-o sera gigantica si datorita asociatiei pe care o conduce, ce a reusit sa produca cafele cu scor de 88 de puncte. Fermier pasionat, ne-a oferit un tur gratuit, cafele din belsug, povestiri despre prajit, brewing, extractie, cultivare, genetica si uscare, cupping, cu totul la superlativ.
Las celor ce au avut rabdare pana aici, niste poze, ce sper sa surmonteze saracia cuvintelor mele.
https://imgur.com/a/UNHCQ
La Pavoni, Mazzer
