ROK Espresso, esente tari de cafea si in vacanta

 

Ne-am obisnuit pe forum sa desfacem firul in patru atunci cand vine vorba de espresso si sa investigam aproape obsesiv fiecare pas al prepararii. Si sunt mandru de ce a facut aceasta comunitate pana acum, crescand fara discutii nivelul  de informatie exacta si reala in domeniu, pe internetul romanesc. Dar ce faci cand pleci in vacanta sau la parinti/socri sau iti rezervi un weekend pentru relaxare la munte si nu te poti desparti de gustul espresso-ului tau de toate zilele? Placerile matinale si nu numai, din ceasca preferata, vor deveni doar pofte, pentru ca nu este nimic confortabil in a pravali peste bagaje espressorul si rasnita din dotare, riscand si deteriorarea lor la transport. La acest scenariu probabil s-au gandit proiectantii atunci cand au creat simpatica pasare de metal 🙂 si anume espressorul portabil ROK Espresso.

CONSTRUCTIE:

Citind relativ des forumurile home-barista/coffeegeek auzisem de ceva timp de acest agregat (initial sub numele de Presso, apoi imbunatatit si redenumit ROK Espresso) dar pana nu vine la tine in tara sa-l poti atinge e mai greu sa te pronunti asupra utilitatii si calitatii sale. La fel a fost si cu rasnitele, a durat o vesnicie (20 de ani de la Revolutie) ca sa putem gasi destul de usor in Romania o rasnita casnica buna pentru espresso, magazinele intoxicandu-ne cu automate. Inca nu mi-am propus sa iau la rand toate espressoarele preferate si sa le analizez, dar ROK mi-a atras atentia in mod deosebit datorita portabilitatii. Am simtit in deplasari pe limba mea cum este sa bei ceva foarte diferit de espresso-ul de acasa, eu personal nesuportand ibricul. Desigur, sunt multe alte metode alternative de preparare a cafelei, la fel de portabile, si cred ca in viitor ar trebui analizate mai bine. Eu insa fiind espressoman convins, nu le caut decat pe acelea care se apropie cel mai mult de un espresso caci FrenchPress-ul sau Chemex-ul nu mi-au starnit deloc aceleasi senzatii. Probabil e o chestiune de gusturi.

Revenind la obiectul acestui mini review, ROK Espresso alege sa se dezvaluie posesorului intr-un mod de prezentare destul de extravagant, venind intr-o cutie metalica asemanatoare cu editiile speciale de whisky 🙂 gravata cu mesajul proiectantului, menit sa te autosugestioneze inainte de a o deschide.  In interior vei gasi pasarea metalica prinsa foarte fix in bureti (probabil ca sa nu se sparga recipientul de apa), un portafiltru metalic, spliter pentru doua cesti, un mini manual de instructiuni, un accesoriu pentru spumarea laptelui si o lingurita mai solida, cu fundul rotunjit si aproximativ pe marimea portafiltrului, astfel incat sa serveasca drept tamper:

Prima impresie dupa ce-l scoti din cutie este extraordinara. Te simti un campion care tine in mana un trofeu in forma de espressor, cu o greutate de aproximativ trei kg 🙂 Este foarte bine construit, si in afara de recipientul de apa facut din policarbonat nimic nu pare ca se va putea strica prea curand. De aceea ei scriu in manual si pe site “10 ani garantie”, cu gandul la durabilitatea sa, nu la garantia efectiva a revanzatorului. Constructia solida din “engine grade metal” asa cum marketizeaza ROK acel aliaj de aluminiu (polishat), este necesara pentru ca se aplica o forta considerabila (dar nu exagerata) atunci cand faci un espresso, fiind pana la urma un espressor manual. Nu stiu ce au pus in compozitie, dar am fost convins ca tin in mana o bucata de otel.

Mi-a placut faptul ca nu s-au zgarcit la portafiltru, asa cum fac multi producatori care pun un strat de plastic chiar si la aparate de 300E ceea ce este o rusine. Dupa cum puteti observa mai jos, portafiltrul este comparabil ca si constructie cu cel de pe Bezzera al meu, diferind dimensiunile evident. Nici nu il puteau face prea gros pentru ca s-ar fi incalzit foarte greu in timpul extractiei, or stim cu totii importanta unui portafiltru fierbinte in procesul de preparare a unui espresso. O surpriza placuta este sita nepresurizata (50mm diametru), care te lasa sa macini cafeaua la ce granulatie vrei, fara sa te forteze sa folosesti o cafea macinata mai grosier. Probabil o sita presurizata ar fi ingreunat mult apasarea aripilor. Baieti destepti, ce sa mai…  🙂

Tot la capitolul constructie vreau sa va arat si piesa prin care trece apa din rezervor catre portafiltru, care nu m-a impresionat deloc ca si solutie aleasa, fiind dintr-un soi de silicon, cu multe gauri pe toata suprafata. Practic s-a dorit o “imitatie portabila” a grupului unui espressor normal, sita aceea metalica numita de noi “dus”, aratand in viziunea celor de la ROK astfel:

Baza acestui espressor manual este si ea foarte interesant stantata, la ultimul upgrade (odata cu schimbarea numelui in ROK Espresso din Presso) primind picioruse de cauciuc, indispensabile as spune, caci in timpul apasarii fieratania a stat destul de fixa. Cred ca in varianta veche, Presso, s-au intamplat multe cazuri de alunecare, fara acele picioruse.

 

UTILIZARE SI PERFORMANTE:

Odata ce ai mai preparat in viata ta un espresso, o sa iti fie foarte usor sa intelegi modul de functionare al acestui aparat, aplicand teoriile generale legate de eforturile pentru stabilitatea temperaturii apei. Desigur, sunt termeni prea pretentiosi pentru un manual portabil, dar chiar si incepator fiind ar trebui sa stii ca e bine ca temperatura apei sa fie pe cat posibil constanta, de la boiler si pana la contactul cu apa, pe parcursul secundelor de curgere. Dar in cazul ROK, neavand rezistenta electrica sau boiler, la fel ca un espressor obisnuit, iti va  trebui o sursa de apa fierbinte, relativ usor de gasit la locul de cazare atunci cand pleci intr-o vacanta, si as spune eu, rapiditate in miscari ca sa nu se raceasca apa. Tot cu gandul la stabilitatea termica, eu as avea sugestia de a  tine portafiltrul, pret de un minut macar, intr-o cana cu apa fierbinte, urmand sa il scoateti si sa il stergeti chiar inainte de folosire. Nu este obligatoriu dar ar ajuta mult.

Primul experiment facut a fost cam neglijent, lasand apa prea mult sa stationeze intr-un vas descoperit, inainte de a o turna. Cum apa se cam racise, espresso-ul rezultat (folosind cafea proaspat prajita si macinata inainte de folosire la granulatia pe care o foloseam pe Bezzera) a avut o latura mai pronuntata de aciditate (acreala), semn ca apa folosita a fost cam rece. Am repetat experimentul, de data aceasta turnand inainte niste apa fierbinte peste portafiltru, cum fac si acasa in mod uzual, si miscandu-ma ceva mai repede.  Strategia a dat roade si gustul s-a schimbat mult in bine. Dovada ca in espresso detaliile conteaza foarte mult.

Rutina de preparare e una foarte simplu de aplicat:

– in portafiltrul incalzit cu apa fierbinte in prealabil (repet, nu este obligatoriu dar imbunatateste foarte mult gustul) puneti 12-14g de cafea macinata la o granulatie fina, specifica espresso-ului (14g ar insemna un portafiltru plin). Aici o rasnita manuala face minuni, alaturi de boabe de cafea proaspat prajita

– presati cafeaua in portafiltru cu fundul masurii de plastic din dotare sau daca aveti cum, confectionati-va/cumparati un tamper metalic de 50mm

– deschideti aripile aparatului pentru ca pistonul care va impinge apa sa se ridice, montati portafiltrul si turnati apa fierbinte luata chiar atunci de pe sursa de incalzire (aragaz, fierbator, microunde), pana se umple recipientul. Pentru ca nu exista o valva de oprire a apei, aceasta va curge prin recipient direct in portafiltru, peste cafea. Partea buna este ca realizati cu aceasta ocazie un fel de preinfuzie, eventualele crapaturi din pucul de cafea, sudandu-se si facand blocul mai compact.

– apucati cu ambele maini bratele espressor-ului si apasati cu o forta egala pana la capat. Am observat in clipul lor de prezentare ca se poate repeta operatiunea de apasare cand ati ajuns la capat, ridicand iar aripile. Eu as incerca totusi sa dozez de la inceput totul si sa imi iasa din prima cei 60 ml, pentru un espresso dublu, caci apa deja si-a pierdut din temperatura si riscam sa stricam espresso-ul, cu nuante prea acide.

– inainte de a scoate portafiltrul puteti pune un vas sub el, pentru a elimina surplusul de apa printr-o noua apasare ori prin desfiletarea sa.

Am tras si cateva cadre video, ca sa vedeti “pe viu” ce poate ROK Espresso:

 

Nu pot sa-mi dau seama daca acesti pasi ai prepararii sunt greu de urmat pentru un incepator (inclin sa cred ca nu) insa cuiva care foloseste deja un espressor electric i se va parea o joaca de copii. Spre deosebire de sistemul clasic, manualitatea aceasta te tine mai mult in priza pe parcursul extractiei, participand activ la fiecare pas al prepararii. Iar pentru un pasionat aceasta este o senzatie unica. Inevitabil vor aparea comparatii cu espressoarele manuale gen La Pavoni Europiccola, si trebuie sa subliniez ca exista o diferenta clara intre ele, desi recunosc, eram tentat sa nu fiu asa categoric initial. E drept si pretul este triplu in cazul La Pavoni, dar Europiccola este un espressor de sine statator, care poate fi utilizat zi de zi. Pe ROK eu il consider ca o excelenta varianta portabila, pentru momentele cand vrei sa iei cu tine in vacanta ceva din savoarea espresso-ului baut acasa in fiecare dimineata (colegul forumist Cosmin a avut dreptate).

Curios din fire, am incercat sa folosesc si accesoriul pentru spumarea laptelui. Daca pe partea de espresso, cu ceva exercitiu poti obtine un shot destul de ok, pe partea de capuccino spuma obtinuta din lapte rece este departe de crema de lapte facuta la espressorul de acasa. Insa tinand cont ca am stat la cort si am incalzit apa la foc de lemne, ce pretentii sa mai avem? Sau ca stam la o pensiune care ne pune la dispozitie un amarat de filtru de cafea? Sau ca la parinti  acasa nu gasesti decat clasicul ibric? Partea buna este ca poti sa-ti faci un pseudocapucino sau un pseudolatte machiato, “pompand” laptele cam 30 de secunde (similar cu metoda French Press) pana capata o consistenta mai groasa si spumoasa:

 

PRET: 

Atunci cand vine vorba de pret, ROK Espresso nu face prea multe concesii. Probabil s-au gandit sa se pozitionese mai sus, nu pentru cei care nu au avut niciodata un espressor ci pentru cei cu venituri medii si peste medie, care vor o alternativa portabila, pentru vacante/deplasari, la espressorul de acasa . In Romania, ajunge in magazine la 730 de lei, dar ca de obicei, cititorii Espressoman.ro au discount 10% la importator (prin tabloul de reduceri), deci il vom putea lua cu 650 de lei. Nu este un pret mic, insa are avantajul ca nu vei schimba consumabile (site, filtre textile sau metalice), care in timp se aduna…

 

CONCLUZIE:

Daca esti un espressoman pofticios, pot sa bag mana in foc pentru faptul ca niste boabe proaspat prajite si o rasnita manuala, vor face ROK-ul nelipsit din orice calatorie, alinand cu succes dorul de espresso-ul tau de acasa. Mai pot sa intuiesc  ca in configuratia de mai sus, greu vei gasi hotel, restaurant sau pensiune in Romania turistica, in stare sa iti ofere un shot mai bun, la ce bataie de joc este in horeca autohtona, exceptie facand unele cafenele mai serioase. Espressorul manual cu pricina aduce dupa sine si plusuri si minusuri, asa cum le-am analizat mai sus, dar pentru cei care doresc neaparat espresso in vacanta, senzatia prepararii la un ROK si rezultatele obtinute vor face deliciul fiecarei dimineti departe de casa.

Pentru a dezbate impreuna subiectul, va asteptam pe forum, unde ROK Espresso are un topic dedicat.