Articole din sectiunea » Espressoare «

Noul espressor Gaggia Classic 2015 – o schimbare radicala!

La mijlocul secolului trecut, Achille Gaggia patenta un lucru extraordinar la acea vreme – espressorul casnic. De la Gaggia Gilda si pana in prezent au trecut zeci de ani,  timp in care producatorii de espressoare si rasnite s-au inmultit, aparatele s-au diversificat, iar prin concurenta lor consumatorii au avut de castigat, caci cu ceva atentie la detalii, puteau porni promitator in aceasta lume minunata home barista, care te face in fiecare zi sa mai descoperi cate ceva interesant din lumea aromelor de cafea. Dar ascensiunea electrocasnicelor facute in China a cuprins si lumea espressoarelor, lucru care s-a intamplat natural as spune, pentru ca din ce in ce mai multi oameni au fost incantati de posibilitatea de a-si prepara un espresso acasa, fara sa se mai deplaseze la cafenea. Din acest punct, multe componente de baza ale unui espressor au fost duse in derizoriu, de la inlocuirea boilerului cu thermoblock-ul, pana la portafiltre firave cu insertii din plastic, sisteme de presurizare imbecile cu arcuri si surubele, dimensiuni nonstandard la grup, tevi de abur stupide etc.

In toata aceasta nebuloasa, dintre espressoarele casnice accesibile pentru masele largi, brand-ul Gaggia a devenit rapid popular prin toata lumea, mai ales pentru ca a reusit inca de la inceput sa produca masinarii cu pret relativ redus dar cu influente venite din lumea profesionalelor  – valva de suprapresiune reglabila la 9Bar, portafiltru solid, diametru de 58mm la grup etc. Pasionatii le-au adoptat repede, inca din 1977 cand se lansa Baby, primul lor espressor casnic. Mai tarziu, dupa diverse variante (vezi Old White Classic) a aparut in 1991 modelul Gaggia Classic, asa cum il stiam cu totii, aproape neschimbat pe parcursul a 23 de ani. Cu un boiler de aluminiu si doua rezistente plasate in exterior, cu un grup construit mai bine ca orice casnic din categoria lui de pret, un portafiltru similar cu cel de pe profesionalele de bar Gaggia, cu o valva de presiune accesibila si reglabila usor la 9bar, cu o carcasa robusta care tinea espressorul pe loc atunci cand infiletai portafiltrul si bineinteles cu rezultate extrem de bune in ceasca , Classic a reusit sa se impuna ca cel mai vandut espressor casnic din lume si cel mai mai bun raport dotari / pret / performanta. Concurentii sai reali erau dublu la pret si nu neaparat cu rezultate clar mai bune, iar sub el era si este o prapastie mare, cu marci gen Krups, DeLonghi, Philips Saeco agatandu-se de pereti sa nu pice in golul banalitatii. Ar fi nedrept sa nu precizez ca si Gaggia mai nou, de cand a fost cumparata de catre Philips, are cateva modele in prapastia pomenita mai sus, de care va indemn sa va feriti – Grand Prestige, Gran Deluxe, Carezza.

Dar va mai amintiti probabil faza din Tom si Jerry, cand Spike ii spunea catelusului sau, stand in hamac, “reeeeelaaax”, iar la scurt timp cade o bila de bowling peste el 🙂  Cam asa era si cu pasionatii de espresso care, in numar mare, visau sa sara usor, usor din barca in deriva a chinezariilor luate impulsiv in vaporul Gaggia Classic. Pana cand brusc, a cazut la inceput de 2015 o veste soc: Gaggia Classic asa cum il stiam cu totii s-a schimbat total. Philips, detinatorul mai nou al marcii, putea sa faca o lansare mai bine gandita la nivel mondial, pentru o asa legenda a portofoliului lor, dar nu s-a intamplat asa, Classic fiind aruncat in piata brusc! Imediat cum a ajuns in Romania, m-am dus sa-l fotografiez si filmez, iar rezultatele vi le prezint in cele ce urmeaza.

Analiza noilor specificatii tehnice si a componentelor

Per ansamblu, aspectul exterior este neschimbat, doar tabla de inox (mai groasa ca pe un Lelit) fiind ceva mai bine finisata.

Portafiltrul este acelasi, la fel de solid, compatibil / similar cu cel de pe profesionalele de bar Gaggia, cu exceptia picuratorului de plastic, o reducere de cost de productie aplicata pe noul Classic, caci inainte era din inox. Din fericire, filetul a ramas 3/8, deci compatibil cu profesionalele si gasiti la orice magazin de piese un picurator din inox la 10-15 lei (mai nou se ofera gratuit, daca esti de pe Espressoman si soliciti asta in formularul de discount). Pentru ca obiceiul este sa bei duble intr-o singura ceasca de 60ml, vi-l recomand pe cel cu o singura iesire. Altfel, se poate desfileta oricand partea de plastic si lichidul va curge prin orificiul ramas.

Sitele au ramas aceleasi, presurizate, dar s-a schimbat tumburusul cu o palnie, pentru  ca primul se pierdea foarte des. Oricum, presurizarea este pentru cine nu doreste sa obtina un espresso in parametrii corecti si foloseste espressorul cu o cafea gata maicnata, ceea ce este o blasfemie!  🙂 Espresomanii cumpara cu minim 12 lei o sita normala nepresurizata pentru 14g, de la orice profesional care foloseste diametrul de 58mm, arunca tumburusul / palnia la cos si lasa cafeaua sa curga natural prin sita ciuruita. Am scris aici despre presurizare.

Butoanele panoului frontal nu mai sunt tip comutator ci functioneaza prin apsare. Unii le vor regasi mai ok asa, cele din trecut fiind mai “industriale”. Dar mie imi placea varianta veche. Si in cazul Lelit spre exemplu, espressoarele sub 2000 de lei au butoane prin apasare, iar cele peste 2000 de lei folosesc comutatoarele.

Teava de aburi este clar mai buna decat in trecut si din testele facute nu se mai simte nevoia schimbarii cu o teava de Rancilio. Daca inainte, dupa indepartarea accesoriului inutil panarello, ramaneai cu un cap ascutit de plastic, teava metalica fiind prea scurta, acum cand dai la o parte plasticul panarello ramane o teava foarte ok pentru frotarea laptelui, putand obtine rezultate similare cu modificarea din trecut cu teava de Rancilio. Diferenta este ca teava de acum este ceva mai scurta decat teava de Rancilio pe care o montau multi pasionati. Din cate am observat, nici nu cred ca mai merge facuta vreo modificare in acest sens pe noul Classic. Ca sa nu va ardeti degetele, eu as pastra si mansonul de plastic, dar l-as decupa cu un cutit si l-as urca mai sus, astfel incat sa puteti manevra in siguranta teava de aburi.

Acum haideti sa desfacem capacul si sa vedem ce se ascunde inauntru, incepand cu anul 2015:

Spre comparatie, iata o poza cu interiorul unui Classic fabricat pana in 2014:

Asadar, se observa o multitudine de schimbari si as puncta:

– schimbarea boilerului de aluminiu de 100ml, patentat Gaggia, ce avea doua rezistente de cate 700W plasate in pereti, cu un boiler de inox de 200ml si o rezistenta de 1300W. Sunt zvonuri ca boilerul ar fi chiar de 250ml, dar astept confirmari pe aceasta tema. Probabil este cea mai discutata schimbare din interiorul noului Classic, insa la fel de discutat a fost si boilerul de aluminiu, fiind foarte dese referirile negative la adresa acestui material pe aparatele Gaggia. Foarte multi nici nu vor sa auda de acest material, altii au idolatrizat boilerul patentat Gaggia de atatia zeci de ani si il considera amprenta acestei marci pe linie de espressoare, iar altora pur si simplu nu le pasa, concentrandu-se pe rezultatul din ceasca. Asa arata noul boiler:

grupul imi placea mai mult pe vechiul Classic, avand suplimentar si o placheta de dispersie dupa ce scoteai sita dusului, care a disparut intre timp, grupul noului Classic parand tras la indigo dupa mai vechiul Pure, iesit din fabricatie intre timp.

renuntarea la electrovalva, piesa ce ajuta la evitarea stropirii atunci cand scoteam portafiltrul imediat dupa extractie, cu precizarea ca producatorul a introdus termenul de “valva mecanica” in locul ei, ca o masura de fiabilitate mai lunga, de fapt o piesa existenta si pe modelele mai vechi. Oricum, nici una nici alta nu erau expuse defectarii decat in cazul unei intretineri proaste. Pana la urma, daca vrei componente mai avansate, iti asumi si riscul defectarii lor in timp. Dispare insa necesitatea / posibilitatea backflush-ului, o obligatie de intretinere a posesorilor de espressoare cu electrovalva dar si o modalitate de a-ti mentine grupul curat. Deocamdata, Gaggia Baby Black are electrovalva, la 1000 de lei, deci exista alternative daca tinem la aceasta piesa.

– introducerea unui modul electric de economisire, in conformitate cu noile normele UE pentru espressoarele casnice, ceea ce inseamna ca la fiecare 10 minute de neatingere a niciunui buton, espressorul intra in standby, iar atunci cand simte ca apa din boiler a scazut sub o anumita temperatura se aprinde singur pentru inca 10 min. si porneste rezistenta pentru recuperarea temperaturii. Pentru cine nu urmareste calitatea lichidului din ceasca, acest modul poate fi un bun economizor, dar pentru ceilalti va fi un amanunt la care trebuie sa fie atenti cand isi fac un espresso, pentru ca ar fi recomandata o incalzire initiala de 20-30 de min. (chiar daca manualul spune 3 min.), pentru rezultate cat mai bune, iar daca intrarea in standby te prinde in alta camera, modulul va comanda oprirea rezistentei. Dar sinceri sa fim, mai ales dimineata, majoritatea posesorilor de espressoare mici trec foarte rar de 10-15 minute timp de incalzire, asa ca sunt sanse mari sa fie in preajma espressorului la intrarea in standby, pentru a apasa un buton. Daca as fi un nou posesor, singur sau la un atelier sau rugand un forumist, as face un bypass peste acest modul eco, indiferent cate pet-uri si baterii am reciclat la viata mea 🙂

– schimbarea valvei de aburi metalice pozitionata direct pe boiler, ce se termina cu o rotita, cu o valva din plastic ce se termina intr-un comutator start / stop, legata cu un furtun de boiler. Ce-i drept, pe forumurile de pasionati dar  si pe email am vazut defectari ale rotii care nu mai strangea perfect sau defectarii ale valvei, din care picura. Sistemul start/stop este des intalnit la tevile de aburi ale espressoarelor semipro si pro, dar sub alta forma mai riguroasa evident, asta pentru ca nu ai nevoie de putere intermediara si e mult mai comod sa ai doua pozitii, ideal printr-un joystick. Ramane de vazut in cazul Classic cat de fiabila va fi solutia aleasa. Dar ca functionalitate e muuult mai ok asa.

– disparitia valvei de suprapresiune (OPV) reglabila la 9bar cu o simpla rotire de surub, in favoarea unei valve atasate direct de pompa, care totusi nu arata atat de neprietenoasa ca cea de pe Evolution (pentru cine isi mai aminteste) si pare ca ar putea fi reglata din acel filet ce adaposteste un arc. Aici mai trebuie sa asteptam review-uri de la cei care au facut aceasta modificare. Oricum, solutia veche era cea mai profi posibila pentu un espressor de 300E.

– inlocuirea pompei Ulka EX5 de 48W cu alta de la Defona (model Pheonix 50 A2P 03) de 53W, zice-se cea mai puternica de pe segmentul espressoarelor casnice. Probabil ar trebui ca diferenta de putere sa se vada in fiabilitate (prin solicitarea resimtita mai putin in componente), insa aici e nevoie de niste masuratori mai precise nu putem face supozitii doar din specificatii tehnice.

Exista pe youtube si un clip cu filmarea componentelor interioare, in cazul in care vreti sa aveti o alta perspectiva.

 

Testarea comparativa, marele moment

Dupa insiruirea diferentelor tehnice, urmatorul pas relevant era testarea noului Classic alaturi de vechiul Classic. Nerabdarea a fost mare si imediat cum a ajuns primul transport in Romania, importatorul Gaggia ne-a pus la dispozitie cate un exemplar din fiecare, cu amabilitatea service-ului ca si locatie de intalnire si a colegului RaduCarutasu de pe forum ca si partener experimentat si obiectiv. Cumva a riscat si importatorul, caci putea sa iasa nasol review-ul, iar rezultatele ar fi  fost oricum facute publice, dar se pare ca a avut noroc  🙂

 *semnalez o eroare a noastra la primul shot, dar care nu a afectat rezultatele – portafiltrele au fost schimbate intre ele, insa mereu Classic 2015 a stat in stanga, iar cel vechi in dreapta. 

Am mizat pe doua sortimente de cafea de origine, Brazilia si Ethiopia, de la un prajitor apreciat, mainstream sa-i spunem, popular printre utilizatorii de Classic, incercand sa reproducem conditii identice de extractie (pe cat posibil). Arsenalul folosit: doua site VST de 18g, tamper dinamometric Concept Art setat pe 13kg forta, rasnita mea Vario, 19g/doza de 60ml, cantarite la zecimala, espressoarele lasate 20 de minute la incins initial, apoi pe toata perioada sederii noastre, cu atentie la noul Classic sa apasam butonul de power atunci cand dorea sa intre in standby. Dupa cateva shot-uri de incercare / calibrare, am ales doua extractii de espresso si doua sesiuni de frotare, cand am crezut ca suntem pregatiti sa filmam.

Incep direct cu ce am concluzionat – de fiecare data Gaggia Classic 2015 a fost mai bun, shot-ul fiind mult mai aromat si cu un retrogust lung si pronuntat. Deja, imediat cum miroseai shot-urile iti dadeai seama. De precizat ar fi ca in cazul Braziliei, pe care Radu o luase pentru birou unde are un Lelit PL41TEM, nu a recunoscut aceleasi arome pe care le stia intr-o cafea Sud-Americana, ci niste nuante diferite, demne de alte teritorii, deci niciun aparat dintre cele doua nu a nimerit raspunsul corect. Nici nu ma indoiam ca Lelit este mai bun decat Gaggia. Insa dintre ele, noul Classic a scos cea mai placuta si cu adevarat aromata cafea. Dupa cum se va vedea si in clip, crema mai multa am obtinut in shot-ul facut pe vechiul Classic, insa la gust Brazilia nu spunea absolut nimic decat corp mult prea pronuntat si bitter puternic, iar la Ethiopia un gust mai “scurt” si mai lipsit de nuante. De ce? Nu stiu! Puteti si voi sa experimentati aceste diferente daca va intalniti doi posesori de new si old Classic, caci noi nu am facut nimic special decat sa le punem unul langa altul, in conditii similare. Ar fi fost de vazut si comportamentul celor doua pe o cafea prajita light. Un lucru interesant, desi usor de intuit, nici dupa o ora tava de cesti nu frigea la noul Classic, spre deosebire de vechiul, si asta datorita boilerului de inox, care cedeaza mai greu caldura, pe langa rezistentele plasate in exterior pe vechiul Classic. Deci cestile ar trebui incalzite cu apa fierbinte in cazul noului Classic, caci 20 de minute sa spunem, nu ar fi un timp suficient pentru asta.

Frotarea de lapte – pe noul Classic am dat jos cele doua elemente de plastic de pe teava, ramanand doar inoxul ca in cazul unui Lelit PL41E/EM, iar pe vechiul Classic am dat jos primul plastic (panarelo) ramanand cu acel varf ascutit tot din plastic, altfel era prea scurta teava. Cu o teava de Silvia se lucreaza mai usor pe vechiul CLassic, dar pe noul nu e nevoie, cum se vede si in pozele initiale teava fiind ok, doar putintel cam scurta, de unde si preferinta pentru o lattiera de 300-350ml nu de 600. Noi am lucrat cu una de 600 si a trebuit o atentie mai mare, caci se lovea marginea canii de carcasa. Daca la prima incercare tot pe noul Classic a iesit mai fina crema, identica cu Lelit-ul de la birou, la a doua incercare, cand si-a facut si Radu mana mai bine, crema a iesit identica pe ambele. Deci la acest capitol nu putem da un verdict favorabil unuia sau altuia, poate doar precizarea ca pe noul Classic nu mai e nevoie sa schimbi teava de aburi si din ce am vazut nici nu cred ca se mai poate.

Tragem linie ————————– si ne pregatim pentru concluzii.

Multa vreme am urmarit forumurile de afara si chiar grupul international dedicat utilizatorilor de Gaggia, si pe parcursul a zeci de ani, la categoria espressoare SBDU de talie mica, nu am observat niciodata un espressor care macar sa-l concureze serios pe Classic, ce sa mai vorbim de a-l intrece, la capitolele pret / constructie / performante. Modificat in fel si chip, a fost transformat intr-un mic tanc, fiabil, prietenos si cu incepatorii, ofertant si pentru cunoscatori inclusiv ca potential de modificare. Dar timpul a trecut si brand-ul Gaggia a fost absorbit de o corporatie, Philips in speta, acolo unde profitabilitatea este pe primul plan, iar comunitatile de pasionati pe locul 5..6 sau mai departe. Pentru a deveni rentabile, aceste espressoare trebuie sa se adreseze unei mase cat mai mari de oameni, nu doar celor de pe forumuri. Multi dintre acei oameni au strambat in trecut din nas la boilerul din aluminiu si l-au asociat cu Alzheimer, au folosit apa de la robinet sau minerala si li s-a infundat electrovalva, l-au uitat in priza pana au venit de la serviciu si s-au speriat de kW consumati, au pierdut tumburusul din plastic ce se folosea o data cu sita presurizata, au incercat sa umble la valva OPV auzind de “9bar” si s-au trezit ca le curge apa din espressor, au strans neglijent de tare roata de aburi si a inceput sa picure din valva sau sa nu se mai inchida corect, nu au vrut sa auda de intretinerea corecta prin desfacerea si curatarea elementului de alama din grup caci imbusul necesar era un instrument greu de gasit etc.  Sunt motive de schimbare ce ies la iveala mult mai repede la focus grupurile facute de corporatii inainte de schimbarea si lansarea unui produs nou, decat “inginerismele” pasionatilor de pe forumurile de specialitate. Cred ca este clar pentru toata lumea ca o corporatie nu este tot aia cu o afacere de familie. Ca si contraexemplu, putem lua cazul Lelit, care atunci cand constata o nemultumire sau o nevoie a utilizatorilor “prosumer”, forumisti de obicei, problema este rapid analizata si se implementeaza o solutie sau se vine cu un model nou. Gaggia, facand parte din Philips, nu are asemenea trasee scurtcircuitate ci apeleaza la analiza de mai sus. Asadar, in ciuda aparentei de downgrade, Gaggia Classic 2015 este un upgrade din punctul de vedere exprimat in acest paragraf.

Daca ne imaginam un Classic 2015 cu PID, manometru si ale facilitati de la espressoarele ceva mai scumpe, aflati ca este imposibil acest lucru si cu siguranta nu se va intampla prea curand, dintr-un motiv simplu  – inregistrarea in evidentele Uniunii Europene este facuta la categoria produse casnice. In comparatie, Lelit, Isomac, Rancilio etc. si-au trecut espressoarele casnice in categoria descrisa de UE ca “profesionale”, de unde si flexibilitatea mai mare in adaugarea de specificatii si elemente tehnice mai bune.

Din punctul meu de vedere, tinand cont ca la testul back to back a iesit intotdeauna mai bine in privinta gustului din ceasca, marele regret in privinta lui Gaggia Classic 2015 este electrovalva si introducerea modulului de economisire, alaturi de redesenarea grupului vechi sau mai exact copierea de pe Pure. Eu am avut Pure in trecut si de multe ori aveam senzatia ca espresso-ul iese destul de rece, desi aparatul era decalcifiat si supraincalzit. La test nu am simtit acest lucru in niciun caz, probabil datorita boilerului diferit a lui Gaggia Classic 2015, de 200ml cu rezistenta de 1300W, fata de Pure care avea 100ml / 1100W. Tot de la Pure vine si acea garnitura de jos a grupului, care cred ca va trebui schimbata mai des decat cea de pe vechiul Classic (10 lei). Am mai observat pe noul Classic si o zornaiala suplimentara a tavii de reziduuri atunci cand merge pompa si ar fi indicate niste tampoane mici de cauciuc puse strategic.

Dupa aceasta experienta, nu as putea spune ca putem da un verdict clar. Schimbarile tehnice sunt clare, dar rezultatul in ceasca le contrazice si pune pe ganduri (si pe alte teste) fanii vechiului Classic. Alegerea modelului 2015 cred ca va fi pana la urma o chestiune de repartizare a bugetului in raport cu rasnita, caci da, marea problema a acestui nou model este pretul. Daca ar fi fost plasat in zona 900-1000 de lei, nu mai avea nicio voce contra si concura cu sanse mari sa redevina best seller. Dar modificarile aduse au fost privite de producator ca upgrade-uri, asa cum scriam mai sus, deci grosso moddo pretul s-a pastrat tot pe acolo. Ma rog, pasionatii Espressoman au acces direct la importator, cu celebrele reduceri, iar la 1100 de lei privesti altfel masinaria aceasta decat la 1300 sau 1400 de lei.  Dar ca si plaja de alegeri, eu as puncta si singura alternativa viabila:

– Lelit PL41E – redus recent la 1450 de lei  (plus tamper inox cadou, deci inca 150 lei in minus ) , devine un mare bolovan in fata alegerii lui Gaggia Classic 2015, caci cu 200 de lei in plus (350 cu tot cu tamper)  primesti un espressor cu piese de alama in interior, de la boilerul de 250ml, la valve si (unele) conducte din metal, la electrovalva, picurator de inox si site nepresurizate, putere de aburi superioara, fara modul eco desigur.  Cand costa 1600 de lei, te mai gandeai daca merita banii in plus fata de Classic, dar acum, in functie si de bugetul alocat pentru rasnita (elementul central, nu uitati), PL41E este o varianta de luat serios in considerare.

 

ROK Espresso, esente tari de cafea si in vacanta

 

Ne-am obisnuit pe forum sa desfacem firul in patru atunci cand vine vorba de espresso si sa investigam aproape obsesiv fiecare pas al prepararii. Si sunt mandru de ce a facut aceasta comunitate pana acum, crescand fara discutii nivelul  de informatie exacta si reala in domeniu, pe internetul romanesc. Dar ce faci cand pleci in vacanta sau la parinti/socri sau iti rezervi un weekend pentru relaxare la munte si nu te poti desparti de gustul espresso-ului tau de toate zilele? Placerile matinale si nu numai, din ceasca preferata, vor deveni doar pofte, pentru ca nu este nimic confortabil in a pravali peste bagaje espressorul si rasnita din dotare, riscand si deteriorarea lor la transport. La acest scenariu probabil s-au gandit proiectantii atunci cand au creat simpatica pasare de metal 🙂 si anume espressorul portabil ROK Espresso.

CONSTRUCTIE:

Citind relativ des forumurile home-barista/coffeegeek auzisem de ceva timp de acest agregat (initial sub numele de Presso, apoi imbunatatit si redenumit ROK Espresso) dar pana nu vine la tine in tara sa-l poti atinge e mai greu sa te pronunti asupra utilitatii si calitatii sale. La fel a fost si cu rasnitele, a durat o vesnicie (20 de ani de la Revolutie) ca sa putem gasi destul de usor in Romania o rasnita casnica buna pentru espresso, magazinele intoxicandu-ne cu automate. Inca nu mi-am propus sa iau la rand toate espressoarele preferate si sa le analizez, dar ROK mi-a atras atentia in mod deosebit datorita portabilitatii. Am simtit in deplasari pe limba mea cum este sa bei ceva foarte diferit de espresso-ul de acasa, eu personal nesuportand ibricul. Desigur, sunt multe alte metode alternative de preparare a cafelei, la fel de portabile, si cred ca in viitor ar trebui analizate mai bine. Eu insa fiind espressoman convins, nu le caut decat pe acelea care se apropie cel mai mult de un espresso caci FrenchPress-ul sau Chemex-ul nu mi-au starnit deloc aceleasi senzatii. Probabil e o chestiune de gusturi.

Revenind la obiectul acestui mini review, ROK Espresso alege sa se dezvaluie posesorului intr-un mod de prezentare destul de extravagant, venind intr-o cutie metalica asemanatoare cu editiile speciale de whisky 🙂 gravata cu mesajul proiectantului, menit sa te autosugestioneze inainte de a o deschide.  In interior vei gasi pasarea metalica prinsa foarte fix in bureti (probabil ca sa nu se sparga recipientul de apa), un portafiltru metalic, spliter pentru doua cesti, un mini manual de instructiuni, un accesoriu pentru spumarea laptelui si o lingurita mai solida, cu fundul rotunjit si aproximativ pe marimea portafiltrului, astfel incat sa serveasca drept tamper:

Prima impresie dupa ce-l scoti din cutie este extraordinara. Te simti un campion care tine in mana un trofeu in forma de espressor, cu o greutate de aproximativ trei kg 🙂 Este foarte bine construit, si in afara de recipientul de apa facut din policarbonat nimic nu pare ca se va putea strica prea curand. De aceea ei scriu in manual si pe site “10 ani garantie”, cu gandul la durabilitatea sa, nu la garantia efectiva a revanzatorului. Constructia solida din “engine grade metal” asa cum marketizeaza ROK acel aliaj de aluminiu (polishat), este necesara pentru ca se aplica o forta considerabila (dar nu exagerata) atunci cand faci un espresso, fiind pana la urma un espressor manual. Nu stiu ce au pus in compozitie, dar am fost convins ca tin in mana o bucata de otel.

Mi-a placut faptul ca nu s-au zgarcit la portafiltru, asa cum fac multi producatori care pun un strat de plastic chiar si la aparate de 300E ceea ce este o rusine. Dupa cum puteti observa mai jos, portafiltrul este comparabil ca si constructie cu cel de pe Bezzera al meu, diferind dimensiunile evident. Nici nu il puteau face prea gros pentru ca s-ar fi incalzit foarte greu in timpul extractiei, or stim cu totii importanta unui portafiltru fierbinte in procesul de preparare a unui espresso. O surpriza placuta este sita nepresurizata (50mm diametru), care te lasa sa macini cafeaua la ce granulatie vrei, fara sa te forteze sa folosesti o cafea macinata mai grosier. Probabil o sita presurizata ar fi ingreunat mult apasarea aripilor. Baieti destepti, ce sa mai…  🙂

Tot la capitolul constructie vreau sa va arat si piesa prin care trece apa din rezervor catre portafiltru, care nu m-a impresionat deloc ca si solutie aleasa, fiind dintr-un soi de silicon, cu multe gauri pe toata suprafata. Practic s-a dorit o “imitatie portabila” a grupului unui espressor normal, sita aceea metalica numita de noi “dus”, aratand in viziunea celor de la ROK astfel:

Baza acestui espressor manual este si ea foarte interesant stantata, la ultimul upgrade (odata cu schimbarea numelui in ROK Espresso din Presso) primind picioruse de cauciuc, indispensabile as spune, caci in timpul apasarii fieratania a stat destul de fixa. Cred ca in varianta veche, Presso, s-au intamplat multe cazuri de alunecare, fara acele picioruse.

 

UTILIZARE SI PERFORMANTE:

Odata ce ai mai preparat in viata ta un espresso, o sa iti fie foarte usor sa intelegi modul de functionare al acestui aparat, aplicand teoriile generale legate de eforturile pentru stabilitatea temperaturii apei. Desigur, sunt termeni prea pretentiosi pentru un manual portabil, dar chiar si incepator fiind ar trebui sa stii ca e bine ca temperatura apei sa fie pe cat posibil constanta, de la boiler si pana la contactul cu apa, pe parcursul secundelor de curgere. Dar in cazul ROK, neavand rezistenta electrica sau boiler, la fel ca un espressor obisnuit, iti va  trebui o sursa de apa fierbinte, relativ usor de gasit la locul de cazare atunci cand pleci intr-o vacanta, si as spune eu, rapiditate in miscari ca sa nu se raceasca apa. Tot cu gandul la stabilitatea termica, eu as avea sugestia de a  tine portafiltrul, pret de un minut macar, intr-o cana cu apa fierbinte, urmand sa il scoateti si sa il stergeti chiar inainte de folosire. Nu este obligatoriu dar ar ajuta mult.

Primul experiment facut a fost cam neglijent, lasand apa prea mult sa stationeze intr-un vas descoperit, inainte de a o turna. Cum apa se cam racise, espresso-ul rezultat (folosind cafea proaspat prajita si macinata inainte de folosire la granulatia pe care o foloseam pe Bezzera) a avut o latura mai pronuntata de aciditate (acreala), semn ca apa folosita a fost cam rece. Am repetat experimentul, de data aceasta turnand inainte niste apa fierbinte peste portafiltru, cum fac si acasa in mod uzual, si miscandu-ma ceva mai repede.  Strategia a dat roade si gustul s-a schimbat mult in bine. Dovada ca in espresso detaliile conteaza foarte mult.

Rutina de preparare e una foarte simplu de aplicat:

– in portafiltrul incalzit cu apa fierbinte in prealabil (repet, nu este obligatoriu dar imbunatateste foarte mult gustul) puneti 12-14g de cafea macinata la o granulatie fina, specifica espresso-ului (14g ar insemna un portafiltru plin). Aici o rasnita manuala face minuni, alaturi de boabe de cafea proaspat prajita

– presati cafeaua in portafiltru cu fundul masurii de plastic din dotare sau daca aveti cum, confectionati-va/cumparati un tamper metalic de 50mm

– deschideti aripile aparatului pentru ca pistonul care va impinge apa sa se ridice, montati portafiltrul si turnati apa fierbinte luata chiar atunci de pe sursa de incalzire (aragaz, fierbator, microunde), pana se umple recipientul. Pentru ca nu exista o valva de oprire a apei, aceasta va curge prin recipient direct in portafiltru, peste cafea. Partea buna este ca realizati cu aceasta ocazie un fel de preinfuzie, eventualele crapaturi din pucul de cafea, sudandu-se si facand blocul mai compact.

– apucati cu ambele maini bratele espressor-ului si apasati cu o forta egala pana la capat. Am observat in clipul lor de prezentare ca se poate repeta operatiunea de apasare cand ati ajuns la capat, ridicand iar aripile. Eu as incerca totusi sa dozez de la inceput totul si sa imi iasa din prima cei 60 ml, pentru un espresso dublu, caci apa deja si-a pierdut din temperatura si riscam sa stricam espresso-ul, cu nuante prea acide.

– inainte de a scoate portafiltrul puteti pune un vas sub el, pentru a elimina surplusul de apa printr-o noua apasare ori prin desfiletarea sa.

Am tras si cateva cadre video, ca sa vedeti “pe viu” ce poate ROK Espresso:

 

Nu pot sa-mi dau seama daca acesti pasi ai prepararii sunt greu de urmat pentru un incepator (inclin sa cred ca nu) insa cuiva care foloseste deja un espressor electric i se va parea o joaca de copii. Spre deosebire de sistemul clasic, manualitatea aceasta te tine mai mult in priza pe parcursul extractiei, participand activ la fiecare pas al prepararii. Iar pentru un pasionat aceasta este o senzatie unica. Inevitabil vor aparea comparatii cu espressoarele manuale gen La Pavoni Europiccola, si trebuie sa subliniez ca exista o diferenta clara intre ele, desi recunosc, eram tentat sa nu fiu asa categoric initial. E drept si pretul este triplu in cazul La Pavoni, dar Europiccola este un espressor de sine statator, care poate fi utilizat zi de zi. Pe ROK eu il consider ca o excelenta varianta portabila, pentru momentele cand vrei sa iei cu tine in vacanta ceva din savoarea espresso-ului baut acasa in fiecare dimineata (colegul forumist Cosmin a avut dreptate).

Curios din fire, am incercat sa folosesc si accesoriul pentru spumarea laptelui. Daca pe partea de espresso, cu ceva exercitiu poti obtine un shot destul de ok, pe partea de capuccino spuma obtinuta din lapte rece este departe de crema de lapte facuta la espressorul de acasa. Insa tinand cont ca am stat la cort si am incalzit apa la foc de lemne, ce pretentii sa mai avem? Sau ca stam la o pensiune care ne pune la dispozitie un amarat de filtru de cafea? Sau ca la parinti  acasa nu gasesti decat clasicul ibric? Partea buna este ca poti sa-ti faci un pseudocapucino sau un pseudolatte machiato, “pompand” laptele cam 30 de secunde (similar cu metoda French Press) pana capata o consistenta mai groasa si spumoasa:

 

PRET: 

Atunci cand vine vorba de pret, ROK Espresso nu face prea multe concesii. Probabil s-au gandit sa se pozitionese mai sus, nu pentru cei care nu au avut niciodata un espressor ci pentru cei cu venituri medii si peste medie, care vor o alternativa portabila, pentru vacante/deplasari, la espressorul de acasa . In Romania, ajunge in magazine la 730 de lei, dar ca de obicei, cititorii Espressoman.ro au discount 10% la importator (prin tabloul de reduceri), deci il vom putea lua cu 650 de lei. Nu este un pret mic, insa are avantajul ca nu vei schimba consumabile (site, filtre textile sau metalice), care in timp se aduna…

 

CONCLUZIE:

Daca esti un espressoman pofticios, pot sa bag mana in foc pentru faptul ca niste boabe proaspat prajite si o rasnita manuala, vor face ROK-ul nelipsit din orice calatorie, alinand cu succes dorul de espresso-ul tau de acasa. Mai pot sa intuiesc  ca in configuratia de mai sus, greu vei gasi hotel, restaurant sau pensiune in Romania turistica, in stare sa iti ofere un shot mai bun, la ce bataie de joc este in horeca autohtona, exceptie facand unele cafenele mai serioase. Espressorul manual cu pricina aduce dupa sine si plusuri si minusuri, asa cum le-am analizat mai sus, dar pentru cei care doresc neaparat espresso in vacanta, senzatia prepararii la un ROK si rezultatele obtinute vor face deliciul fiecarei dimineti departe de casa.

Pentru a dezbate impreuna subiectul, va asteptam pe forum, unde ROK Espresso are un topic dedicat.

 

 

 

 

 

 

Category: Espressoare  5 Comments

Espressorul manual La Pavoni Europiccola Lusso – Zen in espresso (review)

 

*Articol scris de user-ul Fane, moderator pe Forumul Espressoman

 

Inainte de sarbatori am hotarat sa-mi fac un cadou si am decis sa-mi schimb espressorul, mai ales ca aparatul pe care-l aveam (Gaggia Pure) era imbatranit si fizic si moral. Fiind o decizie de moment n-am avut timp sa ma documentez foarte mult si am luat-o mai mult impulsiv. De multa vreme imi placeau cum arata aparatele cu levier (espressoarele mauale) si discutand cu prietenul meu Liviu despre ce aparat sa-mi iau am aflat ca acestea nu sunt nici asa scumpe cum aveam impresia si ca exista importator pentru ele si la noi in tara. Am dat un scurt search pe Google si am am vazut ca in general sunt destul de apreciate asa ca am contactat importatorul, am primit reducerea de forum si in aceeasi zi espressorul era deja in drum spre mine. A fost o decizie impulsiva dar care s-a dovedit ulterior a fi una buna.

Ajuns cu pachetul acasa l-am desfacut nerabdator. Prima impresie mi-a confirmat asteptarile – aparatul arata foarte bine si este atent lucrat.  Vorbim de un espressor manual conceput in anii 1950 (citez din descrierea de pe pagina La Pavoni) si chiar este un indiciu bun apropo de cum se faceau lucrurile in acea perioada. Designul este unul retro functional, nu cum am vazut la unele aparate de conceptie moderna doar un aspect retro stilizat. Chiar arata a lucru facut sa tina o viata caci nu prea vad mare lucru care sa se strice la el.

In pachet, pe langa aparatul frumos ambalat, am gasit portafiltrul, o sita de simplu, una de dublu si un tamper de plastic cam jucarie, dar suficient pt a folosi aparatul (voi scrie mai jos de ce):

 

Imediat dupa ce am desfacut pachetul am incercat sa fac un espresso si de aici a inceput distractia. Prima extractie am realizat-o cu rasnita calibrata pentru Gaggia Pure si cu o cantitate de cafea pusa din ochi iar espresso-ul a iesit cam “ciorbita”. Am cantarit cafeaua si mi s-a parut ca am pus in exces, caci pucul atingea sita superioara a grupului. Asa ca m-am apucat de citit pe net ce e de facut si am aflat ca la genul acesta de espressoare (manuale), tamparea nu se face ferm, ca la aparatele cu pompa, preferandu-se doar o presare usoara (de asta ziceam mai sus ca tamperul de plastic din pachet e suficient). Practic, din ce am observat eu, tamparea se face cand montezi portafiltrul pe grup, de aceea trebuie avut grija sa il inchizi cam pe aceeasi pozitie de fiecare data. O alta chestie pe care am aflat-o de pe forumurile internationale este faptul ca nu se aplica “ortodoxia” espresso-ului cu cele 25 de secunde celebre. Extractia trebuie apreciata dupa alti factori – aspectul cremei, gust, etc. – din acest motiv La Pavoni Europiccola nu prea este un espressor recomandat incepatorilor, caci nu au experienta necesara in a aprecia corect un espresso. Asa ca am cantarit in continuare cafeaua, am mai facut cateva extractii pentru calibrarea rasnitei si au inceput sa se arate rezultatele in ceasca. Espresso-ul are acum un corp mult mai pronuntat decat cel obtinut cu vechiul aparat, folosind aceeasi cafea, si niste accente florale pe care nu le obtinusem niciodata. A fost momentul cand mi-am dat seama ca alegerea mea impulsiva n-a fost una gresita. Cu toate acestea, va recomand sa va informati temeinic inainte de orice achizitie.

 

Un aspect deosebit la genul acesta de espressoare, fata de cele clasice cu pompita, este forta de apasare a levierului in timpul extractiei, deoarece presiunea o faci tu, manual, tocmai prin aceasta apasare. Cei obisnuiti cu espressoare semiautomate, la care eventual au scazut presiunea de la 15 la 9 bar observand rezultate semnificativ imbunatatite in ceasca, ar putea crede ca presiunea cu care se apasa levierul e cruciala. Ei bine nu-i tocmai asa. Ca sa citez din manualul aparatului “presiunea trebuie dozata in functie de rezistenta pe care ti-o opune levierul”. Aceasta presiune nu prea se poate cuantifica asa cum se poate face la tampare cand pui portafiltrul pe cantar si vezi care este forta apasarii. Trebuie “sa-ti faci mana” cu aparatul, insa pot sa estimez o tampare intre 5 si 10 kg forta. In niciun caz nu trebuie “rupt in doua” cu o rasnire foarte fina pe care apoi sa o compensezi cu o presiune mare aplicata pe levier. Daca la espressoarele cu pompa macinarea prea fina duce la incetinirea curgerii sau chiar la blocarea acesteia, in cazul espressoarelor manuale poate exista tendinta aplicarii unei forte mari pe levier ca sa compensezi. Cafeaua obtinuta astfel va fi supraextrasa, cu gust de ars, lipsita de arome si amara, plus ca supui si aparatul la suplicii. Initial credeam ca espressoarele manuale mai scumpe sunt dotate cu manometru pentru a te ajuta sa dozezi forta pe care sa o aplici levierului si implicit presiunea in timpul extractiei. Dupa ce m-am uitat pe manualele de instructiuni am aflat ca acel manometru nu masoara presiunea din timpul extractiei ci presiunea aburului din boiler, asa ca m-am decis sa iau modelul cel mai ieftin, Europiccola fara manometru, si consider ca am facut o alegere buna.

 

Espressorul are un boiler pentru 8 cafele, dupa specificatiile producatorului, iar fata de aparatele clasice se diferentiaza si prin faptul ca nu poate fi reumplut “din mers”. Cu alte cuvinte, daca vrei sa-i pui apa, trebuie sa-l lasi mai intai sa se raceasca putin, deoarece, in modul normal de functionare, apa din boiler are peste 100 de grade, iar daca-i desfaci capacul o sa iasa aburi fierbinti. Dar pentru un utilizator casnic normal capacitatea pe care o are e suficienta. La noi se bea destul de multa cafea si boilerul umplut de dimineata ne ajunge in general toata ziua. Espressoarele mauale La Pavoni mai scumpe au si boiler de 16 cafele care cred ca-i mai mult decat suficient pentru cel mai mare bautor de cafea, intr-o utilizare casnica. Probabil ca aceste aparate mai mari se si incalzesc mai geu, caci al meu se infierbanta dimineata in 15-20 minute (peste zi il las pornit). Pentru incalzirea mai rapida a grupului, imediat dupa pornire,  se poate ridica levierul la maxim, de cateva ori, cu portafiltrul fara sita montat. Practic, dupa ce boilerul a ajuns la temperatura de lucru, va curge apa fierbinte prin grup si prin portafiltru, acestea incalzindu-se mult mai repede, iar aparatul devenind “ready to shoot” intr-un timp mai scurt.

Nu m-am putut abtine si am aruncat o privire si in interiorul espressorului, lucru pe care nu vi-l recomand, mai ales ca nu prea aveti ce cauta prin el. Constructia este simpla, chestie pe care eu o vad ca fiind buna, simplitatea insemnand de obicei si fiabilitate. Aparatul nu are termostat ci un presostat pentru controlul presiunii din boiler si implicit al temperaturii apei. Cu toate ca aceasta se infierbanta la peste 100 de grade (atentie in exploatare sa nu puneti mana pe boiler caci frige!) cafeaua iese excelent, fara gust de ars, probabil pentru ca apa se mai raceste cand trece prin grup, devenind optima pentru extractie. Am masurat temperatura apei cu un termometru alimentar dupa ce am lasat-o sa curga intr-un pahar de plastic si rezultatul se vede in fotografie:

 

O modare cu PID nu cred ca este posibila fiindca s-ar incurca in functionare cu presostatul. S-ar putea monta un PID doar daca dezactivezi presostatul, dar nu prea stiu ce implicatii ar avea asta si cat de sigur ar mai fi espressorul in exploatare, deoarece marirea excesiva a temperaturii apei in boiler va creste implicit si presiunea…

In privinta frotarii laptelui nu va pot da prea multe detalii fiindca sunt cam certat cu laptareasa 🙂 la noi in casa fiind preferata cafeaua fara lapte. Cand voi avea timp si chef de joaca, voi incerca si functia de aburi, dar nefiind specialist in latte-uri nu cred ca voi putea fi obiectiv in aprecieri. Review-urile de pe forumurile internationale spun ca ar fi ok si din acest punct de vedere, mai ales ca exista premise solide – capul tevii de aburi are trei gauri, boilerul este mare, asa ca ar trebui sa asigure presiune si volum de abur. Aparatul vine cu un accesoriu pentru frotare facila dar inca nu l-am incercat nici pe acesta. Daca o sa ma apuc sa fac crema de lapte pentru capuccino voi merge pe metoda clasica, neavand incredere in accesoriile astea minune. Poate un alt cumparator al acestui apararat, cu mai multa experienta decat mine pe partea de bauturi cu lapte, ma va ajuta sa completez review-ul.

De retinut! Sotia l-a pornit fara apa in boiler si m-am speriat caci aparatul a incetat sa mai functioneze. Dar dupa ce am citit manualul am aflat ca La Pavoni Europiccola are protectie la supraincalzire. Daca cineva mai pateste treaba asta, cautati in partea de jos a espressorului, acolo unde exista un dop de cauciuc, fix sub centrul boilerului. Dupa ce-l scoateti veti vedea un buton mic portocaliu pe care se apasa cu ceva ascutit iar aparatul isi revine.

Am incercat si filmarea unui shot, nu tocmai dintre cele mai reusite cu acest aparat.  Cam asa e cand vrei sa te dai “profesor” 🙂

 

 

Concluzii
Pro:
– calitate a extractiei foarte buna
– design elegant pt cei care sunt pasionati de aspectul retro
– aparatul functioneaza bine “out of the box”, cu accesoriile din dotare, nefiind nevoie de tuning.
– constructie solida

Contra:
– genul acesta de aparat nu este recomandat incepatorilor (cu exceptia celor foarte documentati)
– sita are diametrul de 52mm, asa ca accesorii gen portafiltru fara fund nu pot fi cumparate decat de la producator (daca se gasesc). De exemplu sita VST nu se produce pe acest diametru.
– espressorul trebuie lasat sa se raceasca pentru a fi reincarcat cu apa.

Nota Espressoman: Pentru alte discutii va asteptam pe forum, in topicul dedicat acestui espressor manual La Pavoni Europiccola Lusso. Intre timp (sept. 2015)  am obtinut exclusiv pentru cititorii platformei Espressoman, de la importatorul La Pavoni in Romania, un discount de 15% pentru pasionatii de levere, prin tabloul de reduceri.

Category: Espressoare  4 Comments

Site presurizate versus site nepresurizate

…sau de ce fug espressomanii de o singura gaura 🙂

Si pe forum si pe email si in rapoartele Google referitoare la cautari, am observat un procent mare de utilizatori care se intreaba care-i treaba cu sitele din portafiltru? De ce se vorbeste de presurizare si nepresurizare? Care sunt cele mai bune?

Ca notiuni introductive, sitele presurizate au o singura gaura pe fund si arata ca in pozitiile 3 si 4, iar sitele nepresurizate, au multe orificii pe fund si arata ca cele din pozitiile 1 si 2:

*sursa foto: gallacoffeeblog.co.uk

Daca sunteti incepatori si nu stiti ce tip aveti, uitati-va mereu pe spatele sitei sau in lumina, caci cele presurizate au in interior o sita care iti da impresia ca ar avea multe gauri. Asta deoarece sunt doua straturi, unul format dintr-o pelicula perforata si altul format dintr-o pelicula ce are o singura gaura. Am intalnit useri care “se jurau” ca folosesc site nepresurizate, pentru ca se uitasera doar in interior 🙂 Am intalnit si useri care au decupat cu flexul al doilea strat, pentru a “depresuriza” sita, insa pentru 25 de lei nu merita efortul, plus ca te alegi cu o  improvizatie romaneasca nu cu un accesoriu folositor.

Dupa ce am inteles cu totii despre ce vorbim, putem merge mai departe. Stim ca pentru a obtine un espresso, o pompa impinge apa in boiler si de acolo, trece fierbinte printr-un bloc de cafea, care este compactat intr-o sita (filtru). Normal ar fi ca apa sa nu intampine niciun obstacol pana ajunge in ceasca, in afara de  blocul de cafea, astfel incat presiunea la care a fost reglat aparatul (cel mai bine 9 bar), sa se regaseasca pe toata perioada extractiei, iar erogarea uleiurilor si aromelor din cafea sa se faca natural, fara nicio fortare. Astfel crema rezultata va curge in ceasca, in functie de prospetimea cafelei, si nu se va transforma intr-o spuma, cu multe bule de aer. Acest lucru nu se poate intampla decat daca folositi o sita cu multe gauri pe fund (nepresurizata). In mod logic, ce s-ar fi intamplat daca ati fi folosit una presurizata? Apa nu mai curgea natural prin cafea si apoi printr-o sita perforata, ci “se chinuia” sa iasa doar printr-o gaurica, creandu-se o presiune suplimentara pe pucul de cafea (de aici denumirea de “presurizata”), gustul fiind cu siguranta afectat, iar crema distrusa. Unde mai pui ca majoritatea aparatelor casnice vin setate foarte sus ca si presiune (pentru a putea suporta cialdele), prin urmare, peste cei 13-15 bar care deja modificau putin gustul espresso-ului, mai vine si obstructia lichidului intr-o sita presurizata…

Exista si cazuri (multe), mai ales atunci cand vorbim de aparate ieftine, in care s-a mers pe presurizarea portafiltrului, adica sita utilizata este una normala, nepresurizata, dar portafiltrul are un sistem care blocheaza gaurile sale mari de scurgere, fortand lichidul care vine din sita sa iasa printr-un orificiu minuscul aflat in interior. Din fericire, in majoritatea cazurilor, acest sistem de presurizare a portafiltrelor este detasabil, fiind prins cu suruburi sau folosindu-se un simplu disc de cauciuc:

*sursa foto – Home Barista

Sigur, va intrebati oare de ce ar apela producatorii la aceste tertipuri?! Raspunsul e simplu – de-a lungul timpului au primit multe reclamatii din partea clientilor neinformati, “ca nu obtin spuma”, desi au dat o gramada de bani pe aparat (perceptia valorii espressorului este subiectiva, in functie de veniturile fiecaruia). Pentru vanzator ar fi sinucidere curata sa ii spuna clientului, “du-te ma si cumpara o rasnita”, asa ca e mai simplu sa inventezi ceva care sa pacaleasca ochiul neavizat. Si uite asa, a aparut presurizarea. Situatia a devenit si mai discutata de cand Gaggia a inlocuit sitele vechi, normale, nepresurizate, cu altele care veneau optional inainte, presurizate, sub denumirea de “filtrul crema perfetta”. Spre deosebire de multe alte marci care produc gunoaie, astia chiar aveau espressoare bune, iar miscarea aceasta a adus multiple critici pe forumurile din intreaga lume. Dar si aici exista o parte plina a paharului, anume ca orice sita profesionala de 58mm se potriveste si la Gaggia, inclusiv celebrele VST sau Synesso, costul inlocuirii pornind de la 20-25 de lei. In cazul altor marci, trebuie discutat punctual, caci Ascaso are site nepresurizate pe modelul de top Steel PID dar presurizate pe cele entry level, Lelit foloseste nepresurizate si ofera optional si presurizate. De marcile mari ce produc si semiprofesionale nu mai are rost sa discutam, iar de chinezariile de la Altex/Domo va puteti convinge singuri…

Concluzionand, sitele presurizate pot fi folosite atunci cand inca nu ati cumparat o rasnita si optati pentru cafea gata macinta din comert. Este foarte probabil ca rezultatul sa fie mai aspectuos decat daca ati folosi o sita nepresurizata. Insa din momentul in care chiar vreti sa obtineti un espresso ca la carte, si v-ati achizitionat o rasnita, presurizarea trebuie sa dispara din ecuatie, obligatoriu, si ma refer aici inclusiv la acel tumburus de plastic ce vine cu acest tip de site. Desigur, teoretic se poate obtine espresso si cu o sita presurizata, macinand mai gros si micsorand doza, astfel incat cafeaua fina sa nu blocheze acea gaurica. Dar de ce am face sacrificiul asta? De ce sa nu extragi maximul de uleiuri aromatice dintr-o cafea macinata corespunzator? De ce sa nu te lingi pe bot cu un astfel de espresso cremos?

 

Solutia tehnica este foarte simpla si nu are legatura cu pierderea garantiei. Cei care aveti de schimbat doar sitele, cautati pe google diverse magazine de piese pentru espressoare, caci aduc si astfel de filtre. Asigurati-va inainte ca stiti diametrul sitei si cantitatea de cafea care ati dori sa incapa in ea. De exemplu, pentru un espresso dublu (60ml) veti avea nevoie de o sita de 14g, fiind foarte ok si cele de 15 sau 18g de la VST. Pentru espresso clasic (30ml) veti avea nevoie de o sita de 7g. Apropo de VST, acestea par a fi cele mai apreciate site din lume, datorita preciziei gaurilor si a formei. Sunt totodata si cele mai scumpe, dupa cum puteti vedea aici. Daca isi merita sau nu banii, e ceva mai greu de spus (eu inclin sa cred ca da), insa acest articol de pe coffeegeek, s-ar putea sa va mai lumineze.

Putem discuta mult pe marginea acestui subiect, de aceea va invit pe Forumul Espressoman, pentru a deschide noi subiecte care va intereseaza.

 

Gaggia Espresso Pure modificat sau cum sa scoti untul dintr-un espressor

Daca ai citit macar cateva articole de pe espressoman.ro, ai observat probabil ca vorbesc de niste standarde inalte, pe care mi le doresc aplicate si acasa. Dar cand dai 200E pe o masinarie, Gaggia Espresso Pure in cazul meu, e cam dificil sa obtii exact ce iti poate oferi un espressor de cateva mii de euro. Considerand ca aveti deja o rasnita buna (vezi articolul meu despre rasnite), uneori papilele gustative simt o aciditate exagerata (acreala) sau un amar nejustificat de calitatea cafelei. Si te intrebi de unde vine?  Una din principalele cauze, repet, excluzand calitatea boabelor, este presiunea prea mare cu care vine apa in portafiltru, producatorul setandu-si aparatele undeva in zona 14-15 bar, pentru a putea folosi si cialde. De fapt ce se intampla? Pompa impinge apa in boiler printr-o valva. Pentru a se crea o anumita presiune a apei valva contine un arc cu o “bila” in cap, arc impins de un fel de tub care se infileteaza, presand resortul si bila. Desfiletand acest tub va scadea presiunea, evacuandu-se mai multa apa prin el iar infiletandu-l va creste presiunea. Problema acestor aparate casnice este la valva facuta din plastic si cu un filet prea mic. De preferat este sa o inlocuiesti cu una mai potenta, de pe Classic, insa negasindu-se in Romania este mai simplu sa desurubezi tubul de care vorbeam, izoland filetul cu un material gen canepa si cateva garnituri. Astfel presiunea coboara in limitele normale 9-10 bar iar gustul espresso-ului se imbunatateste considerabil! Cum se face? Userul Fane de pe forumul Softpedia a “patentat” metoda!

Va asigur din start ca nu e deloc complicata miscarea insa nici foarte simpla, prin prisma micilor batai de cap ce pot aparea. Daca ai o rasnita buna si esti multumit de rezultat eu zic sa nu te bagi sa faci modificarea decat daca ai habar de putina tehnica – electrice si instalatii. Eu nu prea am avut si m-am cam chinuit!

1.Decuplati aparatul de la curent, scoateti rezervorul de apa si pregatiti o surubelnita stea si una dreapta.

2.Scoateti robinetul de plastic pentru aburi prin desfiletarea pana la capat apoi trageti de el, si infiletati la loc ca sa nu curga.

3.Cu o surubelnita dreapta, micuta, impingeti usor placuta cromata prin cele doua fante pe care le are. Va iesi din clame si va va dezvalui primele doua suruburi, care impreuna cu al treilea (zona rezervorului) va da voie capacului negru sa fie extras. Nu scoateti contactele acestuia pentru ca nu e nevoie si e posibil sa nu le mai nimeriti. De asemenea grija mare sa nu atingeti firele scurte (ce il leaga de aparat) de boilerul care va fi incins la un moment dat.

4.Acum aveti imaginea interiorului insa fara acces la zona valvei. Va despart 4 suruburi de fericitul moment Doua in fata, langa boiler, in colturi, (suruburile boilerului nu trebuie desfacute) si doua in spate, sub rezervorul de apa.

5.Dupa desfiletarea completa apucati cu degetul mare al unei maini de gaura rotunda din mijloc si cu cealalta mana impingeti putin zona mufei de curent. Astfel, tragand in sus usor, va iesi tot mecanismul pe care il puteti aseza pe o masa, insa cu atentie sa nu scapati pe jos capacul negru pe care stau contactele si butoanele de pornire. Alaturi vi se va dezvalui un mastodont de plastic

 

6.Identificati valva buclucasa, trageti usor de furtun pana iese, apasand cu ungia pe capatul sau, desfiletati valva.

 

7.Aici e partea cea mai “complicata”. Trebuie luata decizia etansarii acelui filet. Dupa mai multe incercari am gasit niste garnituri foarte stranse si mai grosute pe care le-am pus pe valva. In fata am lasat garnitura rosie originala, iar restul de filet l-am acoperit cu putin material tip naylon (garnitura buna, garnitura proasta, garnitura originala). Folositi totusi canepa (ca instalatorii) sau scotch de teflon (cum a spus Fane).

8.Infiletati valva la loc insa nu foarte strans caci veti reveni la presiunea anterioara de 14 bar, dar nici prea lejer pentru ca va picura pe langa.

9.Pentru ca eu l-am bagat si l-am scos din carcasa de aprox. sapte ori, puneti si probati mecanismul pe masa, pe niste suporti (eu am ales borcane), infiletati strans manometrul INLATURAND SITA din portafiltru, asezati rezervorul de apa si apoi conectati masinaria la curent. Cand s-a aprins becul de armare porniti pompa, observati presiunea pe manometru, desfiletati portrafiltrul usor. Apoi cercetati cu atentie valva pentru a vedea daca picura pe undeva. Daca nu ati nimerit presiunea din prima (10.5 bar) mai desfiletati putintel apoi repetati operatiunea de mai sus, urmarind din nou cu atentie valva. Daca e totul ok, repetati, ca sa va convingeti ca nu picura nimic pe la filet. Din experimentele facute deduc ca e mai bine sa desfiletati valva pana cand obtineti 10.5 bar. In momentul extractiei propriu-zise presiunea va fi mai mica cu un bar decat in momentul testului. Asta am observat-o pe noul espressor Bezzera pe care il posed, dotat cu manometru.

10.Introduceti mecanismul in carcasa de plastic si infiletati suruburile. Sunt de aceeasi marime toate asa incat nu puteti gresi. Aveti grija la reasamblare ca firele capacului negru sa nu stea lipite de boiler!

This is it!

Va arat si un shot de 22 de secunde, putin grabit, facut la scurt timp dupa modificare. Se observa acele dungi de culoare, la inceputul extractiei. In urmatoarele, care au fost mai bune, momentul tine si mai mult. Pana la modificare nu stiu sa fi vazut vreodata acele dungi colorate. Sper sa nu fie autosugestie…

  In privinta gustului se observa schimbarea, adica disparitia accentelor prea amar/prea acru, lasand libera savoarea cafelei asa cum ar trebui sa fie. Insa nu va asteptati ca schimbarea de gust sa o recunoasteti fara sa aveti ceva experienta in spate, adica macar un an de trecut prin tot felul de cafele espresso. Practic acum se pot aprecia mai clar aciditatea, corpozitatea, aroma cafelei. Nu e o schimbare de la cer la pamant, asa cum a fost cand am trecut de la cafea gata macinata la rasnita micuta Gaggia MM STeel, sau de la MM Steel la rasnita semiprofesionala Cunill Tranquilo insa daca ai papilele gustative sensibile, iti vei da seama de imbunatatiri.
Ca o “reactie postoperatorie” negativa am observat un zgomot “ca de motor diesel” pe care il face carcasa din plastic la pornirea pompei, probabil pentru ca se ating pe undeva. Am desfacut tot si iar am reansamblat dar vibratia persista. N-am ce sa-i fac!

Spor la treaba!

Care espressor e mai bun? Intai rasnita apoi restul!

*Articol actualizat 2017

Ani de zile am dezbatut pe forumuri cu pasionatii de espresso problema aparatelor utilizate inclusiv achizitia unui espressor bun. Bineinteles ca am si experimentat cateva din ele si am putut sa-mi fac o imagine destul de clara! De la inceput va semnalez cateva capcane, de care neaparat trebuie sa tineti cont:
– un espressor automat nu le stie pe toate si nu este o solutie buna pentru acasa
– 90% din reclamele pe care le vedeti la TV sau pe internet sunt facute aparatelor de doi bani
– designul nu are nicio legatura cu functionalitatea, asadar un aparat colorat care vine frumos in bucatarie nu inseamna ca e si bun
–  pretul ridicat nu inseamna neaparat calitate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa coboram stacheta prea jos
– atentie la campaniile agresive din hypermarketuri cand puteti fi determinati sa cumparati impulsiv, datorita degustarii sau a unor vorbe frumoase
– fiecare avem de obicei o imagine frumoasa preconceputa despre espresso si cu cat e mai frumos aparatul, amabalajul si descrierea producatorului cu atat mai tare ne imaginam ca vom obtine cu acel aparat o cafeluta delicioasa
– multe dintre marcile care au o sonoritate frumoasa, italiana sau germana, sunt de fapt made in China
– Krups, DeLonghi, Philips Saeco, Ufesa, Rowenta, Bosch, Electrolux, Singer, Rohnson etc. nu sunt marci cu traditie in quality espresso iar unele dintre acestea sunt chiar chinezarii de-a dreptul. Asta nu inseamna ca nu pot fi cat de cat ok pentru inceput, insa trebuie asumate viitoarele probleme de service, potentialul gust de plastic ars sau calitatea mediocra a rezultatelor obtinute. Mai bine pui banii deoparte pentru ceva mai bun.
– documentati-va excesiv de mult inainte de a face o achizitie, pe forumuri nu pe site-urile magazinelor!

Simt ca trebuie sa incep cu o replica de pe un forum strain de specialitate, scrisa de un pasionat: “Espressorul este doar un accesoriu al rasnitei” 🙂 Desigur, este o exagerare dar se poate retine esenta glumitei – NICIODATA nu veti putea obtine un espresso delicios fara a folosi o rasnita, indiferent ca ati fost la supermarket si ati dat  jdemii de sute pe nu stiu ce cafea macinata Illy, Davidoff, Lavazza care va fi bagata in espressorul lu’ peste sarat, cumparat cu 1000E din Italia! Si nu neaparat pentru ca ar fi nasoale aceste marci ci pentru ca nu exista o macinatura standard pentru espresso, chiar daca pe eticheta spune altceva, dar si pentru ca aveti in punga o cafea deja macinata, factor letal pentru espresso.

Calitatea se obtine respectand cei patru M, de care vorbeste italianu’: MISCELA, MACINATURA, MACCHINA PER CAFFE’ ESPRESSO, MANO O MENTE DELL’OPERATORE. Numai tinand cont de toate aceste reguli puteti obtine un espresso perfect. Adica asa ceva:

Nu detaliez acum ce inseamna fiecare pentru ca am promis ca vorbesc doar de masinarii in acest post. Retineti doar ca folosind cel mai tare espressor profesional din lume, impreuna cu o cafea ambalata gata macinata, rezultatul va fi o ciorba lunga (sau scurta, dupa preferinte). La fel si cu o rasnita proasta in loc de cafea gata macinata. Chiar am fost la un eveniment (unde ma desfasuram ca MC) si in pauza l-am rugat pe barman sa foloseasca rasnita mea de atunci Gaggia MM Steel (relativ ieftina, de marca dar slabuta la caracteristici si inca “netunata”) pentru a folosi macinatura la espressorul lui profesional. Nu va imaginati ce zeama nasoala a iesit! A pus in functiune si rasnita lui profesionala si a facut un espresso… Nu mai spun continuarea ca o banuiti 🙂 E adevarat ca peste un timp am aflat cum imi pot “tuna” micuta mea rasnita si facand o mica modificare am inceput si eu sa obtin rezultate cat de cat satisfacatoare, insa specificatiile ei tehnice erau foarte slabe, alaturi de o fiabilitate foarte slaba (nu se mai fabrica din cate stiu).  Espressorul folosit atunci era un Ufesa 7140  care intre timp, dupa 6 reparatii in service, inca se mai taraste s-a dus la gunoi, nu inainte de a-i desface boilerul si a ma speria de balaurii din interior.

Asadar ajungem la intrebarea initiala: care espressor este mai bun? Pai hai sa vedem ce tipuri gasim in piata si in ce ordine le-as aseza eu, in functie de experientele cu fiecare tip de aparat! O sa incep cu cele mai slabe pana ajung la cele mai bune.

  • Cafetierele mascate sub numele de espressor – sunt de doua feluri: combi, adica jumatate filtru jumatate “espressor”, si cele cu pompa de aburi,  foarte usor de recunoscut pentru ca arata aproximativ la fel si sunt foarte fragile. Aveti imagini cu ele in cuvintele link! De evitat total!
  • Aparatele care merg doar cu capsule tip Nespresso, Lavazza, Tassimo, Senseo, Dolce Gusto etc. – calitatea poate creste, fata de cazurile de mai sus, insa nu cu mult. Reprezinta poate cel mai pervers instrument de marketing al firmelor producatoare, pentru ca se adreseaza segmentului de populatie cu venituri medii si peste medie, activ, cu timp limitat, necunoscatori al cafelei espresso si nedoritori de a bea un espresso adevarat, contand in special rapiditatea, simplitatea sau curatenia. Pe un aparat care face 30E veti da in jur de 100-200E la care trebuie sa adaugati costurile imense ale capsulelor, mai ales daca beau doua persoane, zilnic (minim 200 de lei / kg ajunge cafeaua din capsula de 7g). Adaug si incertitudinea continutului din capsula, mai ales in cazul sortimentelor tip capuccino, macchiato etc. unde e dezastru.  Am baut intr-un supermarket la o promotie si mi-a venit sa rad…pur si simplu! Iarasi, nici aceste aparate nu merita absolut deloc banii!
  • Espressoarele care merg numai pe cialde – indraznesc sa le pun pe locul 3, in fata capsulelor, pentru ca am baut si unele au fost ok. E drept, aici conteaza enorm calitatea cialdelor, de fapt a cafelei pe care o contin. Cialdele sunt acele “pliculete” rotunde de hartie care contin cafea macinata in interior. Totusi, in ziua de astazi majoritatea semiautomatelor permit folosirea cialdelor, deci a investi intr-un aparat care foloseste doar cialde (ESE Pods) nu se merita!
  • Espressoarele automate cu rasnita incorporata (superautomate) – daca te dau banii afara din casa si ai niste zeci de milioane pentru o scula de calitate, vei avea satisfactia unui cvasiespresso bunicel, insa nicidecum asemanator cu ce ai baut prin cafenelele italiene, sau prin cele romanesti care se respecta la acest capitol. Ba chiar cineva cu o rasnita buna si un espressor de cateva sute de lei va scoate un espresso mult peste ce poate automatul tau de 500E- 10.000Euro. E drept, in cazul birourilor, sunt un compromis relativ ok pret / comoditate. De retinut ca nu sunt fiabile. Un superautomat are o mecanica fina si o electronica foarte complexe si iti trebuie mult noroc sa nu ai necazuri cu ele. Mai ales daca alegi niste marci ieftine, esti condamnat la service, iar cand vor iesi din garantie pun pariu ca nu vei plati jumatate din pretul aparatului pentru nu stiu ce componenta electronica bulita! In plus, in cazul multora, rasnita incorporata are doar cateva trepte de rasnire ceea ce e grav pentru ca fiecare tip de boabe e diferit. De mentionat si problema boilerului care se infierbanta, si care e situat in apropierea containerului cu boabe iar caldura este unul dintre cei mai mari dusmani ai cafelei prajite! De fapt automatele nu prea folosesc boiler ci thermoblock-uri, adica o bucata de metal cu serpentine in interior, care se infierbanta. De curand a aparut si problema mucegaiului din automate, semnalata in public Germania.
  • Espressoarele semiautomate – cea mai buna alegere posibila si, credeti-ma, de la locul 1 la locul 2 (automatele) este o diferenta ca de la Champions League la Liga lu’ Mitica! Atentie insa ce cumparati si insotiti obligatoriu acest aparat de o rasnita buna. Urmatorul articol l-am dedicat integral rasnitelor! A folosi un espressor semiautomat fara o rasnita alaturi echivaleaza cu bani aruncati pe fereastra. Exista si semiautomate cu rasnita incorporata daca aceasta idee va surade mai mult (pentru unii e un prag psihologic, trecand de la un automat), cu dezavantajul ca la un viitor upgrade va trebui vandut tot ansamblul. Alegand un semiautomat va veti lovi si de mitul celor 15 bar. E aceeasi treaba cu zecile de megapixeli ai aparatelor foto marketizate excesiv.  Din contra, 15 bar inseamna prea mult, ideal fiind 8-9 bar,  insa majoritatea sunt reglate la 13-15 bar pentru a putea fi folosite si monodozele (cialdele), asadar sa nu considerati acest parametru ca un criteriu de cumparare, mai ales ca pe espressoarele mai bune, presiunea se poate modifica. Daca bugetul permite, alegeti espressoarele cu PID, caci puteti controla electronic temperatura, grad cu grad, lucru extrem de important.  Ca si marci, trebuie mizat pe cele cu vechime in espresso, in opozitie cu brand-urile cunoscute de toti dar  chinezarii la origine (DeLonghi, Krups, Rohnson, Zelmer, Ufesa, Philips Saeco & stuff.)

Mai exista si espressoarele mauale, pe care nu le-am pus in enumerare din cauza raritatii lor, desi in ultima vreme au inceput sa apara si in Romania. Sunt mai degraba niste piese de arta pe care le gasiti in unele magazine specializate, fiind darul ideal pentru un pasionat cu gusturi alese, dar in acelasi timp, daca sunteti prinsi de farmecul lor, pot fi o alternativa foarte buna ca si espressor de zi cu zi. Presiunea se exercita manual prin coborarea unei manete ce actioneaza un piston. Rezultatele pot fi foarte bune, insa cu un pret, lucru manual din belsug si lipsa de control a temperaturii apei si presiunii! 

Repere la cumparare:

Pe langa cercetarea prealabila pe internet, tineti cont de importanta portafiltrului. Daca e foarte usor e semn rau. Daca manerul este subtire, gol pe interior, iarasi e semn rau. Cel mai important este capul portafiltrului care trebuie sa fie total din otel sau bronz cromat (de aici si greutatea de 350-400g), iar in interiorul lui trebuie sa intre o sita metalica. Alta constructie este doar o imitatie ieftina, chiar din partea marcilor cunoscute. Sitele se gasesc in functie de gramajul de cafea dorit.  Aici mare atentie caci ambele site trebuie sa fie pline de gauri pe spate nu doar cu o gaurica in mijloc. Producatorii fac aceasta smecherie pentru a da clientilor incepatori satisfactie, in sensul in care o sita cu o singura gaura in mijloc va forta si mai tare apa la trecerea prin cafea, generandu-se un surplus de presiune care se traduce printr-o spuma (nu crema) mai densa, obtinuta practic intr-un mod artificial, ca o iluzie optica! Asadar sitele trebuie sa arate asa nu asa, iar daca lucrurile nu stau cum trebuie asigurati-va ca diametrul portafiltrului este similar cu profesionalele si puteti inlocui sita la orice magazin de piese. Un articol detaliat despre diferenta dintre sitele presurizate si cele nepresurizate, am scris aici.

Nu uitati de accesorii!

In primul rand veti avea nevoie neaparat de un tamper, pentru ca producatorii de espressoare nu il pun in accesoriile standard sau daca o fac, il confectioneaza “la misto” dintr-un plastic subtire, care de multe ori nici nu acopera suprafata portafiltrului.  Acesta va ajuta sa presati uniform cafeaua macinata in portafiltru, inainte de a-l monta in espressor. Astfel cafeaua va opune rezistenta necesara la trecerea apei prin ea, rezultand o extractie corecta. Daca nu va permiteti sa dati 130 de lei pe unul bun, va duceti frumos la strungar cu o poza, ii dati diametrul sitei din portafiltru si ii cereti sa va confectioneze dintr-un material inoxidabil aceasta piesa. Simplu! Atentie, caci fara a fi compactata, cafeaua va murdari dusul espressorului si piesele din jur, lucru total neindicat, iar extractia va fi un dezastru.

Pentru spumarea laptelui se foloseste o cana speciala din inox, altfel va chinuiti in zadar cu una de ceai  🙂  Aveti nevoie de un pitcher / lattiera / cana de inox (sinonime) de 350ml sau daca se beau mai multe capuccino, una de 5-600ml.

Pentru inceput dar mai ales pentru viitor, consider obligatoriu un cantar cu zecimala, cele de bijuterii fiind 20 de lei pe net. Astfel pui in rasnita doar cat ai nevoie, nu lasi cafeaua sa se oxideze la aer.

Restul accesoriilor depind de buget, dar in mod normal nu mai aveti nevoie imediata de altele. Dar, dupa ce va obisnuiti cu prepararea, veti constata ca unii producatori livreaza sitele de 7g (cele mai mici) foarte proaste, in sensul ca aluneca mereu cafeaua prin ele, la presare. De aceea, daca diametrul se potriveste, ar fi indicat sa faceti rost de site profesionale, cele mai bune fiind VST, IMS sau La Marzocco simple, cu forma aceea ideala.  Eu mi-am mai cumparat si un picurator simplu, pentru ca ma incomoda la espresso dublu intr-o ceasca, cel cu doua brate, cafeaua curgand  uneori pe alaturi.

Concluzii:

Tragand linie, atunci cand va lansati in cautarea unui espressor INFORMATI-VA mai intai, apoi stabiliti-va un buget maxim, nu va caliciti dar nici nu exagerati cu bani aruncati, chiar daca aveti destui si de ce nu, cereti un sfat! E bine sa-ti potolesti acel impuls enervant de moment si sa mai astepti pana pui bani deoparte, decat sa regreti dupa. O sa incerc sa simulez niste scenarii, cu cateva recomandari concrete:

– buget foarte mic, de criza, fara nicio speranta de a se mari – solutia este combinarea unei rasnite manuale (Porlex Mini, la 208 lei cu tot cu reduceri la importator,  este un exemplu de luat in calcul) cu un espressor “mai chinezesc”. Combinatia inversa nu este deloc in regula. Exista si rasnite electrice ieftine (la 300-500 de lei), dar nu se preteaza in espresso ca si grad si viteza de macinare, cele manuale macinand mult mai calitativ, si le cumparati practic degeaba.  Uitati de  rasnitele  cu lama, de pe vremea bunicii caci infierbanta cafeaua evaporandu-i uleiurile aromatice, produc mult praf macinand total neuniform si nu te lasa sa stabilesti  diverse grade de rasnire. Deci intre o rasnita manuala buna si cea mai ieftina rasnita electrica buna, Ascaso I-mini I2 (700 lei) / Gaggia MDF (670 lei) nu exista cale de mijloc. Espressorul nu va fi unul cu pretentii, tinand cont de bugetul foarte limitat. Ne indreptam spre un semiautomat, nu cele cu presiune de aburi (deci NU cele din prima categorie enumerata mai sus), care sa aiba caracteristici cat mai apropiate de un produs mai bun din clasa. Pentru a alege dintre chinezariile de 350 de lei sa spunem, va recomand o vizita in magazinele fizice, pentru a va uita dupa cele care au portafiltre metalice, au cat mai putin plastic in interior si sunt depresurizabile. Trebuie sa fiti insa constienti ca mergand pe variantele “chinezesti” va asumati riscul  de a merge de cateva ori la service unde va veti intalni cu detinatorii de Krups si Delonghi 🙂 Practic, pana la 1100 de lei, nu gasiti o alternativa sensibil mai buna. Dureros este ca si marci mari in trecut, precum Gaggia, au ales sa se amestece in batalia chinezariilor, cu modele gen Gran Prestige / Gran Deluxe, niste copii la indigo de pe fratele “la fel de chinezesc”, Philips Saeco Poemia. Nu le recomand sub nicio forma!

– buget moderat, elastic la nevoie, insa limitat de gura nevestei (barbatului) 🙂  – va spun din experienta ca dupa nici un an, apar piticii ce indeamna la upgrade, asa ca incercati sa faceti alegerea potrivita din prima.  Eu as pleca aici de la o baza, adica cele mai accesibile espressoare casnice, capabile espresso – Gaggia Classic complet (1100 lei la importator cu sita nepresurizata si picurator metalic incluse) sau Lelit PL41E (1500 lei cu tamper). Bineinteles, e neaparat nevoie de o rasnita, dar vom fi limitati de bugetul moderat, asa ca avem 3 optiuni: 1. rasnita manuala entry level  Porlex (208 lei), 2. rasnita manuala de top – Kinu M47 (690 lei), celebra manuala romano-germana ce rasneste la o calitate peste multe electrice,  3. rasnita electrica entry level –  Ascaso I-mini i2 ( 700 lei) sau Lelit PL043MMI  (808 lei) sau Gaggia MDF cu dozator (765 de lei).  Se ajunge astfel la un total de minim 1300 lei daca mergeti pe rasnita manuala si Gaggia Classic (mai adaugati si un tamper de 100 lei pentru Classic)  sau minim 1800lei daca mergeti pe rasnita electrica sau manuala de top. 

– buget mare dar nu exagerat si dorinta de a cumpara ceva calitativ, care sa ofere siguranta unui espresso “perfect” – indiscutabil, aici as merge pe mana unui espressor cu PID, iar dintre toate, PL41TEM (2043 lei cu tamper) se detaseaza ca avand raportul pret / performante cel mai ok, alaturi de fratele mai mare PL81T, cu 500 lei mai scump dar “machiat” mai frumos.  Urmeaza rasnita, care poate fi ori o manuala Kinu M47 ori o electrica in functie de bugetul vostru, reperele de mai sus intre 700 si 900 lei ramanand valabile.  Desigur, se poate merge pe o rasnita semiprofesionala sau profesionala, daca bugetul permite, pana in 500E fiind Mahlkonig Vario Home  (1780 lei), Lelit PL72 (1890 lei) sau Baratza Sette (2000 lei). 

– buget generos, cu limite foarte largi, ce vizeaza performanta maxima acasa – daca sunteti dispusi sa invatati sa preparati acasa espresso si specialitati din lapte identice cu cele din bar atunci aflati ca se poate, dar cu putina munca de documentare. Forumul Espressoman va va fi foarte util din acest punct de vedere. Fara niciun dubiu, la buget mare poti pune un espressor din gama semiprofesionalelor casnice cu grup  E61, care sunt de doua feluri – cu sistem heat exchanger (HX) sau cu doua boilere (DB). Mai ieftine sunt HX-urile pentru ca sunt un compromis excelent intre aburul puternic, disponibil oricand (la cele single boiler de mai sus trebuie sa astepti un minut intre espresso si aburi si invers), si o extractie in parametrii profesionali a unui espresso. Le gasiti de la 900E in sus (Expobar Office Leva HX si Lelit PL62S fiind cele mai accesibile, 900-960E). Grup E61 inseamna ca zona unde se monteaza portafiltrul (grup ii spune) e facuta dintr-o bucata sanatoasa de aprox. 3kg de alama cromata, asigurand o stabilitate termica de invidiat. DB-urile, cu grup E61 sau nu, au un boiler pentru espresso si altul pentru aburi, dar sunt si mai scumpe. De exemplu un Expobar Brewtus IV, cum am si eu, cel mai bun DB calitate/dotari/pret (si care merge folosit si in cafenele mici), costa in Romania 1340E si asta cu reduceri cu tot. Apropo de aceste comparatii, va recomand si o postare de a mea din forum, unde i-am explicat unui user mai in detaliu diferentele SBDU/HX/DB. Un DB mai atipic este Lelit PL60 (mai popular in Germania), asta pentru ca reuseste intr-un pret relativ mic (3500 lei) sa aduca doua boilere, intr-un corp compact, existand multi pasionati de capuccino sau localuri mici care ar prefera usurinta si rapiditatea utilizarii unui DB, chiar daca fara grup E61, in fara unui HX. Brand-urile care produc HX-uri si DB-uri semiprofesionale sunt mai multe insa preturile sar destul de sus, de multe ori nejustificat, eu alegand sa va prezint calea mai accesibila si calitativa totodata de a intra in aceasta lume. Si pana la urma, daca ai un plus de bani , mai bine il directionezi catre o rasnita mai buna sau catre un termometru Eric (video in link) care da o precizie extraordinara in utilizarea HX-ului. Dar sa nu credeti ca o investitie intr-un espressor de top, va garanteaza reusita totala. Diferentele de gust vor veni din calitatea macinaturii, pe langa tipul si calitatea boabelor sau caracteristicile tehnice ale espressorului. Fiind vorba de un buget generos, lasati compromisurile pentru alte domenii. Singura concesie ar putea fi o rasnita manuala Kinu M47, pe care sa o pastrati pana cand va hotarati la o electrica de varf. Avand in vedere ca retentia este un lucru tare enervant acasa, la cateva cafele rasfirate pe zi (adica acea macinatura care ramane prin maruntaiele rasnitei), in maxim 1000E buget de rasnita as considera Hedone Honne (950E) ca fiind ideala in mediul home, datorita retentiei aproape zero si a cutitelor hybride de 65mm / 68mm. Nu pot sa nu o mentionez pe a mea Mahlkonig K30 Vario (1800E) ca fiind un clasic impecabil al rasnitelor profi ce se potrivesc si acasa. Mai exista si gama de semiprofesionale, despre care faceam vorbire mai sus, in bugete de aprox. 400E per rasnita.  

Acum totalul si-l face fiecare in functie de cat il strange pasiunea, iar sumele pot creste simtitor (exista si Dual Boilere nepamantene de 6-7000E gen La Marzocco GS3 sau Dalla Corte Mina) , de aceea reiterez – informati-va mult si puneti intrebari in stanga si in dreapta, pana sunteti convinsi ca ceea ce cumparati vi se potriveste si reprezinta alegerea optima in respectivul buget.

Sper ca am reusit sa fac o sinteza cat de cat ok, pe intelesul tuturor si folositoare in cautarile voastre. Am mai pus link-uri mai sus spre preturile minime de la importatorii in Romania, pentru ca acestia ofera exclusiv cititorilor si forumistilor Espressoman.ro, posibilitatea de a cumpara direct de la ei, sub preturile din magazine,  prin tabloul de reduceri Espressoman, lucru probabil unic pe piata de electronice din Romania.

Un articol folositor in continuarea cautarii voastre este cu siguranta cel dedicat rasnitelor, dupa care puteti trece la cel despre regulile de preparare a unui espresso “perfect”, acasa! Pentru orice alte nelamuriri va astept pe aria de comentarii de mai jos sau pe email, raspunzand tuturor cu mare placere.

Reduceri la espressoare, rasnite, cafea si accesorii

*actualizat 2017
Espressoman.ro reprezinta prima si singura comunitate online din Romania a pasionatilor de cafea si espresso, acasa. Pe forum si pe blog analizam de ani de zile, din toate unghiurile, caracteristicile aparaturii pentru espresso, calitatile cafelelor, tehnicile de preparare potrivite, cautand cele mai bune alegeri din domeniu. Astfel am atras in jurul nostru importatorii oficiali in Romania ai marcilor care s-au dovedit fiabile si eficiente –  Gaggia, Lelit, Ascaso, Expobar, La Pavoni, Concept Art, Mahlkonig, Rocket, Kinu, Honne, BWT, Baratza, La Marzocco  etc. Toti acesti importatori au acceptat sa ne acorde cele mai mari facilitati din Romania la achizitie, cu alte cuvinte reduceri importante la espressoare, rasnite si accesorii:

tabloul-de-reduceri-marci

Este important sa faceti o alegere corecta, caci nu toate modelele acestor marci performeaza la fel, fiind diferite ca si specificatii si rezultate. Responsabilitatea comerciala a informatiilor de mai jos apartine exclusiv respectivilor importatori oficiali, de pe platforma de informare Espressoman obtinand o reducere (consistenta), nu un ordin de comanda. Mai clar, trimiterea formularului catre importatori nu creeaza niciun fel de obligatie pentru voi, fiind doar o cerere de acordare a unei reduceri, ce ajunge instant la importatori. Reducerile afisate sunt finale, valabile tot timpul anului, cu discount inclus. Pentru orice alte detalii folositi cu incredere aria de comentarii, forumul sau emailul meu – contact@liviufratila.ro

Atentie! Mai jos aveti opt formulare de reduceri. Dati click pe marcile dorite si completati formularul potrivit produsului dorit. Raspunsul importatorilor va veni in max. 24h:

– pentru espressoare si rasnite Lelit, Gaggia ori rasnite Macap –  completati primul formular 
– pentru rasnitele Mahlkonig Vario / K30 / EK43, Ascaso si espressoarele Expobar / La Pavoni / ROK dar si accesoriile Concept Art (Joe Frex) – formularul 2
– pentru rasnitele Ceado, DIP, Eureka, Fiorentzato, Obel si espressoarele Rocket plus sitele Precision pentru Lelit (toate de la beanTec) – pe formularul 3
– pentru rasnita manuala KINU die Muhle (modele M47 si M68)  – formularul 4
– pentru cursurile casnice de preparare a cafelei, latte art si brew – formularul 5
– pentru rasnita de cafea Baratza Sette 270 si 270W, prajitorul casnic de cafea Gene Coffee, espressoarele La Marzocco – formularul 6
– pentru rasnita Honne si espressorul Dual Boiler Evo, produse de Hedone – formularul 7
– pentru sistemele de filtrare si dedurizare a apei BWT – click pe formularul 8

LELIT - GAGGIA - MACAP

logo-lelit-gaggia-macap

Reducerile GAGGIA / MACAP / LELIT ROMANIA s-au mutat temporar pe pagina de BLACK COFFEE FRIDAY

Black Coffee “Friday” pe Espressoman.ro


EXPOBAR--VARIO--ASCASO--PAVONI--ROK--CONCEPT ART

ascaso-mahl

Reducerile ASCASO, MAHLKONIG  VARIO, PORLEX, ROK si EXPOBAR  s-au mutat temporar pe pagina de BLACK COFFEE FRIDAY

Black Coffee “Friday” pe Espressoman.ro

BEANTEC (CEADO, ROCKET, DIP, OBEL, EUREKA)

beantec

In Germania, beanTec activeaza din anul 2009, la initiativa lui Cosmin C. Friedrich, roman de-al nostru plecat din Bocsa (Resita) in Mannheim, inca din scoala primara. Drept recunostinta pentru plaiurile natale, beanTec a infiintat reprezentanta in Romania, depozitul si service-ul in aceeasi localitate.

Pentru ca tine mult si la experienta postgarantie, beanTec a atasat service-ului din Romania si un sistem de examinare detaliata video livestream, la rezolutie mare, astfel ca orice problema va fi comunicata inclusiv catre service-ul central din Germania. Daca este nevoie, aparatul respectiv va ajunge in max. 24h in Mannheim.

Espressomanii vor avea permanent reduceri de 5-20%, la aproape toate brand-urile reprezentate de Beantec, incluzand Ceado, Rocket, DIP, Eureka, Obel, Izzo, San Remo si altele. Orice model al acestor marci poate fi adus pe comanda, cu reducerea aferenta, chiar daca nu este cuprins in lista scurta de mai jos. Recomandarile Beantec ar fi urmatarele:

Lista in curs de actualizare

RASNITE

Ceado E5P –  (cutite plate 64mm, stepless, 300W)

Ceado E6P –  (identica E5P cu plusul butoanelor de dozare prin timer)

Ceado E37J –  (cutite 64mm, constructie identica E37s)

Ceado E37s –  –  cutite plate 83mm, stepless, 400W, meniu dozare). Clip aici.

Ceado E37T – (cutite plate 83mm Titanium, senzor temperatura si ventilatie, stepless, 740W)

Ceado E92 –  (cutite conice 71mm, stepless, 900W, 240rpm). Clip aici.

ESPRESSOARE:

Rocket –  discount in functie de modelul ales, pentru orice varianta de espressor. Imperecherea cu o rasnita Ceado va atrage dupa sine un discount suplimentar pe pachet:
 
Rocket Appartamento (HX) + Ceado E6P  –
Rocket R58 –  Dual Boiler cu PID si grup E61
Rocket R58 (Dual Boiler) + Ceado E37s – 

ACCESORII: Sita Precision Competition Filter compatibila Lelit PL41 / PL42, diametru  57mm – capacitate maxima 19.5g. Imagini aici – 40 lei (disponibile din nou din aprilie)

Pentru achizitii intracomunitare B2B Romania – Germania, precizati codul vostru de TVA valabil in UE
Garantia aparatelor este de doi ani pentru persoane fizice si un an pentru persoane juridice.

Conditia pentru a beneficia de aceste discount-uri este sa  va adresati direct importatorului Beantec, completand corect si complet formularul de mai jos, urmand sa fiti contactati de acesta in maxim 24h:

Nume sau Denumire firma:

Email:

Telefon:

Localitate:

Subiect:
Discount pentru comunitatea Espressoman - Beantec

Produsele dorite si alte observatii

Pentru securitate, raspunde corect:

RASNITELE MANUALE  KINU - DIE MUHLE (PROTOTIP CHE)

kinu-grinders

Cu acest formular aveti o legatura directa spre fabrica romaneasca ce produce mult asteptata rasnita KINU, cunoscuta pe forum si sub denumirea prototipului – Che. Aveti de ales dintre trei modele, produse in editie limitata, astfel ca la atingerea numarului maxim de unitati produse, mai pot exista termene suplimentare de asteptare, in special in cazul M68. Topicul de discutii pe forum este acesta.

Model M38 (imagini) – nu se mai fabrica

Model M47 (imagini)  – stoc zero la fabrica, disponibila din nou la jumatatea lui decembrie 2017
Pret de lista: 228 E
Pret cu reducere Espressoman: 690 RON 

Specificatii: rasnita manuala de precizie cu axul stabilizat pe bolturi cu rulmenti, cutite conice de 47mm cu abatere in rotatie de la ax de doar 0.02mm, durata viata cutite 650kg, reglaj stepless ce acopera orice plaja de la ibric la espresso, filtru sau french press, recipient colector de 35g din aluminiu eloxat. Ax compatibil cu surubelnita electrica.

Transport cu plata in avans prin banca:22 RON
Transport cu plata ramburs: 35,5 RON
Curierat: Urgent curier – cu asigurare de transport si optiunea inclusa (chiar imperios recomandata)  de deschidere a coletului la primire.
Perioada de garantie este 10 ani pentru persoane fizice si 1 an pentru persoane juridice.
Numarul de bucati posibil de comandat de catre un Cumparator este de maxim 3

Model M68 (imagini) – stoc zero la fabrica, disponibila din nou in ianuarie 2018

Pret de lista: 598E

Pret cu discount Espressoman: 560E

Specificatii: Cutite conice de 68mm, Abatere radiala 0.00 mm, reglaj stepless pe filet de 0.75mm, demultiplicare forta de rasnire 2,5:1, viteza de rasnire: 10g / 10 secunde 

Transport cu plata in avans prin banca: 55 RON
Optiunea ramburs nu exista pentru M68
Curierat: Urgent curier – cu asigurare de transport si optiunea inclusa (chiar imperios recomandata)  de deschidere a coletului la primire.
Perioada de garantie este 10 ani pentru persoane fizice si 1 an pentru persoane juridice.
Numarul de bucati posibil de comandat de catre un Cumparator este de maxim 3

 

Conditia pentru a beneficia de aceste discount-uri este sa  va adresati direct fabricii KINU Grinders, completand corect si complet formularul de mai jos, care va asigura si discount-ul, urmand sa fiti contactati in maxim 24h. Pentru raspuns, verficati si folderul de Spam din email.

Nume sau Denumire firma:

Email:

Telefon:

Localitate:

Subiect:
Discount pentru comunitatea Espressoman - Rasnita Kinu

Produsele dorite si alte observatii

Pentru securitate, raspunde corect:

CURSURI SCAE HOME BARISTA

Barista School Bucharest

 

Barista School Bucharest, cea mai prolifica scoala de barista din Romania, a creat in colaborare cu Espressoman un set de cursuri dedicate pasionatilor de espresso acasa, care vor sa dobandeasca  la modul practic, un set de cunostinte de baza dar corecte, in domeniul espresso sau sa avanseze in tehnica de preparare espresso, latte art, sensory sau brewing.

Astfel am standardizat impreuna mai multe module de cursuri home barista, realizate exclusiv pentru espressomani. Fiecare poate alege un singur modul sau poate combina mai multe, in functie de preferinte si dorinta de aprofundare:

1. Espresso basic – notiuni elementare despre cafeaua de specialitate, prepararea corecta a unui espresso, reglarea rasnitei, factorii care influenteaza extractia, calcul brew ratio si importanta sa in espresso, temperatura apei, subextractia si supraextractia (4-5 ore, o zi) – 360 lei

2. Latte art basic – lucrul corect cu presiunea de aburi a espressorului, cunoasterea proceselor de transformare a laptelui din timpul frotarii, obtinerea cremei de lapte pe aparatul propriu, tehnici corecte in domeniu si greseli frecvente, tehnici de baza la turnarea free pour, forme comune prin latte art (inima, tulip) (5-6h, o zi) – 550 lei

3. Espresso basic + latte art basic – doua zile sau 8h intr-o zi – 800 lei

4. Latte art advanced – se incepe cu un test pe espresso si latte art basic apoi temele de curs vor merge catre crearea unei rutine prin care vom obtine o constanta in prepararea bauturilor noastre si in realizarea modelelor, turnarea unei forme clasice ”inimioara” in diverse recipiente, realizarea tuturor modelelor pe care cursantul le poate reproduce deja si corectarea acestora, crearea mai multor elemente in aceeasi ceasca si time management, crearea modelului inainte de realizarea propriu-zisa in ceasca – (5-6h, o zi) – 700 lei

5. Brew + Sensory basic – cunoasterea ustensilelor si pregatirea lor, importanta rasnirii, cunoasterea teoretica a metodelor des intalnite (V60, aeropress, siphon) si parametrii tehnici de extractie pe fiecare in parte, deosebirile de gust intre metode,  greseli frecvente in preparare. Sensory basic: introducere in ceea ce inseamna experienta senzoriala, gusturi primare si analizarea acestora( dulce, sarat, acru, amar),  protocolul de cupping si desfasurarea acestuia, diferente la degustare dintre Arabica si robusta – (4h, o zi) – 400 lei

6. Complexity of Sensory –  introducere in perceptia senzoriala, de la vizual la olfactiv si gustativ, acesarea informatilor deja existente, cupping cu 3 cafele procesate diferit, degustare cu reliefarea mai multor tipuri de acizi prezenti in cafea, proba de degustare (blind) diverse condimente / fructe, proba de miros cu diverse mostre de arome si identificarea ulterioara a lor,  triangulare (cupping) proba la care trebuie sa se identifice cafelele diferite din fiecare grupa, identificare defecte in cafea din cauza unei prajiri defectuoase – (6h, o zi) – 400 lei

Cursurile vor fi tinute la sediul din Bucuresti de catre trainer-ul Barista School Bucharest, Sebastian Farcas, dublu campion national in Latte Art, cu o experienta de 9 ani in barista si bartending. Puteti si chiar e recomandat sa va luati aparatura si ustensilele voastre de acasa, dar se poate lucra si pe aparatura profesionala de la sediu. In cazul in care exista cereri de grup se pot face deplasari si in tara, cu acoperirea unor cheltuieli suplimentare pentru deplasare.

Pentru a putea accesa modulele de curs preferate si a beneficia de preturile aferente, create special pentru espressomani, trebuie sa completati formularul de mai jos iar echipa Barista School Bucharest va va contacta telefonic sau pe email (verificati si Spam) in maxim 24h, pentru o discutie prealabila.

Nume sau Denumire firma:

Email:

Telefon:

Localitate:

Subiect:
Discount pentru comunitatea Espressoman - Cursuri Home Barista

Modulele dorite si alte observatii

Pentru securitate, raspunde corect:

BARATZA SETTE 270, LA MARZOCCO SI PRAJITORUL GENE

Rasnitele de cafea Baratza Sette 270 si Baratza Sette 270W

Importatorul Artisan, ofera pasionatilor un discount de 100 de lei din pretul de lista al rasnitelor Baratza Sette 270 si Sette 270W. Garantia este de doi ani pentru persoane fizice si un an pentru persoane juridice, si este asigurata de catre serice-ul La Marzocco / Probat din Romania.

Baratza Sette 270 – 2000 lei
Baratza Sette 270W – 2300 lei

In Bucuresti, rasnita poate fi testata si ridicata din showroom (zona Baneasa).

Pentru a obtine discount-ul, completati formularul de mai jos, urmand sa fiti contactati telefonic sau pe email (verifica si Spam) pentru confirmare, de catre importatorul Artisan Coffee, in max. 24h.

Pentru pasionatii de prajire acasa, Artisan Coffee, organizatorul campionatului de aeropress si importator La Marzocco in Romania, ofera 10% discount fata de pretul sau de lista, pentru prajitorul Gene CBR 101, de la 2570 lei la 2300 lei. Pentru a obtine discount-ul, completati formularul de mai jos, urmand sa fiti contactati telefonic sau pe email (verifica si Spam) pentru confirmare, de catre importatorul Artisan Coffee, in max. 24h.


zejhum8Importatorul La Marzocco in Romania, ofera pasionatilor espressomani discount-uri permanente pentru modelele La Marzocco GS3, Linea Mini si Strada EP 1 grup.

Reducerea minima garantata este de 10% din pretul de lista, in functie de model. 

Preturile pot diferi in functie de optiunile pentru stocul existent sau comanda (dureaza 2-3 luni), de optiunile pentru customizarea carcasei (ex. panuri laterale din sticla sau lemn). 

Pentru a obtine discount-ul si o cotatie exacta sau pentru a cere informatii suplimentare , completati formularul de mai jos, urmand sa fiti contactati telefonic sau pe email (verifica si Spam) pentru confirmare, de catre importatorul Artisan Coffee, in max. 24h.

Nume:

Email:

Telefon:

Localitate:

Subiect:
Discount pentru comunitatea espresso - Artisan Coffee

Produsele dorite si alte observatii

Pentru securitate, raspunde corect:

HEDONE - RASNITA HONNE SI ESPRESSORUL DB  EVO

Reducerile Hedone HONNE s-au mutat temporar pe pagina de BLACK COFFEE FRIDAY

Black Coffee “Friday” pe Espressoman.ro

 

ESPRESSOARE DALLA CORTE SI RASNITE ANFIM

 

 

 

 

Reducerile Dalla Corte s-au mutat temporar pe pagina de BLACK COFFEE FRIDAY

Black Coffee “Friday” pe Espressoman.ro

BWT - FILTRARE / DEDURIZARE APA

BWT AG - Logo

Reducerile BWT s-au mutat temporar pe pagina de BLACK COFFEE FRIDAY

Black Coffee “Friday” pe Espressoman.ro