Cafea Lavazza proaspat prajita

Despre cafeaua de specialitate, proaspat prajita, mi-am spus parerea  intr-un articol separat, iar cine viziteaza des forumul Espressoman probabil s-a molipsit demult de acest microb al cafelei cumparate dupa origine si data prajirii, nu dupa brand. In optimismul meu caracteristic, tot sper la o utopie, anume ca intr-o zi din ce in ce mai multe “marci” vor apela la filiale locale, in diverse tari cu un consum mai ridicat, unde vor praji des si vor livra prompt catre lanturile de magazine si catre HoReCa. Dar toti ne dorim o lume mai buna, nu-i asa? Si zilnic primim dovada faptului ca in domeniul alimentar (si nu numai) corporatiile ne trag clapa cu fiecare ocazie pe care o au.

In linia acestor idei, cautatorii de calitate intr’ale cafelei vor reprosa mereu “brand-urilor consacrate” nu numai faptul ca vand amestecuri de robusta si arabica la preturi premium sau sortimente 100% arabica de cea mai joasa speta, dar si faptul ca nu trec data prajirii pe ambalaj, astfel incat sa poti evita pachetul daca are mai mult de 2-3 luni. De obicei se pune o data a expirarii, care astazi este de un an jumate’ pana la doi ani, in cazul majoritatii cafelelor ambalate. Toate acestea sunt premise pentru o cafea amara ca dracu’, cu boabe uleioase, cu arome naturale alterate pana la disparitie.

Si uite asa, abia la mijlocul articolului intru pe subiect. Ieri, fiind la cumparaturi in Carrefour, m-am oprit la raionul de cafea, din aceleasi motive pentru care mai aruncam de obicei un ochi la OTV sau la Vadim Tudor sau la Becali… “masochism analitic” sa-i zicem  🙂 Si cand pun mana pe un pachet de Lavazza ce sa vezi…Minuneeee! Avea data prajirii pe ambalaj (acel indicator MFD), alaturi de data expirarii. Si ce sa mai vezi?! Minunea nr. 2 – era prajita in luna mai 2013 (vizita fiind facuta pe 1 iulie 2013). Am luat alt sortiment de Lavazza, care nu m-a lasat la fel de “entuziasmat”, avand data prajirii, dar undeva in decembrie 2012:

Cu toata sinceritatea nu pot decat sa-i felicit pe cei care prajesc cafea Lavazza pentru acest gest, probabil unic in randul marilor producatori de cafea prajita. Si spun asta cu gandul la mine acum 4 ani cand inca mai cautam acul in carul cu fan, adica o cafea ambalata de HoReCa sau supermarket, cu data prajirii pe pachet si cu un gust cat mai apropiat de o cafea de specialitate proaspat prajita. Desigur, nu se pune problema gustului in cazul Lavazza, fiind in acelasi registru al platitudinii si veninului brand-urilor concurente, dar este un exercitiu tehnic  interesant care le va da ocazia scepticilor sa compare acasa boabe ale brand-ului preferat, prajite acum doi ani, un an, 6 luni, doua luni, poate o luna. Asta va fi o sansa noua pentru cei care vand boabe de calitate, proaspat prajite, pentru ca e foarte posibil ca omul sa se intrebe de ce cafeaua prajita acum doua luni a fost mult mai buna ca cea prajita acum 6 luni sau un an? Si de ce o cafea nu ar fi mult mai buna daca am consuma-o in primele 30 de zile de la prajire?! O mana de ajutor nesperata, intinsa de Lavazza, micilor prajitori…